The Last of Us: Remastered – Cum se îmbunătățește o capodoperă [REVIEW]

Jocul The Last of Us a fost lansat anul trecut, pentru consola Playstation 3. Acum, titlul a fost reactualizat pentru consola de ultimă-generație Playstation 4 și lansat cu titlul The Last of Us: Remastered.

The Last of Us este creația celor de Naughty Dog, studio responsabil și pentru seria Uncharted, extrem de populară printre posesorii de console Playstation. Titlul a fost lansat anul trecut, cu puțin timp înainte ca Playstation 3 să ajungă la finalul vieții.

Văzând popularitatea acestui titlu, cei de la Sony au decis să ofere o viață nouă acestei legende a lumii de gaming. Așa a luat naștere The Last of Us: Remastered.

Zodiile care vor fi la un pas să aibă cel mai urât Crăciun. Ce aspecte îi defavorizează și la ce să fie atenți acești nativi

Klaus Iohannis l-a desemnat pe Marcel Ciolacu pentru funcția de premier. Ce urmează în perioada următoare

Introducere

Nu am apucat să testez prima ediție a jocului, așa că am fost mai mult decât entuziasmat când mi s-a oferit ocazia de a testa versiunea pentru Playstation 4.

Ce aduce în plus față de versiunea de anul trecut? Un framerate crescut, de 60fps și o grafică îmbunătățită pentru noua consolă. De asemenea, cei de la Naughty Dog au inclus și prequelul Left Behind și tot conținutul de tip DLC care a fost lansat până acum.

Înainte de a trece la review-ul propriu zis, ce este The Last of Us: Remastered? Este un third-person shooter. Este un joc cu zombie. Este o poveste emoționantă despre relațiile interumane, despre firea umană în general. Este cel mai bun joc pe care l-am jucat vreodată.

Puncte pro

Povestea este exact pe gustul meu. În urmă cu 20 de ani, o ciupercă mutantă a transformat aproape toată populația în zombie. Da. Sunt mare fan al culturii pop care s-a construit în jurul ideii de zombie, dar asta nu înseamnă că orice semi-mortăciune-bombănitoare-cu-apetit-pentru-creier îmi face ochii să sclipească cu entuziasm. Da. Este un joc post-apocaliptic cu zombie, dar, spre deosebire de alte titluri, precum Resident Evil, The Last of Us pătrunde adânc în psihicul uman și explorează temeri și emoții ascunse. Relația dintre cele două personaje principale – Joel și Ellie – pare una simplă, dar felul în care acestea interacționează, comunică, și evoluează împreună este mai mult decât suprinzător pentru un joc. The Last of Us: Remastered ne demonstrează, încă o dată, că jocurile video nu sunt simple metode prin care ne putem relaxa după o zi grea de muncă, ci și o formă de artă care devine din ce în ce mai profundă și mai complexă pe zi ce trece.

Gameplay-ul este bun și fără glitch-uri. Nu putem vorbi de inovații în cazul acesta. Avem un third-person shooter în care poți alege ori să fii kamikaze și să împuști sau să lovești tot ce prinzi în cale, ori să fii un pic stealth și să îți păstrezi muniția pentru momentele cu adevărat tensionate. Mi-a plăcut faptul că a trebuit să învăț cum să-mi păstrez resursele și a trebuit să caut prin toate colțișoarele clădirilor pentru a putea avansa în joc. Sistemul de îmbunătățire al armelor nu este excepțional, dar este un plus și mi-a mai plăcut faptul că anumite arme sau resurse trebuiau construite din resturi. La urma urmei, în caz de apocalipsă, oare am găsi cutii de prim ajutor la tot pasul?

Grafica este senzațională. Recunosc, sunt subiectiv, pentru că este primul titlu pe care l-am jucat pe o consolă din actuala generație, dar totul a fost foarte bine pus la punct. Culorile realiste, texturile impresionante au ajutat foarte mult la crearea atmosferei. Sunt un fan al jocurilor indie și grafica nu contează întotdeauna foarte mult pentru mine când vine vorba de un joc, dar în cazul The Last of Us a complementat perfect povestea. Firele de iarbă care se mișcă în briză, micile valuri pe care le face apa și detaliile sinistre de pe cadavrele umblătoare m-au făcut să privesc cu ochi pofticioși fiecare cadru.

Voice-acting-ul este și el ireproșabil. Vocile personajelor transmit emoții, teamă și speranță și nu simți că manevrezi o imagine digitală prin lumea apocaliptică, ci că joci cu o persoană reală. De ajutor a fost și faptul că jocul a fost realizat cu ajutorul tehnologiei de motion tracking, adică niște actori (cei care și-au împrumutat și vocile pentru crearea personajelor) au purtat costume speciale care le-au urmărit și le-au transpus mișcările în joc.

Puncte contra

Compatibilitatea cu Playstation. Aceasta este singura mea problemă cu The Last of Us: Remastered. Sunt nemulțumit de faptul că este un titlu exclusiv pentru consola celor de la Sony și știu că sună puțin absurd. Da, mi-ar fi plăcut ca mai multă lume să poată experimenta acest joc, fie pe Xbox sau pe PC. Sunt posesorul unui console Xbox 360 și îmi este ciudă că nu pot adăuga acest titlu în colecția mea de jocuri.

Concluzie

Pentru mine, The Last of Us: Remastered a fost o adevărată revelație. Este un joc pe care regret că nu l-am putut juca atunci când a fost lansat prima dată, dar care mi-a dovedit că zicala ”if it ain’t broke, don’t fix it” (trad. Dacă nu e stricat, nu repara) nu se aplică întotdeauna. Faptul că acest titlu a fost actualizat pentru actuala generație de console Sony mă bucură și este un joc pe care trebuie să îl aveți în colecție. Abia aștept filmul dar, până atunci, mă consolez cu această punere în scenă.