Limba are un al șaselea simț: Ce gusturi noi poate detecta aceasta

De milenii întregi oamenii de știință s-au întrebat dacă limba poate percepe mai mult decât cele cinci gusturi deja identificate (dulce, sărat, acru, amar, umami sau gustul savorii).

O nouă descoperire ne arată că limba mamiferelor are capacitatea de a înregistra și un al șaselea gust- cel al apei.

Știam deja că limba poate detecta o multitudine de substanțe nutritive în alimentele pe care le consumăm, precum sodiu, zahăr, amino acizi, însă a fost mereu o necunoscută cum putem simți gustul apei. Multe specii de insecte pot gusta apa, așa că cercetătorii și-au imaginat că mamiferele ar trebui să aibă mașinăria necesară pentru a detecta gustul apei.

De multă vreme se vehiculează ideea că apa nu are niciun gust propriu și că ceea ce simțim când o bem este doar un gust dat de alimentele pe care le-am consumat anterior, motiv pentru care ea se și simte diferit când este consumată după ceva sărat, dulce sau acidic.

Cât va câștiga viitorul președinte al României. Unde se situează salariul său în clasamentul european al șefilor de stat

Gigi Becali a izbucnit în râs după ce a votat: „Nu știau pe ce lume trăiesc”. Derapaj la adresa Elenei Lasconi

Însă cercetătorii au identificat ceva nou, anume că părți ale creierului răspund consumului de apă, lucru care ne sugerează că cel mai probabil aceasta are o aromă care poate fi detectată de creierul și de receptorii din limbă. Partea intrigantă este însă că numai anumiți receptori din limbă au capacitatea de a detecta apa, potrivit Science Alert.

Această descoperire este susținută de un experiment realizat de oamenii de știință. Atunci când aceștia au blocat receptorii pentru gustul acru, nici apa nu a mai putut fi percepută de celulele receptoare, dar acest lucru nu se întâmpla și în cazul receptorilor de gust sărat, dulce, amar sau umami. Asta ne arată că detectarea apei este inseparabilă de receptorii pentru gust acru.

Descoperirea este destul de stranie. Tindem să asociem gustul acru cu o aromă specifică și neplăcută, așa că nu înțelegem de ce acesta ar fi legat de percepția noastră asupra apei. Una dintre ipoteze sugerează că celulele receptoare de gust acru nu sunt direct conectate de aroma neplăcută a acrelii, ci că ele ar induce un alt tip de gust când vine vorba de apă.

Aceste noi aspecte ne indică posibilitatea ca întreaga mașinărie care ne permite să simțim gustul este mult mai complexă decât se credea inițial și că ar putea exista un număr foarte mare de simțuri pe care nu le-am descoperit încă.