Misterul cascadelor „de sânge” din Antarctica a fost elucidat de cercetători

Misterul așa-ziselor „cascade de sânge” din Antarctica i-a intrigat pe cercetători de aproape un secol, iar acum a fost dezvăluit motivul pentru care apa capătă această culoare.

Când exploratorii din Antarctica au descoperit stânca pătată de o apă de culoarea sângelui, în 1911, au asumat că algele de culoare roșie sunt responsabile pentru această nuanță. Curând, locul căpătat denumirea de ”Cascadele de sânge”, deși s-a dovedit că nici sângele, nici algele nu sunt cele care imprimă această culoare peisajului.

De fapt, cascadele de sânge sunt rezultatul apei sărate bogate în fier care se oxidează în contact cu aerul, asemenea ruginei. Studiul, care a fost condus de cercetătorii de la Universitatea Alaska Fairbanks, a subliniat faptul că această structură „însângerată” se află sub o structură glaciară care are o vechime de peste 1,5 milioane de ani, potrivit Science Alert. Atunci când glaciarul s-a extins de-a lungul continentului înghețat, acum milioane de ani în urmă, a prins un lac sărat sub numeroasele straturi de gheață și zăpadă. Apa sărată a devenit din ce în ce mai concentrată, iar nivelul ridicat de sare nu i-a mai permis să înghețe la temperaturi normale.

Acest lac sărat subglaciar a acumulat fierul din straturile inferioare de rocă și astfel capătă culoarea ruginie specifică odată ce își face apariția la suprafață. Însă locul prin care apa însângerată ieșea a rămas un mister pentru cercetători până de curând. Specialiștii au rezolvat misterul vechi de secole folosindu-se de radare pentru a scana straturile de gheață și de ecolocație pentru a determina cu exactitate unde se scurgea apa.

Cutremur în România, vineri dimineață. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

14 – 1 = 1 nu este ecuația corectă. Mută un singur băț de chibrit pentru a afla răspunsul în doar 5 secunde, precum elevii de clasa a II-a

Descoperirea acestora poate explica și cum apa în stare lichidă, chiar și dacă este foarte sărată, se poate scurge printre crevasele extrem de reci ale structurii gaciare. deși pare contraintuitiv, apa emană căldură atunci când îngheață , iar acea căldură încălzește gheața rece din preajmă. Apa sărată îngheață la temperaturi mult mai scăzute, iar, împreună cu această căldură, lucru care îi permite lichidului să se deplaseze.

În plus, descoperirea le permite cercetătorilor să studieze sistemele microbiane ale glaciarului antic cu ușurință, oferindu-le mai multe detalii despre evoluția lor.