Cum ar fi arătat mica sirenă Ariel dacă ar fi trăit în condiții diferite

O cunoaștem cu toții pe prințesa Ariel, în varianta roșcată și cu chip prietenos pe care Disney a creat-o. Dar cum ar fi arătat ea dacă ar fi trăit tot în ocean, dar în alte condiții?

Datorită lui Joseph Shaw, expert în evoluție acvatică, care a colaborat cu ilustratoarea Monique Steele de la BuzzFeed, acum putem avea o idee despre cum ar fi arătat faimoasa sirenă în condiții diferite de mediu. Asta, desigur, dacă cei de la Disney ar fi respectat știința.

Ariel din adâncurile oceanului este înfricoșătoare

„În adâncurile oceanului, ființele au nevoie de atașamente care să îmbunătățească capacitatea de simțire, în special pentru orientare, iar lipsa luminii ar face văzut complet inutil. De asemenea, ar avea nevoie de colți pentru vânat și eventual de capacitatea de a transmite lumină pentru a atrage parteneri”, a explicat Shaw.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Ariel din recifurile de corali este colorată

De asemenea, o sirenă care trăiește în recifurile de corali ar fi mică și colorată:

„În recifurile de corali, ar exista cele mai atrăgătorare fenotipuri în ceea ce privește culorile și modelele cozilor. De asemenea, sirenele ar avea o vedere extraordinară pentru a profita de apele luminoase și clare”, a explicat cercetătorul.

Sirenele din Oceanul Arctic ar fi foarte palide

Pe de altă parte, dacă ar trăi în Oceanul Arctic, sirenele ar trebui să aibă un strat mai mare de grăsime, pentru a se adapta temperaturilor scăzute. De asemenea, ar fi mai lente din cauza funcțiilor metabolice nu tocmai rapide și ar fi foarte palide, pentru a se putea ascunde de prădători cu ajutorul ghețarilor.

Ariel ar fi fost mai sociabilă la ocean deschis

Dacă ar fi trăit la ocean deschis, sirenele ar fi fost foarte sociabile și ar fi trăit în grupuri. De asemenea, ar fi avut o culoare mai închisă pe partea dorsală și una mai deschisă pe cea ventrală, care le-ar fi făcut mai greu de detectat de către prădători.

Oricum ar fi, cred că putem fi de acord cu faptul că cea mai neplăcută adaptare a lui Ariel ar fi cea din adâncurile oceanului. Restul sunt aproape la fel de prietenoase precum originalul.