Ce „a ucis“ Supraviețuitorul: de ce nu a avut succes show-ul de la Pro TV

Reality show-ul „Supraviețuitorul“, unul dintre cele mai grandioase formate internaționale aduse în România, a ajuns la final cu un câștigător absolut previzibil – Lucian „Zapp“ Lupu – și cu un eșec în dreptul celei mai puternice televiziuni din România. Din păcate!

[related]

Am urmărit „Supraviețuitorul“ încă de la început. În primul rând pentru că natura jobului meu mă obligă să fiu la curent cu emisiunile de divertisment, dar și pentru că mi-a plăcut. Da, pe mine m-a prins, chiar dacă m-au și enervate anumite aspecte. Sincer, am fost surprinsă de audiențele mici, eram ferm convinsă că o să fie un adevărat fenomen. De ce nu a fost?

Oamenii fac comparații în general și, într-un fel, e normal, mai ales când vine vorba de televiziune. În plus, mare parte a publicului din România care a urmărit „Supraviețuitorul“ a fost formată din fanii formatului original, ceea ce se poate vedea, unde altundeva, decât pe Facebook, unde s-a trecut rapid de la entuziasmul că în sfârșit ajunge și în România acest show la dezamăgirea că nu a fost așa cum mulți se așteptau, „ca în afară“. Nici nu avea cum să fie ca în afară din cel mai important punct de vedere: al banilor. Americanii investesc sume uriașe într-un singur episod, pe când românii nu-și permit o asemenea „risipă“ nici măcar per total.

Povestea lui Liviu Cornel Babeș, „Omul-Torță” care s-a sacrificat în anul 1989. Martirul din Brașov care a protestat împotriva comunismului are acum o statuie în memoria lui

Motivul pentru care mama Geta a plecat mai devreme de la nunta lui Iancu Sterp: „Au întrecut măsura! Am plâns”

Revenind, cred că cele mai multe critici le-a încasat Dragoș Bucurenci, gazda emisiunii. Personal, mi s-a părut o alegere curajoasă a Pro-ului, având în vedere că Bucurenci vine dintr-o cu totul altă zonă, mai puțin „gustată“ de români și anume cea a filantropiei. Are o bază de fani, dar nu se poate compara cu alți oameni puși în poziții-cheie de televiziuni, nu s-a bucurat de o vizibilitate și promovare foarte mari pe posturi în ultimii ani. Mulți i-au reproșat că este plicticos, ceea ce nu poate fi contestat, dar nici nu poate fi învinuit doar el pentru acest lucru. Eu cred că vinovați se fac producătorii și scenariștii, care nu prea au reușit să-l „exploateze“ la adevărata lui valoare. E drept că nici nu poate fi vorba de o comparație între Dragoș Bucurenci și Jeff Probst, care a și primit un premiu Emmy pentru modul unic în care a prezentat versiunea americană a show-ului.

Deși Bucurenci a împrumutat celebrele fraze ale lui Probst („Consiliul a decis/și-a spus cuvântul“, „Supraviețuitori nu mai am nimic pentru voi, luați-vă lucrurile și întorceți-vă pe insulă“) a părut puțin forțat, nenatural, iar fanii au observat imediat asta și au taxat-o ca atare, pentru că omul din fața micului ecran nu stă să se gândească prea mult la faptul că motoarele unei emisiuni sunt puse în mișcare de alții și pentru telespectator unicul vinovat e cel pe care îl vede.

De asemenea, nici între carisma și umorul celor doi nu se poate pune semnul egal, Probst având modalități speciale de a-i face pe concurenți să se simtă vinovați pentru deciziile luate, exprimându-și dezamăgirea sau aprecierea față de ei într-un mod subtil și știind întotdeauna ce întrebări să pună astfel încât să-i stârnească și să rezulte comentarii delicioase. Fie și așa, consider că Bucurenci s-a descurcat onorabil, regret însă că oamenii care aveau puterea să-l scoată în evidență nu au făcut-o.

Modul în care a fost filmat mi s-a părut cel mai mare plus al emisiunii și din acest punct de vedere pot spune că mi s-a părut că Pro-ul a jucat în aceeași ligă cu americanii.

Pe de-o parte Pro TV a făcut o treabă bună și la casting, alegând oameni cu personalități diferite, având de la tipul arogant și nesuferit (Alin), puștiul inocent (Iulian), omul care trage sforile și în final țapul ispășitor (Andrei), până la tipa băiețoasă (Andreea) și diva (Diana). Sigur, mi se pare că s-au concentrat foarte mult pe calitățile fizice ale concurenților, și acest lucru s-a văzut cel mai mult la fete, și mai puțin pe abilitățile lor de comunicare. Cu mici excepții, discursul celor mai mulți a fost fad, lipsit de consistență, cred că nu am auzit nici măcar o glumă bună de la vreunul sau vreo ironie inteligentă, lucruri nelipsite în „Survivor“. Și, poate cel mai important, spre deosebire de concurenții din Survivor cei „mioritici“ nu au avut curaj și foarte puțini au înțeles jocul.

Și nu mă refer la curaj în sensul strict al cuvântului, ci la faptul că nu au avut tupeul, pe românește, să spună ce gândesc despre ceilalți fără ocolișuri și ofer un singur exemplu din show-ul străin, deja faimosul discurs despre șobolan și șarpe al uneia dintre concurente.

Cât despre joc, puțini l-au înțeles și l-au jucat ca atare, toți au militat pentru prietenie, bunătate, respect. Sigur, nu spun că ar fi trebuit să se ia la trântă sau să se jignească, dar au fost extrem de puține răsturnările de situație care să probeze motto-ul show-ului „În Supraviețuitorul se poate întâmpla orice, oricând.“ Nici măcar la ultimul Consiliu Tribal finaliștii nu au avut inspirație când a venit vorba de a-și convinge foștii colegi să le ofere voturile necesare pentru a câștiga marele premiu.

Un alt minus a fost obsesia generală a televiziunilor de a face show-uri extrem, dar extrem de lungi. Varianta americană are sub o oră, la noi primele ediții din „Supraviețuitorul“ durau aproape două ore, timp care a fost umplut cu multă vorbăraie goală și plictisitoare și, evident, interesul telespectatorului scade dacă nu-i oferi acțiune și suspans.

Am fost dezamăgită și de câștigător, am crezut mult timp că nu se va merge pe varianta evidentă, dar s-a întâmplat fix asta. A câștigat, ca de cele mai multe ori, cazul social. OK, apreciez și respect oamenii cu povești de viață impresionante, care au reușit în ciuda greutăților, dacă pot îi ajut, dar mi-aș dori să dispară înclinația asta a televiziunilor. Sunt emisiuni special concepute pentru a ajuta oameni – cum este cazul „Visuri la Cheie“, foarte bună, curată, cu audiențe mari – și show-uri de divertisment. Observ trendul ăsta chiar și în producții care nu au nicio treabă cu filantropia, la Vocea României se întâmplă tot mai des să fie prezentate și poveștile triste de viață ale concurenților. Sincer, pe mine nu mă interesează acest lucru, mă uit la „Voce“ pentru a mă relaxa, pentru a auzi voci bune, nu vreau să încep să plâng. Și e mai trist că de multe ori telespectatorii sunt mai impresionați de nefericirea concurenților decât de talentul lor și așa ajung să fie eliminați oameni chiar foarte buni și să ajungă departe oameni nu la fel de înzestrați.

Cred că ar fi meritat să câștige Iulian, puștiul de 19 ani. Mi se pare că a avut cea mai bună strategie, și-a jucat rolul fără cusur, a dat dovadă de tărie de caracter, s-a descurcat bine la mai toate probele și e un copil matur, a știut să-și joace foarte bine cărțile, dovadă și că nu a primit pe tot parcursul jocului niciun vot pentru a fi eliminat.

Că Supraviețuitorul nu a avut succesul scontat o dovedește și Facebook-ul, care, da, este o platformă la care trebuie să te raportezi, mai ales când vine vorba de un asemenea show. Dacă după primul episod oamenii au dat buzna să-și exprime dezamăgirea sau aprecierea, după caz, următoarele nu au stârnit prea multe reacții în social-media, nici măcar miștouri (că doar ne pricepem cel mai bine la asta). Cred că am văzut mai multe glume și comentarii pe seama „Bravo, ai stil!“, de la Kanal D, decât despre „Supraviețuitorul“. Și asta ar trebui să ridice un mare semn de întrebare. Deci oamenii nici măcar nu s-au obosit să se uite măcar pentru a face haz de necaz.

Cu toate acestea, sper că Pro-ul și-a învățat lecția, pentru că eșecul este întotdeauna mai usturător și se ține minte multă vreme față de o victorie, să nu se dea bătut și să facă și sezonul doi.