Cum vedea Winston Churchill existența extratereștrilor

Winston Churchill, unul dintre personajele emblematice ale celui de-al Doilea Război Mondial, a găsit suficient timp pentru a aborda problema existenței extratereștrilor.

În 1939, când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Churchill părea să fie cu capul între stele. Acesta a avut timp și inspirație să scrie un eseu de 11 pagini, intitulat ”Suntem singuri în Univers?”, iar un rezumat al acestuia a fost publicat în jurnalul Nature. Ideile sale sunt încă relevante, dacă ne uităm la cercetarea astrobiologică din prezent.

Winston Churchill nu s-a sfiit nici să admită existența extratereștrilor. Astfel, acesta arată că nu este foarte impresionat de succesul pe care civilizația noastră îl înregistrase până atunci și se arată pregătit să creadă că Pământul nu este singurul loc din Univers ce conține creaturi vii și conștiente. De asemenea, ”buldogul englez” era de părere că oamenii nu sunt cele mai inteligente ființe ce au apărut în imensitatea spațiu-timp, arată popsci.com.

Eseul a ajuns la Muzeul Național Churchill din Fulton, Missouri, în anii 1980, dar a fost examinat cu atenție abia recent. Directorul muzeului i-a încredințat sarcina de a analiza documentul lui Mario Liviu, un astrofizician ce a redactat materialul pentru Nature.

Ce nu ai voie să faci în a doua zi de Crăciun. Obiceiuri și tradiții de 26 decembrie

Vești proaste pentru pensionarii din România: cu câte zile vor întârzia pensiile în ianuarie 2025

Acesta spune că a fost uimit: ”chiar dacă unele detalii nu erau corecte, logica și argumentele sale sunt foarte moderne”, arată Livio, care adaugă că Churchill a definit zona locuibilă circumstelară, adică zona din jurul unei stele care oferă temperatura ideală pentru apariția apei în stare lichidă.

Ca orice alt entuziast al extratereștrilor, Churchill a luat în calcul ideea că Marte ar putea avea apă și chiar viață, iar concluziile sale sunt încă foarte relevante, arată Kennda Lynch, astrobiolog la Georgia Tech University.

Omul de stat a privit chiar mai departe și a luat în calcul ideea că viața ar putea exista chiar și în alte galaxii, bazându-se tocmai pe imensitatea spațiului și pe milioanele de stele, ce ar putea conține milioane de planete.