România revoluțiilor în tehnologie încă e un vis frumos

4 august 2016 ar putea intra în istoria României moderne. Este data care poate trasa linia între ceea ce România visa să facă și ceea ce a început să facă. Aflăm peste o lună, peste un an, dar până atunci nu strică să vezi de la ce stagiu în tehnologie și inovație pornim.

Pe 4 august 2016, Guvernul României a decis să lanseze un program care să adune câteva minți luminate capabile să găsească acele proiecte potrivite pentru viitorul mai digital al țării. Dacă, în septembrie, GovITHub are succes, atunci Dacian Cioloș va rămâne în această istorie „de nișă“ ca fiind șeful de Guvern cu o decizie inspirată. Pionierii vor avea și ei o felie din tort. La fel și consiliul care se ocupă de alegerea primilor candidați.

Până atunci nu stăm neapărat prost, dacă ai compara România cu Republica Moldova, dar nu stăm nici foarte bine, dacă ai compara România cu Ungaria. Per total, în Europa, România este un frate mai mic, mai needucat și care visează să fie patron prin niște scheme – mai mult sau mai puțin legale. Tehnologia a fost identificată, în ultimii ani, drept un foarte bun punct de pornire.

Unii au creat imprimante 3D sau au introdus sisteme de plată cu Bitcoin, alții au programat aplicații interesante, iar unii, foarte puțini, au încercat să meargă pe o cale ceva mai puțin bătătorită. Aceasta e calea inovației. Există și un exemplu foarte bun: Joseph Juran, de care foarte puțin știu.

Când începe slujba de Crăciun în 2024 și unde poate fi urmărită la TV sau online

Crin Antonescu, propunerea comună pentru președinție. Fostul lider liberal ar fi acceptat provocarea. Ce avantaj deține

România este, în prezent, o coajă de banană

pe drumul spre inovație în tehnologie. Poate ți-ar veni greu să crezi că un programator e la fel de util ca un salariat de la fast-food, dar, cu o anumită doză de exagerare, așa este. Programarea a fost văzută în România ultimilor 10 ani ca meseria care să îți aducă foarte mulți bani, să te pună pe un același nivel cu bancherul și directorul și chiar să îți dea șanse să devii patron, șef, antreprenor.

Din păcate, după cum a explicat și Florin Talpeș, fondator Bitdefender, în conferința de presă dedicată GovITHub, România are doar programatori înregimentați la multinaționale și în firme de outsourcing. Câțiva, puțini, încearcă să pornescă un startup.

Această independență în mici afaceri proprii ar putea duce, pas cu pas, la inovația despre care vei tot auzi în următoarele luni. Spre exemplu, cineva s-a gândit să conecteze șoferi cu pasageri printr-o aplicație. A ieșit Uber, evaluat la câteva zeci de miliarde de dolari. Altcineva și-a spus că internetul nu trebuie să țină minte tot, mai ales pozele nud și textele de care ți-ar fi jenă când ești treaz. A ieșit Snapchat, o aplicație pe care Facebook, într-un moment, era dispus să plătească trei miliarde de dolari.

Îți vor părea copilării, jucării pentru adolescenți târzii, dar așa părea și Facebook în urmă cu un deceniu, iar acum vrea să conecteze la internet și educația zonele sărace din Africa. Google, la fel: o jucărie. Acum, lucrează cu medicamente bioelectronice, inteligență artificială, robotică și mașini autonome.

„Inovație“ poate fi un cuvânt cam greu, dar altfel nu i se poate spune unui produs care îți îmbunătățește viața cu puțin. Poți să-i spui și „invenție“, dar asta presupune că și acela va avea nevoie de „inovație“ pentru a fi finisat, pentru a fi din ce în ce mai util. În urmă cu 20 de ani, internetul era sterp, lent și vag amuzant. Acum, pe bună dreptate, e totul. A fost o invenție, apoi a trecut prin inovații și este ceea ce știi în prezent. Pentru astfel de mici reușite ale omenirii, într-un Univers negru și neprielnic, merită să trăiești pe Pământ acum. Poate la alții e mai bine, dar încă n-am inventat și inovat suficient cât să-i cunoaștem și să stăm la vorbe cu ei.

Dar poate că ar trebui să uităm de inovație. Serios,

poate nu ne pricepem. Aceste hărți de la Washington Post așa spun, suntem undeva într-o zonă maronie a Europei și poate n-ar trebui să sperăm la mai mult. Sau nu în număr foarte mare. Ne putem reprofila ca națiune. Revin la Talpeș, deoarece are un pachet de declarații foarte bune – poate unde este și experiența de până acum.

Într-o conferință de presă din mai, a vorbit și despre decizia Bitdefender de a se extinde printr-un birou în Statele Unite ale Americii. Acolo, compania are un centru de vânzări și marketing, fondatorul a justificat decizia. „Ce am observat la români e că nu știu să își vândă afacerile. În SUA, promovarea începe încă de când au conceptul. În Europa, în speță România, începe când e gata proiectul“, a spus acesta.

Lipsesc multe: cadru legislativ, susținere a statului, investițiile private, facultăți pregătite pentru o generație conectată via internet la ceea ce se întâmplă în lume. Nu lipsesc însă ideile. Pe acestea, spun cei mai mulți români, le avem din plin. Nu cred, cum nu cred nici că ne descurcăm în orice situație. Există însă un heirupism generalizat că oricine ar putea face orice. Ei bine, nu!

Nu oricine mai poate face acum Facebook, procesoare pe bază de siliciu, mașini autonome sau un joc ca Pokemon Go. Acestea sunt făcute, vândute (sau în curs de), e timpul pasului următor. Orașele inteligente încă nu au o soluție, acolo unde vine oarecum la fix programul guvernului.

Într-o piață din ce în ce mai aglomerată de startup-uri gălăgioase, care promit rachete supersonice când ele n-au decât o praștie, e important ca tot mai des să existe feedback privind locul în care se regăsește România. Nu este nici mai sus, nici mai jos în funcție de ceea ce crede și zice despre ea, ci în funcție de ceea ce face. Altfel, încă suntem în țara gălăgioșilor care își laudă vârfurile – sau ceea ce cred vârfuri – un pic prea mult.