De ce tot mai multe țări se gândesc să legalizeze vânzarea de organe

Vânzarea de organe este considerată o piață neagră, însă nu pentru toate statele lumii. Iranul a legalizat această ”afacere” de nevoie.

Din păcate, nu există destule organe donatoare pentru a salva toți pacienții care au nevoie de unul. Disperarea oamenilor aflați în impas care țin cont de timpul care se scurge în defavoarea lor, îi pun în situația de a cumpăra ilegal un organ.

În 1980, Iranul ducea atât lipsa rinichilor donați legal, cât și a echipamentelor de dializă pentru a trata segmentul în creștere al populației cu boală renală în stadiu final (ESRD). Ea a avut însă chirurgi capabili să efectueze transplante de organe. Astfel, în 1988, națiunea a decis să adopte o strategie îndrăzneață pentru a elimina pericolele care vin cu achiziționarea sau primirea unui organ în mod ilegal: a implementat o lege care le dădea voie oamenilor  să-și vândă un rinichi.

Acum, Iranul este una dintre puținele state fără lipsă de organe. Fiecare iranian care are nevoie de un rinichi poate primi unul. Ar trebui alte popoare să urmeze exemplul?

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

În 2016, organele donate legal au întrunit mai puțin de 10% din nevoile globale, potrivit unui raport. În 2014, 4.761 de americani au murit în așteptarea unui transplant de rinichi, iar alți 3.668 s-au retras de pe listă fiind prea bolnavi pentru a primi unul, notează Fundația Națională a Rinichilor (NKF).

Având în vedere această nevoie substanțială, poate nu este o surpriză faptul că oamenii se întorc la piața neagră pentru a-și salva viața. Rinichii sunt cele mai frecvent organe vândute pentru un motiv destul de simplu: oamenii au doi și pot trăi o viață sănătoasă cu unul singur. Prin urmare, vânzarea de rinichi poate părea o chestiune simplă a cererii și ofertei.

Cercetătorii GFI au descoperit că cumpărătorii de rinichi sunt persoane cu venit mediu și mare din țările dezvoltate, în timp ce vânzătorii de rinichi sunt de obicei din cele mai vulnerabile populații din lume. Destinatarii pot plăti peste 200.000 de dolari pentru un rinichi, dar donatorul primește doar 5.000. Unii donatori nu sunt plătiți deloc și ținând cont că vânzarea este ilegală nu pot apela la justiție.

Piață neagră sau legalizarea vânzării de organe?

Legalizând vânzarea de rinichi de la donatori vii, Iranul a reușit să evite aceste capcane de pe o piață neagră, iar astăzi, aproximativ 55% din rinichii donați în această țară provin de la donatori vii, potrivit statisticilor guvernamentale obținute de Associated Press. Pentru comparație, doar 38% din donațiile de rinichi din SUA provin de la donatori vii. Restul provin de la donatori decedați, iar organele nu sunt la fel de susceptibile pentru a menține viața pe termen lung.

Deși piața iraniană poate fi imperfectă, pentru că doar oprește vânzarea ilegală a unui tip de organ, mulți consideră că este mai bine decât alternativa de a avea o piață neagră. Sistemul protejează donatorii dezavantajați, asigurându-i că sunt plătiți, în timp ce le oferă și  destinatarilor o a doua șansă la viață.

Deocamdată, Iranul este singura țară care permite oamenilor să-și vândă un rinichi, însă multe altele iau în calcul această posibilitate. Iranul nu a hotărât să legalizeze vânzările de rinichi până când situația a fost gravă, deci dacă istoria se repetă, următoarea națiune care va testa un sistem asemenător va fi probabil una care se confruntă cu o situație similară.