Legatura dintre tehnologie și obezitate, vizibilă încă de la începutul civilizației

Omul ca specie pe acest pământ a făcut foamea în dese rânduri, dar mai nou de vreo 50 de ani încoace lumea capitalistă se luptă cu un flagel puternic –  obezitatea.

[related]

Ideea de a fi gras nu o puteam neapărat asocia cu frumusețea. Standardele frumuseții sunt unele schimbătoare și avem tot felul de exemple ciudate de pe întreg mapamondul și din diverse epoci: de la otrăvirea regulată cu arsenic pentru a obține un ten alb, până la inelele de pe gâtul femeilor din Burma. Problema obezității este legată de tot felul de afecțiuni: hipertensiune arterială, diabet, mobilitate și flexibilitate deficitară, colesterol crescut etc… Întrebarea la care încerc azi să răspund este dacă  tehnologia are vreo legătură cu obezitatea.

Cum spuneam, noi oamenii am făcut foamea în dese rânduri. Semenii noștri au murit din aceasta cauză de-a lungul timpului și cumva am încercat mereu să ameliorăm situația speciei noastre prin diverse forme. Omul nu este din punct de vedere fizic cea mai puternică specie. Avem două atuuri importante: în primul rând faptul că trăim într-un grup – societatea umană, unde schimbăm informații; și în al doilea rând că avea capacitatea mentală de a crea, a inova, de a modifica și perfecționa diverse lucruri care pot deveni tehnici și tehnologii de care toată societatea să se poată bucura.

Cât de des se spală hainele la mașină, de fapt. Greșeala pe care o fac milioane de românce, în fiecare săptămână

Ce mai face Costel Jurcă din serialul La Bloc. Cum arată și cu ce se ocupă, astăzi, Dragoș Moștenescu

Tehnica și tehnologia face cumva parte din viața speciei noastre de mii de ani. Am învățat să facem focul, să îl stăpânim. Am învătat să dezvoltăm diverse arme, mai bune pentru a ne apăra și a obține hrană. Cumva tot ceea ce face omul pentru foarte mulți ani de zile este pentru a dobândi mai ușor hrană: migrează în zone mai îmbelșugate, își construiește arme mai sofisticate ca să poată prinde o pradă mai ușor, mai repede sau pentru a-și proteja spațiul mai fertil, orașele mai bogate.

Când vânătoarea și culesul fructelor nu mai sunt suficiente sau sunt mult prea greu de obținut pentru populația globului, omul schimbă datele problemei și începe agricultura. Nu mai aleargă după cerbi în fiecare zi, ci crește capre și oi. Nu mai merge după fructe prin pădure, ci plantează copaci și plante pe care le poate mânca. Înțelege că plantarea grâului sau a meiului în aceeași țarină an de an, duce la o recoltă mai proastă și atunci învață să schimbe locul în care plantează.

La un moment dat, prin secolelele XIV-XV, omenirea a atins un prag maxim de populație pe care putea să o susțină  prin mijloacele tehnologice ale agriculturii făcute atunci. Și atunci pe fondul unor ani mai slabi s-a produs o foamete puternică. Lucrurile iau o amploare și mai mare, pentru că foametea generează  războaie, iar condițiile de igienă precară și câmpurile de morți au dat naștere la niște epidemii puternice, care au decimat populația. Oamenii au învățat ulterior că pentru a îmbunătăți recolta agricolă se poate face rotația culturilor. Deci pe același teren se pot obține anual recolte bune. Au învațat și au pus în practică faptul că și terenul accidentat poate fi folosit pentru agricultură prin terasare (exemplu teresele cu orezării din China și Asia). De asemenea că și terenurile slabe pot fi productive folosindu-se irigații și îngrășământ, la început natural, apoi cel sintetizat chimic.

Există o vorbă din bătrâni care spune – „Omul gras e și frumos”. Această butată face referire tocmai la perioda de foamete de multe ori indusă de diverse regimuri totalitare. Din punct de vedere al tehnologiei oamenirea a trecut peste limita subzistenței în numeroase regiuni, prin metode destul de brutale: înghesuirea șeptelului, maximizarea recoltelor prin tehnologizare avansată și îngrășarea solului artificial. Efectul este obținerea de hrană multă. Tehnologia de azi ne ajută să obținem hrană multă și ieftină.

Așadar de ce ne îngrășam? Nu mai alergăm după  vânat, îngrijirea animalelor din care obținem carne este un job în mare parte al mașinilor (care sunt programate să le hrănească, să le taie, să le prepare, și să le ambaleze), iar agricultura se face în cele mai multe state capitaliste cu utilaze coordonate prin satelit.

Nu mă înțelegeți greșit, nu am veleități și nostalgii comuniste despre munca patriotică la sapă  sau la cules de porumb. Tot ceea ce se face azi manual și cu efort uman suplimentar, poartă la raft numele de cod BIO, ECO sau Gourmet.

Deci unde e problema? Noi suntem construiți ca să facem eforturi pentru a dobândi hrana. Tehnologia ne-o pune la dispoziție, la niște „costuri” (nu mă gândesc neapărat la preț, ci la efort) derizorii. Genele corpului nostru, care știu că mii de ani această specie a suferit de foame, sunt învațate să înmagazineze surplusul de mâncare oferită aproape gratis.

Tehnologia nu ne face sedentari, ci noi alegem să devenim așa pentru că nevoiele de bază pentru a căror satisfacere acum 5000 de ani foloseam 8-10 ore pe zi, azi se pot reduce la câteva zeci de minute sau chiar mai puțin. Faceți o socoteală din momentul în care te-ai așezat la coadă la un fast food până ai terminat ultima înghițitură cât timp a trecut?! Poate ar fi mai bine să folosim tehnologia și energia obținută atât de ușor, pentru a face ceva pentru Pământul care ne-a oferit atât de multe și am fi mai chibzuiți cu întrebuințarea resurselor pentru că ele, oricât ne-am dori, nu sunt nelimitate.