Cu un Like și un Share nu se face o Românie normală: binele nu se face doar pe Facebook

Vorbeam zilele trecute cu Dragoș Bucurenci și-mi spunea că în România nu există o cultură a filantropiei, a donației. Sunt absolut de acord, iar următorul text este unul prin care încerc să vă conving că putem face mult mai mult decât să dăm un Like și un Share pe Facebook.

[related]

Facebook-ul este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice unelte ale secolului XI. „Totul se întâmplă pe Facebook“, aud des fraza asta. Ei bine, eu nu cred asta, ba sunt convinsă că întâlnirile extraordinare nu se petrec pe Facebook și nici destinele triste nu sunt trăite pe Facebook. Această platformă, care multora ne-a acaparat viețile, poate fi salvatoare uneori, dar ne și poate face mult mai superficiali. Bineînțeles, depinde doar de noi.

Facebook-ul poate face uneori diferența dintre viață și moarte, la propriu, și are puterea de a mobiliza mase mari de oameni. Vă reamintesc că prin intermediul Facebook-ului o bătrână a putut vinde toate vestele de lână pentru a-i plăti tratamentul soțului bolnav de cancer, niște părinți și-au putut permite o intervenție chirurgicală costisitoare pentru copilul lor și un cățel rănit și-a găsit stăpâni care să-l îngrijească.

De ce și-a botezat Silviu Prigoană copiii Honorius, Silvius și Maximus: Adevăratul motiv

8 obiceiuri zilnice pe care le au persoanele care își mențin mintea ageră chiar și după vârsta de 70 de ani

O altă dovadă de spirit civic a fost când deja celebrul polițist Marian Godină a făcut apel, evident că pe Facebook, la oameni pentru a da de urma unui șofer care a lovit mortal o persoană și a fugit de la locul accidentului. Până seara a fost găsit și arestat preventiv, sigur, cu ajutorul sutelor de Share-uri. Și pe lângă mobilizarea demnă de admirat, s-a mai întâmplat ceva aproape la fel de important – s-a creat o legătură între o instituție a statului și cetățeni, s-a rupt o barieră, care, în mod normal, nu ar trebui să existe. Iar astea sunt doar câteva exemple. Toate aceste fapte bune au fost posibile, în primul rând, datorită oamenilor, dar nu putem nega că Share-urile de pe Facebook au jucat un rol important.

Mă emoționează de fiecare dată când văd că românii se mobilizează pentru o cauză comună, fie ajutorul răniților din Colectiv, fie protestele care au dat jos Guvernul, fie campanii caritabile, fie îndemnuri de a dona sânge. Dar mă cuprinde și tristețea când îmi dau seama că se întâmplă această unire de forțe în cazuri, de multe ori, extreme, tragedii. Dar trebuie să fim conștienți că în fiecare zi, undeva în România, se petrece o tragedie. În fiecare zi copii instituționalizați împlinesc 18 ani și sunt obligați să înfrunte viața singuri, în fiecare zi o bătrână sau un copil, undeva, cerșește la colț de stradă, în fiecare zi sunt tăiați copaci, în fiecare zi soarta unui om depinde de bani. Dramele acestea se întâmplă în viața reală, nu pe Facebook. Dacă ne limităm la a distribui o știre sau la a da un Like la pagina unei organizații nu facem o diferență considerabilă. Sigur că ajută, dar trebuie să facem ceva și practic.

Sunt conștientă că în ceea ce privește donațiile, posibilitățile românilor sunt limitate. Și mai e și argumentul: Dar statul ce face? E datoria statului să pună cetățenii pe primul loc. Corect, dar eu cred că datoria omului e să ajute oameni, să nu fie nepăsător la suferința celuilalt. Și nu mă refer neapărat la donații în bani. Există multe alte variante de a ajuta oamenii mai puțin norocoși decât noi sau de a susține orice altă cauză în care fiecare dintre noi ar trebui să creadă.

Îți pasă de mediul înconjurător? În afară că ai distribuit o știre alarmantă despre defrișările pădurilor, ce altceva ai mai făcut? Când ai plantat ultima dată un copac? Când ai participat la o acțiune de ecologizare? Când ai stat cu hârtia în buzunar până la primul coș de gunoi? Colectezi selectiv? Îți pasă de orfani sau de copiii care își trăiesc copilăria prin spitale? Pe lângă a scrie pe Facebook, mergi și vizitează-i, stai de vorbă cu ei, joacă-te cu ei, du-le o ciocolată. Sunt o mulțime de programe de voluntariat, un exemplu găsiți aici. Pare puțin, dar pentru ei, vă asigur, va însemna enorm. Îți pasă de familia care are doi copiii premianți la școală, dar care își fac temele la lumina lumânării și se duc cu haine jerpelite la școală? Poți să scrii pe Facebook despre cazul lor, dar uită-te și în șifonier, cu siguranță vei găsi la tine, la rude sau la colegi hăinuțe care nu mai au trebuință, dar pentru ei ar fi o comoară. Îți e milă de copilul care cerșește la colț? I-ai dat bani sau mâncare, poate, dar ai zăbovit să-I afli povestea? Ai sesizat autoritățile?

Sunt o mulțime de moduri în care fiecare dintre noi poate întinde o mână de ajutor și poate face țara asta în care trăim puțin mai bună. Hai să încercăm ca faptele noastre bune să nu însemne doar un Like și un Share, hai să nu fim oamenii cuvintelor, ci oamenii faptelor. Aceștia sunt oamenii care fac diferența. Sunt convinsă că sunt mulți, de unii știm, alții preferă să rămână anonimi. Dar hai să fim și mai mulți.