Red Star OS sau cum Coreea de Nord și-a creat propriul sistem de operare pentru PC-uri

Coreea de Nord duce lipsă de multe lucruri, însă stau bine la capitolul IT, având în vedere că aceștia au reușit să-și creeze propriul sistem de operare.

Într-adevăr, poate că pare surprinzător sau chiar de domeniul SF-ului, dar Coreea de Nord are propriul sistem de operare, la care se lucrează de aproape două decenii și care poate fi considerat visul oricărui dictator. Pentru că, probabil, Windows este o creație capitalistă, calculatoarele din Coreea de Nord au folosit Ubuntu înainte ca proiectul dedicat să fie lansat. Nici Red Star OS nu este ceva foarte diferit, având în vedere că vorbim, totuși, despre o distribuție de Linux.

De ce ar avea nevoie Coreea de Nord de un sistem de operare propriu?

Inițial, pare o întrebare destul de amuzantă, iar primul lucru la care ne putem gândi este că sunt doar câteva calculatoare în țară, care este oricum un stat izolat. Tocmai pentru că este un stat izolat, însă, Coreea de Nord ar avea nevoie de propriul sistem de operare, iar pentru asta este suficient să ne uităm la modelul Chinei. Încă din 2014, aceștia pregăteau lansarea unui propriu sistem de operare, pe motiv că acesta ar fi ajutat calculatoarele să consume mai puțină energie.

Comentariile au apărut imediat, însă, arătând că guvernul chinez ar vrea o metodă mai ușoară de monitorizare a cetățenilor prin propriul sistem de operare, pe de-o parte, dar și că temerile Chinei față de Statele Unite și mai ales, față de NSA, sunt reale. Și în cazul Coreei de Nord putem vorbi despre factori similari.

Cristian Popescu Piedone, sancționat cu o amendă de 2.000 de lei după ce a raportat un incident la o secție de votare din Giurgiu

Exit-poll alegeri prezidențiale 2024: Cine sunt candidații care merg în turul 2 

Red Star OS: Care este istoricul sistemului de operare

Crearea unui sistem de operare propriu este un proiect care a debutat în urmă cu aproape 20 de ani. Astfel, în 1998, Korea Computer Center a început dezvoltarea unei astfel de platforme, care să fie bazată pe Linux. KCC nu este o companie de IT per se, fiind mai degrabă o ramură a guvernului.

A durat aproximativ cinci ani până ce prima versiune a sistemului Red Star OS să fie disponibilă, însă despre aceasta nu se știu foarte multe detalii. Putem însă să intuim că lucrurile au evoluat în cadrul următoarelor versiuni, 2.0 și 3.0.

Versiunea 2.0 a Red Star OS

Varianta 2.0 a apărut în 2009, fiind nevoie de doar un an pentru dezvoltarea acesteia. De data aceasta avem câteva informații cu privire la Red Star OS, cum ar fi faptul că acesta folosea o interfață similară cu cea a Windows XP, dar și că prețul era de aproximativ 15 dolari pentru o licență. Spre deosebire de tastaturile clasice sud-coreene, așezarea tastelor din cadrul sistemului de operare este destul de diferită. În plus, noul sistem oferea și posibilitatea de a cumpăra browserul Naenara, contra sumei de 28 de dolari.

Versiunea 3.0 este cea mai recentă a Red Star OS, aceasta distanțându-se de designul asemănător cu cel al Windows XP. De această dată, avem de-a face cu un sistem din interfața căruia ați putea extrage elemente reminiscente de OS X.

Cum a aflat întreaga lume despre Red Star OS

Nord-coreenii se laudă cu echipament militar, însă sistemul de operare nu a fost ceva ce și-au dorit să aducă în față, mai ales că n-ar fi avut de ce. Red Star OS a ajuns pe internet datorită unui rus, care a cumpărat o licență a versiunii 2.0 a sistemului de operare, în timp ce era student de schimb în Coreea de Nord. Inițial, acesta a uploadat imagini, iar mai apoi întregul sistem, pe Internet, iar povestea a prins destul de repede.

Versiunea 3.0 a Red Star OS

Versiunea 3.0 a ajuns pe Internet într-o manieră similară, tot din cauza unui ”străin”, Will Scott. În varianta 3.0 se poate vedea diferența de interfață, comparată cu cea înfățișată de 2.0. Sistemul nu vine gol-goluț, însă; copiile care au ieșit din statul izolat veneau la pachet și cu aplicații precum OpenOffice, dar și alte unelte care nu consumă foarte multe resurse, cum ar fi un calculator pentru ingineri, câteva jocuri, un antivirus dar și Wine, care permite folosirea de software pentru Windows în cadrul Linux.

De ce a fost creat Red Star OS?

Am scris ceva mai sus despre motivele pentru care China se ferește de Windows și preferă să-și creeze propriul sistem de operare, menționând că situația din Coreea de Nord nu este foarte diferită. Într-adevăr, poate că aici am putea vorbi și despre resursele limitate pe care le au nord-coreenii la dispoziție în materie de calculatoare și de energie electrică, dar supravegherea este cel mai important aspect.

În primul rând, vorbim aici de o distribuție de SELinux, cu ajutorul căreia programatorii au posibilitatea de a restricționa accesul utilizatorilor la funcții ale sistemului, astfel încât aceștia din urmă să nu poată dezactiva diverse elemente de supraveghere, printre altele. Dacă vrei să-ți dezactivezi antivirusul, spre exemplu, vei descoperi că ți se blochează calculatorul sau că acesta repornește fără nicio explicație.

Sistemul de operare este ideal pentru a urmări activitatea nord-coreenilor care ar putea avea stick-uri USB sau alte unități de stocare cu diverse materiale. În mod normal, un card SD sau un stick USB ar fi aproape imposibil de urmărit și ar putea circula libere, de la un individ la altul. Cu toate acestea, Red Star OS are o variantă unică de watermarking, prin intermediul căreia poate marca orice fișier deschis pe calculator și care provine de pe un astfel de mediu de stocare. Având astfel de repere la dispoziție, guvernului îi este mult mai ușor să urmărească modul în care se împrăștie diverse materiale, dar și care este sursa acestora.

În mod cert, însă, Red Star OS nu a fost creat pentru a desfășura atacuri cibernetice dincolo de granițe. Există acuzații la adresa Coreei de Nord cu privire la anumite atacuri informatice, chiar și WannaCry, însă sistemul de operare nu ar avea nicio legătură cu astfel de activități. Scopul Red Star OS este doar să le ofere nord-coreenilor un sistem de operare fără ”portițe” de acces instalate de terți, dar și să ofere guvernului posibilitatea de supraveghere a celor care au acces la calculatoare.