Rayman: Origins PC – Un Platformer de basm [REVIEW]
Dupa ce a fost probabil cea mai populara mascota Ubisoft la sfarsitul anilor ’90, Rayman a intrat intr-un con de umbra dupa lansarea primului titlu Raving Rabbids. Avand in vedere ca in ultima perioada jocurile platformer 2D sunt la mare cautare, Ubisoft a gasit o ocazie perfecta pentru a lansa un joc Rayman ca la carte sub forma lui Origins.
Desi este disponibil pe console inca din toamna anului trecut, varianta de PC a fost lansata in urma cu doar cateva saptamani, exclusiv in format digital. Cum nu am avut timpul necesar de a juca si Rayman: Origins in toamna, am considerat ca aceasta este ultima sansa de a face un review dedicat pentru el.
Gameplay
In cazul majoritatii jocurilor as incepe un articol cu mai multe paragrafe despre poveste, insa in cazul lui Rayman: Origins nu voi face asta. De ce? Pentru ca povestea este practic inexistenta. In introducere ne sunt prezentate personajele principale, in frunte cu Rayman. Acestia dorm intr-un copac, iar sforaiturile lor deranjeaza locuitorii copacului cu pricina. Ei bine, “venicii” lor se enerveaza atat de tare incat decid sa invadeze lumea de deasupra, rapind totodata creaturile Electoons si cele patru nimfe.
Cum spuneam, povestea nu evolueaza mai departe de atat, jocul aruncandu-l pe eroul nostru (si pe prietenii sai, pentru cei care dispun de mai multe gamepaduri) direct in actiune. Ca in fiecare platformer, actiunea se desfasoara pe un plan bidimensional, intr-o continua calatorie de la stanga la dreapta in cautare de Lums (inlocuitoarele monedelor din Mario), Electoons si noi puteri dobandite dupa eliberarea nimfelor.
Ca tot suntem la capitolul gameplay, ar trebui specificat ca schema de control este foarte simpla. Astfel, in numai cateva minute de sarit prin niveluri, aceasta va fi memorata pentru totdeauna. Desi initial Rayman poate doar sa fuga si sa sara, pe parcurs dobandeste posibilitatea de atac, de planare cu ajutorul urechilor si chiar sa mearga pe pereti. Multe dintre aceste abilitati erau disponibile inca de la inceput in jocurile precedente din serie, insa trebuie sa luam in calcul faptul ca acest joc se numeste Origins, dezvaluind astfel prima aventura a eroului.
Fiind un platformer, acesta imprumuta structura jocului de la unul din cele mai populare astfel de jocuri: Mario. Jocul este structurat in acelasi stil pe care il tot vedem de la Super Mario Bros. 3 pana in prezent. Avem de a face cu o plansa mare care contine diversele “lumi”. Fiecare lume include mai multe stagii, iar la final exista intotdeauna un nivel mai special. Pentru a progresa, trebuie duse la bun sfarsit fiecare dintre nivelurile disponibile intr-o lume, insa in cel mai pur stil al platformerelor, simpla parcurgere a unui nivel nu este totul.
Exista zone ascunse in fiecare dintre acestea si vor fi acordate bonusuri pentru completarea nivelurilor in cel mai scurt timp posibil. De asemenea, colectarea de Lums este rasplatita la finalul fiecarui nivel. Cei care reusesc sa le adune pe toate primesc o medalie pentru stagiul respectiv, iar fiecare obiectiv indeplinit aduce de la sine inca un Electoon. Acestia din urma sunt necesari pentru deblocarea unor niveluri speciale, care contin la sfarsit rasplatesc jucatorii cu rubine.
Cand vine vorba de gameplay-ul propriu-zis, pot spune ca am fost de multe ori frustrat de modul in care personajele se comporta pe ecran. Chiar daca schema de control este simpla, iar comenzile sunt executate imediat pe ecran, nu pot sa nu ma plang de modul in care functioneaza fizica jocului. Nu de putine ori am repetat o secventa a unui nivel de mai multe ori pentru ca personajul nu ajungea unde imi doream eu. De asemenea, in momentele mai tensionate, in care nivelurile isi modifica forma sunt destul de frustrante, intrucat aproape de fiecare data trebuie sa repeti secventa respectiva, intrucat timpul de reactie este prea mic, iar toata secventa trebuie memorata.
Din fericire, spre diferenta de Mario sau alte jocuri de acest fel, in Rayman: Origins nu trebuie sa te sperii de ecranul de Game Over. Acesta este inexistent, deoarece jocul nu este bazat pe un sistem de vieti. Este adevarat, orice lovitura il poate trimite pe Rayman la inceputul nivelului, insa in timpul nivelurilor exista checkpoint-uri, iar datorita faptului ca nu trebuie sa contorizezi cate incercari mai ai jocul devine mult mai suportabil.
Desigur, totul devine mult mai usor in multiplayer. Modul este disponibil doar local pe acelasi sistem, insa in niciun caz acest lucru nu dauneaza experientei. Era placut sa existe si optiunea de a juca online cu pana la trei prieteni, dar probabil ca adunarea lor intr-un singur loc face totul mai amuzant.
Multiplayer-ul ofera accesul la acelasi continut din Single Player, insa in loc de un personaj controlabil pe ecran, pot exista pana la patru. Spuneam ca jocul este mai usor in multiplayer, iar prima dovada este faptul ca, daca oricare dintre jucatori reuseste sa fie eliminat de oponenti, acesta revine intr-un balonas si poate fi readus la viata instant.
De asemenea, cei care nu joaca in mod cooperativ au sansa sa rateze o parte din secventele jocului, intrucat exista zone care pot fi atinse doar cu ajutorul partenerilor. Mai mult, cand vine vorba despre colectarea de Lums, in modul cooperativ toate acestea sunt puse la un total comun. Daca aveti cu cine, si aveti si cel putin un gamepad la indemana, modul multiplayer este metoda pe care as recomanda-o pentru Rayman: Origins. Primiti exact acelasi joc, insa experienta sociala alaturi de prieteni este absolut unica.
Grafica si Sunet
La capitolul grafica, pot spune ca Rayman: Origins este unul din cele mai aratoase jocuri pe care le-am jucat vreodata. Atat personajele, cat si decorurile sunt desenate de mana, iar toate acestea sunt afisate pe ecran in rezolutia 1080p (pentru cei care au monitoare capabile). Fiecare lume este desenata in propriul stil si ofera o experienta vizuala unica. Unul din motivele pentru care mi-am dorit sa ajung intotdeauna la urmatorul nivel a fost pentru a vedea desenele frumoase pe care echipa de la Ubisoft Montpellier le-a inclus in acest joc.
Nici sunetul nu este mai prejos, oferind o coloana sonora impecabila. Aceasta incearca sa se muleze pe stilul artistic folosit in fiecare lume. Probabil cea mai bine aleasa este melodia din lumea de foc, care este inspirata din preferintele culinare ale mexicanilor. Din pacate, in afara de cateva efecte sonore banale, nu avem de a face cu altceva la capitolul sunet. Vocile celor cateva personaje care chiar vorbesc in joc sunt interpretate intr-o limba inventata.
Concluzii
Nu sunt foarte multe de zis despre Rayman: Origins. In mare parte, acest lucru se datoreaza simplitatii jocului, care este probabil si cel mai mare atu al sau. Este un titlu foarte bine realizat in mai toate capitolele, care va poate oferi un weekend plin de distractie alaturi de prieteni. In acelasi timp, veti avea de-a face cu una dintre cele mai frumoase experiente din gaming din ultimii ani si probabil unul din cele mai bune platformere care au ajuns pe PC in ultimul deceniu.