Blestem sau binecuvântare? Ce efect are conținutul exclusiv asupra industriei jocurilor video

În ultimul an, subiectul conținutului exclusiv pe piața jocurilor video a devenit unul foarte complex.

Orice persoană pasionată de jocurile video este, probabil, la curent cu subiectul conținutul exclusiv pe piața jocurilor video. Cel mai probabil, primele lucruri pe care un om le aude în legătură cu acest subiect sunt cele negative. ”Exclusivitățile distrug industria jocurilor video”, ”exclusivitățile sunt cel mai mare pericol pentru jocurilor video” și ”Sony și Microsoft trebuie să termine odată cu războiul acesta” sunt doar câteva dintre cele mai vehiculate idei în ultimii ani de zile.

Ar fi extrem de bine ca lucrurile să fie atât de simple. Însă nu sunt. La fel ca în multe alte situații din viață, adevărul este undeva la mijloc, iar exclusivitățile au efecte nocive, dar și efecte benefice asupra gaming-ului.

Părțile întunecate ale exclusivității

Să începem cu efectele negative. Primul și cel mai simplu este legat de audiență. Dacă un joc este lansat în mod exclusiv pe o platformă, este clar că foarte mulți oameni nu vor avea șansa de a-l încerca vreodată. Nu puțini sunt puțini posesorii de Xbox care și-ar fi dorit să încerce jocuri precum Metal Gear Solid 4: Guns of the Patriots. Același lucru este valabil și pentru utilizatorii de PlayStation, care probabil că ar fi apreciat lansarea unor jocuri precum Quantum Break pe platforma lor.

Prințul Harry și Meghan Markle evacuați de urgență din conacul lor „cu risc ridicat”, pe măsură ce incendiile se apropie

Horoscop 10 ianuarie 2025. Zodiile care fac schimbări importante în carieră

Probabil că industria jocurilor video ar avea de câștigat dacă titlurile exclusive ar înceta să mai existe. Însă există un motiv extrem de important pentru care asta nu se va întâmpla niciodată și pe care vi-l voi prezenta mai încolo. Pentru moment, însă, voi continua cu al doilea și, probabil cel mai enervant efect negativ al exclusivităților.

Încă de acum doi ani, atunci când avea loc E3 2014, am început să observăm un lucru extrem de ciudat. În timpul evenimentelor lor, oficialii Sony și Microsoft au părăsit de câteva ori scena pentru a le face loc reprezentanților unor dezvoltatori de jocuri. La început nu am știut exact ce să credem în legătură cu asta, însă după scurt timp ne-am dat seama că lucrurile nu stăteau foarte bine.

Pe scurt, Sony și Microsoft se foloseau de puterea lor financiară considerabilă pentru a convinge dezvoltatorii de jocuri să lanseze conținut exclusiv pentru platformele lor. Asta presupunea mai multe lucruri, printre care item-uri din jocuri, misiuni, DLC-uri (conținut care poate fi descărcat din mediul online) sau chiar teste Beta. Și nu vorbim aici despre vreun dezvoltator indie, care are nevoie urgentă de bani, ci de unele dintre cele mai mari nume de pe piață, cum ar fi Ubisoft sau Activision.

Acum, la doi ani distanță, vedem rezultatele acestor politici, iar lucrurile nu arată deloc bine. Pentru Call of Duty: Black Ops 3, de exemplu, toate DLC-urile lansate până în acest moment au fost disponibile o perioadă în mod exclusiv utilizatorilor de PlayStation 4. Abia după 30 de zile au primit acces și cei care dețin Xbox One. Aceasta nu este decât una dintre numeroasele greșeli făcute de Activision, care a decis, în mod ciudat, că divizarea comunității este o idee bună. Astfel, o persoană care nu deține niciunul dintre DLC-uri nu va putea juca împotriva unuia care are acel Season Pass.

Destiny, de cealaltă parte, oferă atât de multe beneficii utilizatorilor de PlayStation 4, încât Sony aproape că îl tratează precum unul dintre propriile sale jocuri. Misiuni, haine, arme și diverse alte elemente din universul respectiv, toate au fost disponibile pe parcursul timpului în mod exclusiv pe PlayStation. Ce-i drept, posesorii de Xbox au primit acces la ele după o perioadă. Însă atunci când ai cheltuit bani pe un joc și pe un Season Pass, iar dezvoltatorul ia asemenea decizii, nu ai cum să nu te simți tratat precum un cetățean de mâna a doua.

Însă, după părerea mea, campionii deciziilor neinspirate la acest capitol sunt cei de la Ubisoft. Pasionații de gaming sunt probabil la curent cu jocul The Division. În cazul în care nu ați auzit de el, trebuie să vă spun că este un opern-world third-person shooter, disponibil în mod exclusiv utilizatorilor online. Jocul include și o componentă single-player, însă, din diverse motive, oamenii sunt obligați să aibă o conexiune la internet.

The Division a avut extrem de multe probleme pe parcursul ultimelor luni de zile. Serverele proaste, mecanica stricată, bug-urile, glitch-urile, trișorii și recompensele atât de slabe încât nu justificau efortul depus au fost doar câteva dintre lucrurile pe care utilizatorii au fost nevoiți să le îndure. The Division este disponibil pe cele mai mari trei platforme (Microsoft Windows, Xbox și PlayStation), însă jucătorii de PC se pare că i-au pedepsit cel mai rău pe dezvoltatori. Pe Steam, de exemplu, numărul de jucători din ziua de azi ar fi cu 93% mai mic decât în urmă cu câteva luni de zile.

Situația a evoluat într-un așa fel încât utilizatorii de PlayStation ar reprezenta în jur de 60% din totalul de jucători. Iar acum, mulțumită inspirației Ubisoft, acești oameni sunt forțați să aștepte o lună în plus față de cei care dețin un Xbox pentru a avea acces la primul DLC. Și povestea se va repeta și în cazul celui de-al doilea DLC. În contextul unei comunități care pare a se reduce pe zi ce trece, Ubisoft ar trebui să introducă cât mai rapid conținut menit să-i convingă pe oameni să mai dea o șansă jocului. Ce face compania, în schimb? Le spune majorității fanilor, care au plătit peste 100 de dolari pentru joc și Season Pass, să-și pună, pentru moment, pofta în cui.

Totuși, conținutul exclusiv are un rol

Vă amintiți cum am spus mai devreme că este un argument foarte clar în favoarea jocurilor exclusive? Poate v-ați dat seama, între timp, că este vorba despre competiție. Astfel, sunt de părere că avem de-a face în ziua de azi cu prea puține jocuri exclusive, sau, mai degrabă, prea puține jocuri exclusive de valoare.

Pentru a înțelege mai bine situația, imaginați-vă o lume în care nu există titluri lansate în mod exclusiv pe o platformă. Cum am alege între Xbox și PlayStation? Puterea fiecăreia? În ciuda tuturor dificultăților întâmpinate de Microsoft cu Xbox One, mă îndoiesc că acesta ar putea fi un criteriu. Software-ul? prea puțin important. Integrarea cu alte dispozitive? În niciun caz. Trebuie să recunoaștem că în majoritatea situațiilor, conținutul exclusiv este cel care ne determină să alegem o anume platformă.

După cum spuneau unii, fără conținut exclusiv, consolele și-ar pierde identitatea și nu am avea prea multe criterii de diferențiere. Însă vorbim aici despre jocuri, nu despre add-on-uri sau DLC-uri, care nu fac decât să recompenseze faptul că o persoană a optat pentru o platformă în defavoarea alteia și să pedepsească un număr mare de jucători.