Zborul „economic“ al lui Cioloș, imaginea săptămânii pe Facebook: normalitatea în România e fie aplaudată, fie condamnată

Imaginea cu Dacian Cioloş călătorind în interes de serviciu cu o cursă de linie, la clasa Economic, ar putea spune câteva lucruri despre premierul tehnocrat al României, dar cu siguranță spune multe despre noi, românii.

[related]

Recenta fotografie cu premierul călătorind „economic“ a stârnit reacții dintre cele mai diverse și a avut mii de share-uri și like-uri pe Facebook. „Gest populist, dom’le!“, „Hai, nene, lasă-ne. Vrea să câştige simpatie“, au strigat mulți. Alții s-au minunat și au aplaudat gestul, televiziunile și site-urile de știri mai că n-au făcut Breaking News.

Ar putea fi o strategie de marketing? Sigur că da! Dar la fel de bine ar putea să nu fie, mai ales că Cioloș nu s-a remarcat niciodată printr-un stil extravagant sau prin aroganțe de înalt demnitar – a strâns gunoaie în Parcul Văcărești, își ține singur paltonul și umbrela, când era comisar european alegea tot cursele de linie –, deci nu e ca și cum, brusc, s-a schimbat ceva în comportamentul lui, cum se întâmplă, spre exemplu, la Elena Udrea. Din contră, Cioloș și-a atras simpatia tocmai pentru că, de când a preluat Guvernul, a dat întotdeauna dovadă de decență și modestie.

Cu cine se iubește Simona Trașcă. Focoasa blondină e foarte fericită alături de noul ei partener de viață

Țara din Europa în care poți cumpăra tămâie direct de la Lidl. Mii de români lucrează aici

Chiar credeți că mai are nevoie de astfel de „stunt-uri“ de imagine având în vedere că este, la ora actuală, unul dintre puținii, dacă nu chiar singurul politician care inspiră încredere, care chiar pare că se străduiește să facă lucruri pentru cetățeni și nu în interes personal, cum am fost obișnuiți? Și în plus, ați mai văzut vreun chip de demnitar desenat pe zidurile din București fără un mesaj negativ alături? Nu de alta, dar un tip a pictat pe sute de clădiri chipul lui Cioloș, motivând că este un premier bun și merită susținere. Și asta face tot mai clar faptul că Cioloș este apreciat mai ales în rândul tinerei generații, generația Facebook dacă vreți, a cărei părere începe să conteze și să facă diferența din ce în ce mai mult. Și o ultimă întrebare: de când criticăm și condamnăm bunul simț și modestia?

”Sigur că un gest de absolută normalitate ne „șochează“, deși nu ar trebui.”

Cât despre a doua categorie, cei care au fost uimiți de această imagine, îmi pare ușor exagerată reacția, dar nu mai puțin justificată. Pentru mine nu este mai mult decât un simplu gest de normalitate. Această imagine nu m-a uimit, nu m-a făcut să-l apreciez mai mult, doar mi-a confirmat așteptările pe care le am de la Dacian Cioloș, așteptări pe care mi le-am făcut pe baza imaginii pe care a scos-o la înaintare încă din primele zile de mandat. Sincer, nu m-ar fi șocat sau deranjat nici dacă ar fi călătorit cu un avion privat, pentru că nu asta îl face un premier bun sau prost. Pe mine mă interesează modul în care Guvernează, ce face pentru mine ca cetățean. Mă interesează fix deloc dacă dă sute de euro pe biletul de avion sau doar câteva zeci, dacă mănâncă la un restaurant de lux sau la o bodegă de cartier, chiar nu-mi pasă și nu cred că ar trebui să-i pese cuiva, atâta timp cât își face treaba bine, când pune pe primul loc interesul cetățeanului și nu pe al lui, atâta timp cât nu fură statul român.

De ce spun că reacția de admirația exagerată este justificată? Pentru că trăim într-o țară în care ne-am obișnuit să vedem cum politicienii ne forțează să stăm la cozi interminabile pentru a ne exercita un drept, dar ei fentează cu nesimțire cozile. Trăim într-o țară în care unii miniștri au nevoie de coloane oficiale și girofaruri pentru a merge la frizerie. Trăim într-o țară în care unii preoți coboară din mașini de lux. Trăim într-o țară în care șpăgile din politică sunt de ordinul milioanelor de euro. Sigur că toate astea ne-au deformat percepția și sigur că ne arătăm entuziasmați sau ne vine greu să credem când vedem un premier decent și modest, calități ce lipsesc cu desăvârșire la mulți dintre politicieni. Sigur că un gest de absolută normalitate ne „șochează“, deși nu ar trebui. Poate că, vorba aia, pas cu pas vom putea să ne îndreptăm această percepție, poate, cine știe, într-o zi nu o să ne mai minunăm că politicienii sunt banali și fac lucrurile exact ca toți ceilalți oameni. Poate.