Rezolvarea unei probleme de matematică, recompensată cu 720.000 de dolari

La vârsta de 10 ani, în 1960, Andrew Wiles a găsit din întâmplare, în biblioteca locală, o carte numită The Last Problem, în care era detaliată o problemă de matematică veche de 330 de ani.

Ultima teoremă a lui Fermat a rămas nerezolvată pentru cel mai mult timp, în toată istoria matematicii. La 62 de ani, Sir Andrew Wiles, profesor de matematică la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a fost decorat cu prestigiosul premiu Abel 2016, considerat un fel de Premiul Nobel al lumii matematice. Oferit de Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere, premiul are o valoare financiară de 720.000 de dolari, potrivit IFL Science.

„Această problemă m-a captivat. A fost cea mai faimoasă problemă din matematică, cu toate că atunci când am văzut-o prima dată nu am conştientizat acest lucru. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că au existat unele probleme nerezolvate pe care cineva de numai 10 ani a putut să le înţeleagă şi chiar să încerce să le rezolve. Şi am încercat să o rezolv în toţi anii adolescenţei. Când am mers la facultate, credeam că am găsit soluţia, dar s-a dovedit a fi greşită”, relatează Wiles. Teorema, formulată de matematicianul francez Pierre de Fermat în 1637, prevede: „Nu există soluţii întregi, diferite de zero, pentru un număr x mai mare ca 2 la ecuaţia: y la puterea n + z la puterea n = q la puterea n”

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

În timp ce teorema poate fi exprimată în termeni simpli, rezolvarea ei a contrariat matematicienii. Soluţia, cuprinsă într-un volum de 200 de pagini, a fost rezultatul unei perioade intense de cercetare, care a necesitat şapte ani, timp în care Wiles a predat la Universitatea Princeton. Wiles a prezentat soluţia în cadrul unor prelegeri la Universitatea din Cambridge, iar cei aproximativ 200 de cercetători prezenţi în sală au izbucnit în aplauze. Asta se întâmpla în 1993. Un matematician a revizuit lucrarea originală a lui Wiles şi a observat erori în soluţie, iar cercetarea a trebuit revizuită. Versiunea finală a fost publicată în 1995, cu ajutorul unuia dintre foştii studenţi a lui Wiles.

Rezolvarea constă într-o abordare a problemei din perspectiva unui unghi neconvenţional, care combină elemente din trei ramuri ale matematicii: forme modulare, curbe eliptice şi reprezentările Galois, bazându-se pe activitatea de secole a matematicienilor de dinaintea lui. Detalii suplimentare pot fi consultate aici. „Am o demonstraţie cu adevărat minunată a acestei proporţii, care este prea voluminoasă pentru a fi scrisă aici”, explică Wiles.