Primul om conceput ”în borcan” împlinește 38 de ani

Pe 25 iulie 1978, s-a născut Louise Brown, primul bebeluș conceput în laborator, printr-o tehnică revoluționară la acea vreme: fertilizarea în vitro.

Spre deosebire de procedura mai simplă a inseminării artificiale, în care lichidul seminal este introdus în uter și concepția are loc relativ natural, fertilizarea în vitro presupune combinarea ovulelor și spermei în afara corpului, în laborator. Odată ce embrionul/embrionii se formează, aceștia sunt introduși în uter. Din punct de vedere statistic, doar 5% din cuplurile infertile apelează la ea, determinând nașterea a mai mult de 200.000 copii numai în SUA. Este, totuși, cea mai eficientă formă de reproducere asistată. În România, datele indică faptul că 4.000 de cupluri (aproximativ) vor să apeleze la această procedură, în fiecare an.

Nașterea lui Louise Brown pe 25 iulie 1978 a fost posibilă datorită medicului Robert Geoffrey Edwards, ale cărui merite au fost onorate în 2010 prin acordarea unui Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Evident, tehnica propusă de el s-a lovit de mult scepticism din partea oamenilor de știință, oamenilor religioși, politicienilor, medicilor, și, în mare parte, din partea tuturor celor la urechile cărora a ajuns vestea nașterii primului „bebeluș la eprubetă”.

Cum setezi mașina de spălat rufe iarna ca să nu consume mult curent. Trucul ideal pentru o spălare eficientă

Cum să aduci banii în viața ta, în funcție de zodie. Iată ce trebuie să faci!

Într-un articol publicat pe Mosaic anul trecut, Louise Brown povestea că e destul de sigură că părinții ei nu se așteptau să provoace atât de multe controverse. „Unele dintre temerile pe care le-au exprimat oamenii în momentul în care m-am născut sunt acum o realitate: cupluri de același sex pot folosi tehnica pentru a avea familii proprii, unii oameni aleg sexul copiilor, femeile își <<închiriază>> pântecul și devin mame-surogat. Dar acum sunt peste cinci milioane de copii născuți prin fertilizare în vitro, în toată lumea”.

În același articol, Louise își exprimă o părere cât se poate de realistă și echilibrată despre tot ceea ce înseamnă fertilizarea în vitro. Dezvoltarea tehnologiilor care permit familiilor afectate de infertilitate să aibă copii proprii este o binecuvântare și un blestem deopotrivă. „Îmi fac griji pentru femeile de peste 50 de ani, care aleg să aibă bebeluși prin IVF. Deși nu aș sta în calea niciunei femei care vrea să aibă un copil, indiferent de vârstă, cred că e important să fii acolo pentru copiii tăi mai târziu în viață. Mi-am pierdut mama când aveam 30 de ani și îmi este dor de ea în fiecare zi. Acest lucru m-a învățat cât de important e să ai copii când ești mai tânără, dacă poți – o opțiune pe care mama mea nu a avut-o”.

Concluzia lui Louise e că oamenii născuți prin fertilizare în vitro sunt la fel ca toată lumea. „Unii sunt drăguți, alții nu. Unii sunt inteligenți, alții nu sunt atât de inteligenți. Primele cuvinte pe care medicii le-au spus după ce m-au examinat prima oară au fost <<bebeluș normal>>. Asta am fost, iar acum sunt o femeie normală. Suntem niște oameni normali, care au avut nevoie de puțin ajutor științific pentru a ajunge aici”. Louise are, în prezent, doi copii născuți pe cale naturală.

La 38 de ani de la prima fertilizare în vitro reușită, încă există oameni care consideră că tehnologiile de acest tip sunt împotriva firii și că nu ar trebui să fie legale. La polul opus, vorbim deja despre „copilul cu trei părinți” și despre editarea genetică, cu ajutorul căreia ar putea fi împiedicată transmiterea bolilor ereditare.