Pisicile fără stăpân pun în pericol ecosistemul global

Pisicile fără stăpân sunt responsabile deja de dispariția a unui număr semnificativ de specii, iar acest număr ar putea crește în viitor.

Dacă ați văzut pisici cu clopoței la gât, asta nu se datorează faptului că ar fi mai drăguțe așa, ci faptului că stăpânii lor doresc să evite ”cadouri” de tipul păsărilor sau șoarecilor prinși. Pisicile sunt prădători naturali, iar clopoțeii îndepărtează prada înainte ca pisica să poată intra în acțiune.

O analiză publicată în ”Proceedings of the National Academies of Sciences” arată că pisicile, dar și alte mamifere invazive, au afectat dramatic biodiversitatea globală. Ecologistul Tim Doherty și echipa sa au analizat ”lista roșie” de specii aflate în pericol, iar apoi au cercetat ce prădători non-nativi au afectat cel mai mult animalele native, iar rezultatele arată că pisicile și câinii fac cele mai mari probleme.

Aceștia au descoperit că ”596 de specii amenințate și 142 de specii dispărute (738 în total) au suferit un impact negativ din partea a 30 de mamifere, prădători invazivi. Rozătoarele, câinii și porcii sunt alături de pisici în această listă de prădători. Am putea crede că pisicile au afectat păsările cel mai mult, dar rozătoarele au cauzat 52 de extincții, în timp ce pisicile sunt cauza a ”doar” 40 de specii de păsări dispărute, relatează popsci.com.

Un avion prăbușit într-o zonă turistică din Brazilia: 10 persoane și-au pierdut viața

Se spală în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie? Zilele în care nu sunt interzise treburile casnice

Cercetătorii arată că mamiferele prădătoare invazive sunt cel mai mare pericol pentru alte specii, ”contribuind în mod colectiv la 58% din toate extincțiile de păsări, reptile și alte mamifere contemporane.” Numărul ar putea fi chiar mai mare, deoarece alte 23 de specii afectate de astfel de prădători sunt clasificate ca ”posibil dispărute”.

Pisicile fără stăpân nu sunt, însă, singurele care provoacă probleme pentru diversele specii de animale deja afectate. Chiar și pisicile cu stăpân vânează ocazional, dar nu o fac pentru hrană, ci doar pentru simplul fapt că nu și-au pierdut astfel de instincte de pradă.