Butoanele „placebo” și iluzia de control: de ce nu funcționează butonul de închidere al lifturilor

Iată o informație care ne-a surprins: apăsarea obsesivă a butonului de închidere al liftului nu îl va face să se închidă mai repede.

Aceste butoane au devenit inutile încă din anii ’90, dar pentru că oamenii au nevoie de puțin control în viața de zi cu zi, producătorii continuă să le instaleze, pentru liniștea lor sufletească. „Perceperea controlului e foarte importantă, pentru că diminuează stresul și amplifică starea de bine”, a explicat Ellen J. Langer, psiholog la Harvard, citată de Science Alert.

Povestea butonului e destul de interesantă. În America anilor ’90, când a fost aprobată legea interzicerii discriminării americanilor cu dizabilități, lifturile au fost adaptate în așa fel încât să asigure faptul că cineva cu o dizabilitate are suficient timp să intre în ele.

Ce salariu are Laurențiu Reghecampf la noua lui echipă din Africa. Antrenorul se umple de bani în doi ani

Continuă veștile proaste din Spania: Agenția Meteorologică anunță cea mai ploioasă lună din istoria țării. Pierderi de miliarde de euro după inundațiile catastrofale

Durata de viață a unui lift e de aproximativ 25 de ani, așa că Karen Penafiel, director executiv al US National Elevator Industry Inc., a spus că probabil majoritatea lifturilor din America au fost schimbate cu unele al căror buton de închidere e ornamental. L-am putea numi „buton placebo”, fiind un buton pe care te simți invitat să îl apeși pentru că îți dă iluzia de funcționalitate, chiar dacă liftul se închide automat, la intervale fixe.

În alte părți din lume, cum ar fi Australia, Marea Britanie și Hong Kong, luminile din trafic funcționează printr-un sistem numit Split Cycle Offset Optimisation Technique, care setează butonul de „mers” pe modul placebo în perioadele cu trafic intens și pe modul operațional când sunt mai puține mașini. Prin urmare, butoanele placebo sunt răspândite peste tot în lume.

Faptul că un oraș nu poate funcționa în funcție de bunul plac al pietonilor dezorganizați și grăbiți nu e chiar surprinzător. Lucrurile merg și mai departe de atât, iar un adevărat simbol al nevrozei umane e efectul placebo al termostatelor din birouri. În 2003, Jared Sandberg de la The Wall Street Journal scria că Michael Downey, fost vicepreședinte al unei companii din New York, a descoperit că termostatele din birouri nu funcționează.

Downey a povestit că unele compani au mers atât de departe încât au instalat generatoare care imită sunetul ventilatorului, astfel încât angajații să creadă că biroul e răcit, chiar dacă sistemul era oprit. Într-un chestionar din același an făcut de US US Air Conditioning, Heating and Refrigeration News, 51 din 70 de respondenți au recunscut că au instalat astfel de termostate la un moment dat.