Oamenii din vechime trăiau mai mult decât ai crede 

Ți s-a spus mereu că oamenii din alte epoci trăiau mult mai puțin decât cei de acum, dar totul este doar un mit. În realitate, noi, cei de azi, nu putem ști la ce vârstă mureau adulții, dar logica spune că erau mai logevivi decât te-ai aștepta.

La orele de istorie, cu siguranță ți s-a spus că oamenii din vechime, fie că vorbim de cei din Antichitate, Evul Mediu sau chiar Epoca Modernă, trăiau mult mai puțin decât cei din prezent.

Despre oamenii din Antichitate, oamenii de știință au spus mereu că rar ajungeau să depășească vârsta de 30 de ani. Cine ajungea la 30 de ani, era deja bătrân, considerat înțeleptul satului. Realitatea este însă alta.

Este adevărat că oamenii din epocile străvechi nu aveau acces la medicamente eficiente, la un stil de viață echilibrat, la o alimentație variată, iar factorii externi, precum cataclismele și bolile îi decimau de tineri, chiar de copii. Dar faptul că erau mai predispuși decât noi la o moarte prematură, nu înseamnă că toți oamenii de atunci, printr-o regulă biologică prescrisă, erau “programați” să trăiască doar până la 30 de ani.

Ce să pui în compoziția de carne a sarmalelor ca să iasă mai fragede. Așa umplutura nu va deveni uscată în timpul fierberii

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Vina aparține arheologilor și altor oameni de știință care încearcă să stabilească vârsta unei persoane decedată acum câteva sute sau mii de ani. Arheologii nu au la dispoziție decât un schelet, deci nu se pot baza decât pe dovezi fragmentate, ce oferă doar date aproximative. Chiar și cu tehnologia avansată din prezent, ei tot nu pot stabili cu precizie vârsta unui om care a murit în Antichitate.

În general, oamenii de știință stabilesc niște termeni vagi când vine vorba de vârsta scheletelor: tânăr, vârstă mijlocie și bătrân. Cel mai ușor este să aproximezi vârsta la scheletul unui copil, dar la adulți, lucrurile devin mai complicate și asta din cauza faptului că ei se orientează după uzura dentiției sau altor părți ale corpului.

Dar acești indicatori nu oferă date solide pentru că te pot duce în eroare. Doar pentru că acel schelet are dentiția foarte degradată, nu înseamnă neapărat că acel om a murit bătrân, dar nici că ar fi murit din cauza vreunei boli.

În Antichitate și chiar înainte de această perioadă istorică, viața era dificilă, plină de riscuri și trebuia să te “călești” de mic cu greutățile. Violența, traumele puteau surveni și în tinerețe, dar nu înseamnă că l-au ucis de tânăr. De asemenea, puteau fi oameni bătrâni care aveau o stare fizică impresionantă, ce poate fi foarte ușor atribuită unei persoane tinere.

Tot cercetătorii ar fi ajuns acum la concluzia că oamenii din vechime puteau depăși cu ușurință vârsta de 70 de ani, iar unii ajungeau chiar și la peste 100 de ani, dacă nu sufereau de vreo boală sau dacă nu erau uciși de vreun animal sau de alți oameni.

Nu înseamnă că scheletele descoperite până acum au fost studiate greșit, dar mitul atribuirii mortalității la o vârstă de doar 30 de ani trebuie ă dspară din conștiința publică și din cea a cercetătorilor.