Drumul către stele: Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire (IV)

Drumul către stele a fost pavat deja de nenumărați oameni de știință de-a lungul istoriei, dar omul parcurge primii pași reali către călătoria în spațiu de-abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Citește și: Drumul către stele: epoca marilor descoperiri astronomice (III)

Scriam în episodul trecut că prima rachetă ce a ieșit în spațiu a fost una de factură germană, lansată de către regimul nazist în 1944. Chiar dacă ar putea apărea controverse pe marginea următoarei afirmații, Germania Nazistă are, indirect, meritul de a fi pus bazele industriei aerospațiale, ca urmare a oamenilor de știință preluați în mod secret, atât de către Statele Unite (prin Operațiunea Paperclip, ce a adus în SUA peste 1.600 de savanți), cât și de Uniunea Sovietică (prin Operațiunea Osoaviakhim, când peste 2000 de oameni de știință au fost luați cu forța în URSS). Unul dintre cele mai cunoscute nume din aceste operațiuni este cel al lui Wernher Von Braun, fost membru al Partidului Nazist și al SS, devenit ulterior unul dintre liderii programului spațial american, lucrând la racheta Saturn V a programelor Apollo).

Începuturile: succesul sovietic și eșecul american

Cursa Spațială are un început clar, în data de 2 august 1955, când Uniunea Sovietică a răspuns planului american. Cu 4 zile înainte de această dată, SUA își anunțase intenția de a lansa sateliți în viitorul apropiat. Începutul de facto al cursei spațiale are loc pe 30 august, în același an, când în URSS este înființată o comisie al cărei scop era învingerea americanilor în cursa primului pe orbită.

Zăpadă artificială pe pârtiile de schi din Poiana Brașov. Românii au plecat la munte pentru a se bucura de weekend

De ce a fost nevoit Silviu Prigoană să vândă Realitatea TV pentru 100 de dolari: “Un pic mai îmbârligată povestea

Wernher von Braun, unul dintre liderii programului spațial american.

Lansarea primului satelit s-a făcut în grabă, deoarece rușii aveau temerea că americanii vor fi primii ce vor reuși asta. De aceea, în data de 4 octombrie 1957, la ora 22:28:34 (ora Moscovei), racheta R-7, cu satelitul Sputnik 1, a început călătoria în spațiu, ajungând în câteva minute pe orbită. Americanii s-au grăbit și ei, ca urmare a eșecului înregistrat în prima etapă a Cursei Spațiale, doar că aceștia au înregistrat un eșec monumental. Racheta lansată pe 6 decembrie 1957 a explodat la doar câteva secunde după lansare, momentul fiind transmis în direct de televiziunile americane.

Tot rușii au fost primii care au cochetat îndeaproape cu Luna. Proba spațială Luna 2 a ajuns pe satelitul natural în data de 14 septembrie 1959, iar Luna 3 a trimis chiar și fotografii cu partea întunecată a Lunii, în data de 6 octombrie 1959. Americanii au rămas în urmă și de această dată, prima tentativă de succes a acestora fiind efectuată de-abia 1964, pe 31 iulie.

Primul om în spațiu

Sateliții și probele lunare nu sunt, totuși, suficiente pentru a stabili câștigătorul cursei spațiale. Omul este cel ce trebuie să ajungă acolo, iar lucrurile se mișcă destul de repede și aici. Americanii, îngrijorați, au estimat încă din 1959 că vor pierde și această bătălie din lupta pentru supremația spațială.

Americanii nu s-au înșelat, Uniunea Sovietică trimițându-l pe temerarul Yuri Gagarin în spațiu, pe 12 aprilie 1961, într-o navă spațială cunoscută ca Vostok 1. Acesta a devenit cunoscut ca primul cosmonaut, o traducere a acestui termen fiind ”marinar al universului”. După reîntoarcerea ”acasă”, Gagarin a devenit un erou național al Uniunii Sovietice și a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume.

Yuri Gagarin, primul om în spațiu.

De această dată, însă, americanii nu au fost la mare distanță de Uniunea Sovietică, dar într-o cursă cu doi jucători, a fi al doilea înseamnă a fi ultimul. Alan Shepard a devenit primul american ce ajunge în spațiu, fiind lansat pe o traiectorie balistică (astfel că nu a efectuat o orbită, la fel ca în cazul lui Gagarin) în data de 5 mai 1961. De asemenea, acesta a devenit un erou național în Statele Unite ale Americii.

Călătoria în spațiu; prima oprire – Luna

După ce americanii au fost învinși de două ori în Cursa Spațială, președintele John F. Kennedy a luat decizia radicală de a îndrepta eforturile științifice către Lună. Inițial reticent, acesta a ajuns să fie față în față cu umilința și frica iminentă a națiunii sale față de ruși, ce erau cu mult înaintea americanilor în acest joc cu mize istorice. Programul Apollo a luat naștere ca urmare a deciziilor lui JFK de a trimite oameni pe Lună.

Un lucru de obicei omis în discuțiile despre această rivalitate o reprezintă șansa pe care SUA și URSS au avut-o pentru colaborare. Hurșciov pare să fi fost extrem de aproape de a colabora cu Kennedy, astfel încât să fie creat un program spațial comun, doar că asasinarea lui Kennedy din data de 22 noiembrie 1963 a dus la năruirea acestui plan.

Și de această dată au existat eșecuri ce s-au dovedit, din păcate, fatale pentru astronauți și cosmonauți deopotrivă. 1967 a fost anul în care Cursa Spațială a fost în pericol de a fi anulată pe fondul acestor dezastre. Apollo 1 a eșuat în data de 27 ianuarie 1967, Virgil Grissom, Edward H. White și Roger Chaffee pierzându-și viețile din cauza unui incendiu ce a cuprins cabina navei spațiale în timpul unui test efectuat la sol. Câteva luni mai târziu, pe 24 aprilie, Vladimir Komarov a decedat în urma reintrării în atmosferă.

Apollo 11, prima misiune cu echipaj de pe Lună.

Luna a primit primii oaspeți în data de 20 iulie 1969, mulțumită misiunii Apollo 11, ce i-a avut la bord pe celebrii Neil Armstrong, Michael Collins și Buzz Aldrin. În data de 16 iulie, la ora 9:32:00 (fusul orar din estul Americii), masiva rachetă Saturn V a decolat cu modulul spațial ce urma să ajungă pe Lună.

La ora 02:56 (timpul universal coordonat), Armstrong a devenit primul om din istorie care pășește pe Lună, iar evenimentul a fost unul dintre cele mai urmărite din istorie, mai bine de 20% din populația planetei urmărindu-l la televizor. Tot atunci, acesta a rostit una dintre cele mai memorabile replici:

Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire.

Cursa Spațială a încetinit semnificativ după acest eveniment; deși rușii au câștigat o serie de bătălii, americanii au fost cei ce au reușit să câștige războiul. În anii 1970, începe și perioada de destindere, când URSS și SUA pornesc o serie de colaborări în vederea progresului spațial. Apogeul acestei tentative a fost atins în data de 15 iulie 1975, la ora 12:20 (timpul universal coordonat), când navetele Soyuz 19 și Apollo s-au conectat în spațiu, cei trei astronauți efectuând experimente comune alături de cei doi cosmonauți, vizitându-și unii altora modulele spațiale și făcând schimb de cadouri.

Sfârșitul oficial al Cursei Spațiale este dificil de ales din punct de vedere temporal, dar este clar că aceasta s-a încheiat deja înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, din 1991. De-abia atunci, însă, adevărata cooperare între nou-apăruta Federație Rusă și Statele Unite Americii avea să înceapă.

Cursa spațială a fost cea care a făcut călătoria în spațiu posibilă, realmente, dar nu trebuie să uităm că acest scop aparent nobil a avut în spate un Război Rece, în care amenințarea nucleară a planat asupra întregii lumi. Ambițiile celor două superputeri ale planetei s-au soldat cu o serie de victorii, dar și cu înfrângeri. Cu toate acestea, impactul acestei curse nu poate fi neglijat, deschizând o serie de noi orizonturi pentru om. În episodul următor ne vom pune la curent cu ceea ce s-a întâmplat după cursa spațială și ce se întâmplă în prezent.