Cele mai crude experimente făcute vreodată de oameni pe oameni

Când ne gândim la doctori și psihologi, ne gândim la persoane de bază pentru sistemul public de sănătate, și pe bună dreptate. Există însă și niște excepții de la regulă, de doctori și psihologi care au încălcat orice reguli de morală și etică.

De-a lungul timpului, eu existat experți care au ales să închidă ochii în fața eticii medicale și și-au tratat pacienții, în mod deliberat, ca pe niște cobai. Unele din experimentele acestea îngrozitoare sunt bine-cunoscute de public, dar altele mai puțin.

Cei de la Ranker au făcut o listă cu acestea.

Experimentele brutale ale lui Josef Mengele asupra gemenilor la Auschwitz

Motivul sinistru pentru care Kate Middleton ține mereu haine de doliu în mașină. Puțini s-ar fi gândit la asta

Răspunsul oficial al Ucrainei pentru interdicția lui George Simion pe teritoriul statului: „Activități antiucrainene sistematice ale acestui politician”

Doctorul Mengele a ajuns la Auschwitz în 1943. El era prezent la aproape toate sortările nou-veniților din tabăra de concentrare, când oamenii erau trimiși fie la dreapta – asta însemnând că erau trimiși în barăci și la muncă, fie la stânga – adică direct spre camerele de gazare. Mengele era acolo să îi aleagă pe aceia pe care îi considera anormali – gemeni, pitici, giganți.

Gemenii era obsesia cea mai mare a lui Mengele. Dacă îi considera suficient de valoroși, insista să fie tratați speciali. Spre exemplu, gemenii săi favoriți puteau să își păstreze hainele și părul din cap. Dacă nu erau trimiși către camerele de gazare, le permitea chiar să aibă acces la educație și la jocurile de fotbal. În schimb, le lua sânge des și constant, proces care era dureros, mai ales pentru copiii cărora le era luat sânge din gât.

Mengele făcea injecții cu virusul tuberculozei și a tifosului, pe care le administra doar unui geamăn. Într-un final, ambii gemeni erau eutanasiați cu injecții în inimă, iar cadavrele lor erau examinate. Doctorul realiza adeseori și operații fără anestezie, inimaginabil de dureroase, asupra măduvei spinării. Tot fără anestezie realiza și amputările, scoaterea de organe și castrarea.

Unul din supraviețuitorii holocaustului a povestit cum și-a pierdut fratele geamăn, Tibi, din cauza lui Mengele. „Mengele a fost mereu mai interesat de Tibi”, și-a amintit acesta. „Nu sunt sigur de ce- poate pentru că era geamănnul mai mare.

Mengele i-a făcut multe operații lui Tibi. O operație de măduvă l-a lăsat pe fratele meu paralizat. Nu mai putea umbla. Apoi i-au tăiat organele sexuale. După a patra operație, nu l-am mai văzut pe Tibi. Nu vă pot spune cum m-am simțit. Este imposibil să exprim în cuvinte cum m-am simțit. Îmi luaseră tatăl, mama, cei doi frați mai mari – iar acum, fratele geamăn”.

Deși Mengele a fost unul din cei mai căutați criminali ai secolului 20, el a reușit să scape și să moară de bătrânețe în Brazilia, în anul 1979.

Implantarea de amintiri false

Psihologii și psihiatrii americani au încercat să transforme implantarea de amintiri false într-o metodă reală de terapie. Această tehnică presupunea implantarea de amintiri false de experiențe îngrozitoare, abuzuri, traume și teamă prin intermediul hipnozei și a procedurilor persuasive. Deși amintirile erau fabricate, pacienții ajungeau să creadă că erau reale.

Un caz celebru este cel al unei femei din Wisconsin, Nadean Cool. În 1986, ea a mers la terapie pentru a trece peste un incident traumatic cu fiica ei. Într-un final, a ajuns să creadă că a făcut parte dintr-un cult satanic, că a fost asaltată, că a fost abuzată când era mai mică și că a asistat la moartea unui prieten din copilărie. Mai mult, era convinsă că avea 120 de identități, unele de îngeri și de animale.

Psihiatrul său a efectuat un proces de exorcizare asupra femeii, lucru ce a implicat agheasmă și tot felul de cântări. Cool și-a dat seama în cele din urmă că amintirile sale erau false și implantate în mintea ei de către psihiatru. Acesta din urmă a fost dat în judecată pentru malpraxis și a pierdut.

Experimentul Tuskegee realizat pe bărbații de culoare

Experimentul acesta a început în 1932 și a implicat 400 de bărbați afro-americani din Macon County, Alabama. A fost condus de US Public Health Service, în asociere cu Tuskegee Institute. Scopul acestuia a fost să arate ce se întâmplă cu pacienții bolnavi de sifilis care nu sunt tratați. Teoriile conspirației susțin că pentru experiment, bărbații sănătoși fuseseră injectați cu sifilis fără să știe.

În realitate, bărbații erau deja bolnavi. Totuși, nu li s-a spus de ce boală suferă. Simptomele lor erau asociate cu oboseala sau cu sentimentul de dușmănie. Cercetătorii le-au promis participanților tratament medical gratuit și cheltuieli de înmormântare asigurate, dacă se întâmpla să moară în timpul studiului.

Bărbații nu au primit prea multe medicamente și au fost supuși la numeroase analize de sânge și de măduvă, pentru a oferi material de studiu.

[readmore]

În timpul celui de-al doilea război mondial, mai mulți bărbați care participau la studiu au încercat să se înroleze în armată. Pentru a putea face acest lucru, erau nevoiți să primească un tratament cu penicilină. US Public Health Service a refuzat să le ofere însă tratament.

Studiul a fost oprit abia în 1972, mulțumită unui avertizor. Dintre subiecții inițiali, 74 erau încă în viață, iar 100 muriseră din cauza sifilisului netratat. În 1992, supraviețuitorii care mai erau în viață au primit scuze de la președintele SUA de la acea vreme, Bill Clinton, precum și 40.000 de dolari.