Oamenii care rezistă un timp record sub apă fără oxigen suplimentar

Oamenii Bajau sunt singurii care s-au adaptat la o viață semi-acvatică. Selecția naturală i-a transformat în cei mai buni scufundători.

Chiar și cei mai buni înotători nu-și pot ține respirația mai multe de 3-4 minute. Dacă vei încerca să-ți scufunzi fața într-un vas mai mare cu apă, în timp ce-ți ții respirația, în corpul tău se declanșează automat unele schimbări de care sigur n-ai fost conștient până acum.

Cercetătorii spun că în momentul în care corpul intră în submersie, ritmul cardiac începe să scadă, vasele sangvine și splina se contractă, pentru a ajuta organismul să salveze cât mai multă energie din cauza oxigenului insuficient.

Cei mai mulți dintre noi nu ne putem ține respirația sub apă mai mult de câteva secunde, alții, mai rezistenți, doar câteva minute. Oamenii din comunitatea Bajau însă, pot sta sub apă fără să respire până la 13 minute, la o adâncime de 60 de metri. Bajau sunt o populație nomadă, care s-a adaptat aproape perfect la viața acvatică. Comunitățile lor sunt localizate prin Insulele Filipine, Malaezia și Indonezia și, după cum intuiești, supraviețuiesc cu pește.

Klaus Iohannis l-a desemnat pe Marcel Ciolacu pentru funcția de premier. Ce urmează în perioada următoare

Ce colinde se cântă pe 23 și 24 decembrie, înainte de Crăciun

Pentru ei însă nu este un pescuit propriu-zis, ci mai degrabă o vânătoare. Oamenii Bajau nu merg să prindă pește cu undița și năvodul, ci cu sulița, pentru că intră efectiv în mediul viețuitoarelor marine.

Pentru că trăiesc de mai bine de o mie de ani așa, ADN-ul Bajau s-a modificat pe cale naturală. Natura i-a obligat să se adapteze la condițiile vitrege subacvatice, așa că organismul lor a devenit, genetic, mult mai rezistent decât al celorlalți oameni.

Organul care-i ajută pe Bajau să stea mai mult sub apă

Organul cheie care le dă abilitatea de a rămâne scufundați atât de mult, este splina. Mult timp, medicii au considerat că splina nu este un organ vital. Am putea trăi destul de bine și fără el, dar are rolul de menține sistemul imunitar și ajută la reciclarea globulelor roșii. Spuneam la un moment dat că atunci când globulele roșii se regenerează, ele se distrug, iar acestea ajung în splină.

Se pare că tot splina e responsabilă pentru adaptarea organismului la momentele de submersie. Focile, de exemplu, care printre singurele mamifere adaptate la viața subacvatică, la fel cum sunt și la cea terestră, au splina neobișnuit de mare, față de alte animale.

Când cercetătoarea Melissa Llardo, de la Centrul de Geogenetică de la Universitatea din Copenhaga, a mers să-i studieze pe oamenii Bajau, a fost surprinsă, în urma testelor medicale, să descopere că aceștia au o splină de două ori mai mare decât a unor oameni obișnuiți. Melissa spune că cine vrea o dovadă certă că acești oameni au suferit, ca specie, o mutație, e bine să le studieze splina.

Există însă și alți factori care-i ajută să stea până la cinci ore pe zi sub apă (Bajau se scufundă zilnic de mai multe ori, fie pentru a prinde pește, fie pentru a căuta obiecte necesare vieții cotidiene).

Atunci când oamenii se scufundă, ritmul cardiac crește, pentru a pompa mai mult oxigen în plămâni prin sânge. În cazuri extreme, vasele sangvine se pot rupe și cauzează moartea. Rezistența se poate căpăta prin antrenamente periodice.

În mod sigur, cavitatea toracică și abdomenul suferă, de asemenea, modificări când corpul se scufundă la adâncimi mari. În acest caz, toate organele interne sunt puse sub presiune. Bajau sunt oameni uscățivi, dar organismul lor este mult mai rezistent la presiunea subacvatică.

Dar în ciuda unicității lor, Bajau sunt în pericol. Tot semenii lor sunt cei care-i amenință prin pescuitul excesiv care le diminuează drastic resursele de hrană, precum și poluarea apelor. Probabil, în viitor, ADN-ul uman se va schimba pentru ne adapta la poluarea pe care o creăm… dacă suntem norocoși să-i supraviețuim.