Cazul irlandezului de 17 ani, împins la suicid de un român: despre responsabilitatea în mediul online și cyberbullying

În urmă cu un an, un băiat de 17 de ani din Irlanda s-a sinucis după ce a fost șantajat pe Internet de un român de 31 de ani. Procurorii au stabilit că Iulian Enache, din Timișoara, este autorul moral al sinuciderii și l-au acuzat că l-a torturat psihic pe adolescentul Ronan Hughes, cerându-i 3.300 de lire sterline pentru a nu publica fotografii compromițătoare cu acesta. Adolescentul a fost victima cyberbullyingului, iar în textul de mai jos voi încerca să explic acest fenomen. Mai multe detalii despre cazul lui Hughes găsiți aici. 

[related]

În fața calculatorului, ca și în mulțime, responsabilitatea se disipează și avem tendința să credem că putem face orice, sub protecția anonimatului. Așa procedează infractorii cibernetici care fură datele de card a sute de mii de oameni pentru a se îmbogăți. Au impresia că nu e o infracțiune reală, ei nu fac nimic efectiv, nu? Lucrurile nu stau, evident, așa: acțiunile tale pot avea un efect semnificativ asupra altor oameni, chiar dacă nu faci decât să stai în camera ta, în fața laptopului.

Responsabilitatea în mediul online este una dintre cele mai importante lecții pe care copiii trebuie să o învețe. În lipsa ei, apar fenomene cu efecte grave: cyberbullying-ul e unul dintre ele. Acesta include orice formă de hărțuire, intimidare sau comportament inadecvat, folosind Internetul sau tehnologia, în general: dispozitivele mobile, de exemplu.

Anul 2025 aduce mari schimbări pentru aceste cinci zodii. Vor da lovitura pe toate planurile, norocul le va surâde

Cât costă să închiriezi o cabană cu 6-7 camere la munte, în perioada Crăciunului 2024. Prețurile au crescut foarte mult față de anul trecut

Există mai multe forme de cyberbullying decât cel menționat mai sus, unele au fost menționate și de Octavian Palade în acest articol, dar poate ar fi mai bine să pornim de la un exemplu din viața reală.

Să ne imaginăm o situație în care unui băiat îi place de o colegă și îi trimite un bilețel, pe care “îl interceptează” un alt coleg. Îl citește cu voce tare, iar în curând toată școala află despre asta, îl imită și îl ironizează. Oricât de tentați ar fi adulții să bagatelizeze astfel de situații, pentru un copil/adolescent este traumatizant să treacă prin așa ceva. Gândește-te cum te-ai simțit dacă a făcut cineva mișto de tine în copilărie, măcar o dată. Dar dacă ți s-ar fi întâmplat să treci prin asta mai multe zile sau chiar luni ? Lucrurile sunt la fel de reale și în mediul online, iar părinții ar trebui să-și protejeze copiii online și offline.

Profilele false, hărțuirea, agresivitatea, umilirea, excluderea – toate acestea sunt forme de cyberbullying. De exemplu, copilul poate fi exclus, în mod deliberat, dintr-un anumit joc online sau din conversațiile celorlați, pentru că un alt copil se gândește să-I facă această “glumă”. Sentimentul de izolare pe care victima îl încearcă poate să ducă inclusiv la depresie. Hărțuirea online se poate referi la amenințări sau injurii sau, și mai grav, la încercarea unui adult de a lua legătura cu un minor, în scopuri sexuale.

Substituirea de identitate sau fraping, în engleză, descrie situația în care cineva se loghează în contul de social media al copilului și postează în numele lui – bineînțeles, ceva „de impact”, ce nu ar scrie niciodată deținătorul contului. Celui care face asta i se poate părea o glumă nevinovată, dar este un moment umilitor pentru victimă, mai ales că Internetul nu uită așa ușor informațiile, nici după ce au fost șterse.

Profilele false sunt create special pentru a induce în eroare și a umili sau ataca în vreun fel victima. Sau se poate întâmpla ca cineva să fure identitatea online a unui copil (fotografii, de regulă) și să le folosească pentru un alt profil, cu intenția de a-și ascunde propria identitate.

Trolling-ul este tot o formă de cyberbullying, în care atacatorul încearcă să obțină o reacție de la victimă prin limbaj agresiv sau jigniri. Distracția lui este să-și găsească victime pe care să le atace.

În fine, orice formă ar lua, efectele fenomenului de cyberbullying sunt foarte grave. Un studiu făcut de noi arăta că, pentru 70% dintre copiii și adolescenții între 8 și 16 ani care au fost victime, consecințele au fost traumatizante: coșmaruri, depresie, evitarea contactului cu alți copii sau anorexie.

Ce e de făcut? Pentru părinți, e important să detecteze cât mai repede semnele – și atunci când copilul lor e victimă, și dacă este un posibil atacator. Teama, evitarea contactului cu cei de vârsta lor sau închiderea conturilor de pe rețele de socializare pot fi semnale de alarmă în cazul victimelor. De cealaltă parte, un comportament agresiv, prieteni noi care care par și ei agresivi, mai mult timp petrecut online, plus un limbaj violent folosit pe rețelele de socializare sau pe forumuri de jocuri sunt posibile indicii ale unui atacator. O discuție serioasă și sinceră între părinți și copil, care să ducă la identificarea problemei și să ofere sprijin total (din partea părinților, desigur) este primul pas pentru depășirea unei situații de acest gen.

În general, o relație deschisă cu copilul poate să identifice din timp semnele de cyberbulling și să îl oprească înainte să ajungă la efecte grave. Cei care simt că au nevoie de ajutor pot apela și la soluții de control parental.