Diablo III – Iadul urca din nou pe PC-uri [REVIEW]

In cei doisprezece ani de la lansarea lui Diablo II, Blizzard a schimbat modul in care privim jocurile pentru PC. Dupa succesul rasunator al lui World of WarCraft si relansarea platformei Battle.net odata cu StarCraft II, Diablo III vine si imprumuta concepte din aceste doua proiecte. Reuseste insa noul action RPG sa se ridice la asteptarile imense ale fanilor seriei?

Poveste

Universul din seria Diablo a fost intotdeauna unul dezvoltat mai degraba in spatele culiselor decat prezentat direct prin intermediul povestii. Nici Diablo III nu sare foarte mult de la aceasta formula, punand accentul mai degraba pe gameplay decat pe avansarea firului narativ. Chiar si asa, cei interesati cu adevarat de evenimentele din joc vor avea o surpriza placuta, intrucat Blizzard a inclus special pentru ei foarte multe informatii optionale.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Povestea incepe la 20 de ani dupa evenimentele din Diablo II, in eternul Tristram, satucul care se afla de fiecare data in centrul atacurilor demonilor din Iad. Eroul principal, care poate fi oricare dintre cele cinci disponibile (Barbar, Demon Hunter, Witch Doctor, Monk si Wizzard), ajunge in centrul evenimentelor urmarind o stea cazatoare care a cazut fix peste vechea manastire unde si-a facut prima data aparitia Diablo.

Deckard Cain este ca de obicei in mijlocul evenimentelor, impreuna cu Leah, nepoata sa. Pe parcurs, alte personaje, precum un luptator amnezic, un templier, un hot si o vrajitoare, se vor alatura eroului principal pentru a-l ajuta in cele patru acte ale campaniei single player a lui Diablo III. Spre diferenta de titlurile mai vechi din serie, toate personajele sunt acum mult mai vorbarete, oferind detalii despre trecuturile lor celor interesati. Templierul, hotul si vrajitoarea sunt, de asemenea, disponibili ca ajutoare in lupta si vor purta scurte conversatii cu eroul, ori de cate ori gasesc un motiv de ragaz.

Povestea nu este obligatoriu punctul forte al jocului de fata, dar este placut sa vedem ca Blizzard s-a obosit sa realizeze cateva secvente de scenariu, sa adauge voci chiar si personajelor care nu ofera interactiune (precum locuitorii oraselor vizitate) si chiar sa includa cateva secvente cinematice cu grafica jocului.

Celebrele filme care apar la inceputul fiecarui act si ne uimesc prin fidelitatea grafica de neegalat a studioului Blizzard isi fac aparitia si in Diablo III. In plus, acum exista si in timpul actelor cate doua sau trei secvente realizate cu o grafica desenata, asemeni unui pergament, care includ naratiune diferita, in functie de clasa si sexul personajului creat. Cand tragi linie, toate aceste aditii sunt bine venite, chiar daca nu toate sunt inspirate sau foarte bine realizate. Din fericire, Diablo este un joc al carui succes este bazat pe gameplay si nu obligatoriu pe modul de expunere al povestii.

Gameplay

Cum probabil toata lumea se astepta, modul de control din Diablo III nu este substantial diferit fata de cel al lui Diablo II. In continuare instrumentul de baza este mouse-ul, care ghideaza personajul prin mediul de joc si este de asemenea folosit pentru atac si strangerea de obiecte.

Interfata jocului este insa diferita, fiind mai degraba asemanatoare cu cea din World of WarCraft.

In lateralele barii de actiune se gasesc obisnuitele globuri care indica viata si puterea speciala a fiecarei clase (nu mai exista un glob de mana general valabil pentru toate personajele). Intre acestea gasim sase lacase unde se vor atasa abilitatile speciale si/sau vrajile personajului (dupa caz), un lacas pentru potiunile de viata si butoanele care activeaza meniul de abilitati, inventarul sau meniul de pauza.

Interfata este foarte minimalista si foarte intuitiva, dar in acelasi timp destul de inutila. Aceasta serveste doar ca o reprezentare grafica a butoanelor de pe tastatura pe care jucatorii le vor folosi, intrucat pentru a putea face fata acestui titlu va fi necesara stapanirea hotkey-urilor. Dar, daca interfata vi se pare simplificata, stati doar sa vedeti sistemele de abilitati si de atribute, care acum nu mai sunt personalizabile in functie de preferintele jucatorului.

Atributele sunt investite automat de catre joc, iar abilitatile se deblocheaza automat in functie de progresia in nivel. Astfel, jucatorul ajunge sa isi modifice personajul doar din punct de vedere al echipamentului si al abilitatilor pe care le foloseste la un moment dat.

Spuneam mai sus ca pana la sase abilitati pot fi folosite in acest moment, iar acestea sunt atasate de butoanele stanga si dreapta de pe mouse, plus butoanele numerice 1,2,3 si 4. Fiecare dintre butoane poate sa primeasca o abilitate dintr-o singura categorie, iar schimbarea unei abilitati va face butonul respectiv inactiv pentru o perioada scurta de timp. Tot odata cu progresia in nivel sunt deblocate si runele, care modifica efectele abilitatilor si vrajilor.

Acum, ca am trecut in revista cele mai importante aspecte ale lui Diablo III, hai sa vorbim si despre restul componente ale sale.

In primul rand, trebuie mentionat din start ca jocul nu poate fi pornit fara o conexiune la internet. De fapt, jocul nici macar nu ruleaza intr-un mod offline, ci imprumuta de la World of WarCraft conceptul de joc online. Practic, utilizatorii instaleaza un simplu client, iar actiunea se petrece pe serverele Blizzard, asemeni unui titlu MMORPG. Chiar si in Single Player, cand nu esti conectat cu nimeni in joc, poti avea lag de cateva sute de milisecunde bune. Din fericire, problemele de acest gen sunt rare si nu afecteaza jocul, insa nu va mirati daca odata la ceva vreme primiti un mesaj de deconectare sau va treziti teleportati cu vreo zece pasi inapoi pentru ca atunci si-a revenit conexiunea.

Avantajele acestei decizii sunt ca putem sa accesam acum jocul de pe orice PC, fara a fi nevoie de transferul unei salvari. Personajele sunt stocate online, pe serverele Blizzard, iar acest lucru usureaza migrarea profilului. La fel de placuta este si metoda de conectare instanta la sesiunile prietenilor, care se fac aproape instant.

Probabil nou venitii in aceasta serie vor eticheta jocul ca foarte repetitiv, insa Blizzard a reusit sa creeze un succesor demn de numele Diablo. Evident, scopul tuturor jucatorilor este sa ucida cat mai multi monstri pentru a creste in nivel si pentru a gasi cat mai multe bucati de echipament de calitate. Imbunatatirea personajului devine mult mai importanta decat salvarea lumii de la distrugere, iar producatorii au inclus toate elementele pentru a ne ajuta sa facem asta.

In joc vom intalni acum mult mai multi inamici puternici, care beneficiaza de abilitati speciale, dar care pot sa lase in urma echipament rar, demn de un erou neinfricat. Cei care au jucat Diablo I si II sunt constienti de mecanica de identificare a obiectelor, care in cel de-al treilea titlu a devenit mult mai simpla. Nu mai avem de a face cu pergamente de identificare, ci de un simplu click dreapta. La fel se intampla si cu vechiul Town Portal, care este acum disponibil printr-o simpla apasare de buton.

Dupa cum probabil se observa din toate aceste schimbari, Blizzard a mers intr-o directie de simplificare a gameplay-ului, care sa renunte la toate sistemele complicate sau anevoioase, in favoarea unei experiente fara prea mari batai de cap, al carei scop este sa ofere o satisfactie mult mai mare jucatorilor.

Chiar daca s-a trecut la un motor grafic 3D, jocul pastreaza unul din cele mai importante elemente ale fratilor sai 2D: generarea aleatorie a mediilor de joc. De fiecare data cand utilizatorul intra in Diablo III, lumea din joc este complet diferita, iar anumite quest-uri secundare sau evenimente mai speciale apar doar in anumite conditii si pot astfel sa ofere experiente diferite de fiecare data, chiar daca explorezi o singura zona de mai multe ori. Pentru a usura navigarea nivelurilor, producatorii au inclus checkpoint-uri care vor servi drept locuri de respawn cand jucatorul moare, dar si loc de incarcare a salvarii in cazul in care sesiunea de joc este intrerupta.

Pe internet circula destule recorduri de terminare a jocului in 5-7 ore, insa un jucator normal poate sa duca la bun sfarsit jocul de unul singur pe dificultatea normala in aproximativ 15-20. Din fericire, prima parcurgere a povestii este mai degraba un simplu tutorial pentru ceea ce urmeaza, intrucat asa se deblocheaza urmatorul  nivel: Nightmare (care este urmat de Hell si apoi de Inferno).

Parcurgerea acestor niveluri de dificultate de unul singur este posibila, insa este recomandat ca orice este mai sus de normal sa fie jucat alaturi de prieteni. Pe langa faptul ca este mult mai distractiv sa ai pe cineva alaturi, experienta dobandita se mareste in functie de numarul de jucatori, iar echipamentul adunat de la hoardele de demoni poate fi mult mai bun. Pentru a evita certurile pe obiectele cazute, Blizzard a apelat la o solutie foarte eleganta: fiecare jucator primeste propriul loot, pe care il poate vedea doar el.

Pe parcursul multor ore de joc, este inevitabil sa nu adunati tone de echipament, care sunt mai mult sau mai putin utile pentru personajul pe care il folositi. Ei bine, in cazul in care credeti ca este cineva care chiar are nevoie de sabiile, inelele, ghetele sau scuturile pe care le gasiti prin joc, puteti apela la auction house, un alt element imprumutat de la World of WarCraft.  Chiar daca momentan nu functioneaza la adevarata capacitate (transferurile de obiecte pe bani reali vor fi activate abia saptamana aceasta), sunt deja foarte multe arme si armuri disponibile la preturi in aur virtual foarte avantajoase.

Alternativ, puteti apela la mestesugari pentru a realiza echipament propriu. Exista un fierar, care poate realiza obiecte noi folosind materiale din echipamentul de care jucatorii nu au nevoie. Calitatea echipamentului este datorata nivelului sau de pregatire, care poate fi imbunatatit contra cost. Un rol la fel de important il joaca bijutierul, care poate sa combine diverse pietre pretioase in pietre mai mari, care adauga efecte mai puternice asupra echipamentului de care sunt asate. Spre diferenta de Diablo II, in noul titlu bijutierul poate sa separe pietrele pretioase de echipament, in cazul in care jucatorul doreste asta.

In pofida sistemelor diferite si a noilor mecanici de joc, Diablo III nu este un joc atat de diferit in termeni de gameplay fata de predecesoarele sale, iar acest lucru ii aduce o imensa bila alba. Initial poti fi sceptic in legatura cu modificarile aduse, dar in final totul este meticulos realizat pentru a oferi o experienta cat mai lipsita de probleme. Chiar si conexiuniunea la internet in permanenta ofera propriile avantaje.

Grafica si Sunet

Trecerea de la 2D la 3D din Diablo III era inevitabila, insa Blizzard a ales din nou sa ignore ceea ce a facut in trecut in serie si sa imprumute un aspect grafic mai apropiat de World of WarCraft. In consecinta, tot jocul ofera o paleta de culori destul de stridenta, chiar daca incearca din rasputeri sa ofere o atmosfera sumbra si izolata. Din fericire insa, se poate trece foarte repede peste aspectul grafic, care pana la final poate sa incepa chiar sa fie placut vederii.

Zonele mai importante sunt realizate in mare detaliu, iar anumite secvente (putine, ce-i drept) sunt de-a dreptul impresionante din punct de vedere al designului. Din pacate, camera nu este mobila, fiind limitati in a vedea jocul dintr-o perspectiva fixa tot timpul. Texturile sunt in schimb o amestecatura ciudata. In unele zone arata de parca sunt pictate de un prescolar, iar in altele arata de parca jocul ruleaza intr-un artwork in miscare.

Voi spune ca grafica nu este unul din punctele forte, desi jocul ruleaza si pe sisteme mai vechi fara probleme.

Sunetul este in schimb bine realizat, iar fanii jocurilor precedente se vor bucura sa auda anumite sunete cunoscute, atat in cazul monstrilor, armelor, dar si cand vine vorba de voci. Deckard Cain si Tyrael se intorc din titlurile precedente, insa nici actorii pentru alte personajele mai importante nu sunt de lepadat. Asta nu inseamna ca toate vocile din joc sunt cu adevarat bune, insa isi fac treaba in limitele scenariului.

Muzica nu dezamageste absolut deloc, chiar daca se face auzita doar in momentele mai linistite sau importante. Cand muzica nu se aude este in principal din cauza sunetelor din luptele cu hoardele de demoni.

Concluzie

Dupa 12 ani lungi, ma pot mandri ca am jucat si terminat Diablo III si probabil voi continua sa il joc multa vreme de acum inainte.

A meritat asteptarea? Cu siguranta! Este jocul care ma asteptam sa fie? Nu in totalitate.

In timp ce Blizzard a ales sa simplifice sistemele de joc, probabil as fi preferat o imbunatatire a celor deja existente in Diablo II. Chiar si asa, acest titlu nu trebuie ratat de niciun impatimit al jocurilor pentru PC, chiar daca este sau nu fan al seriei. Fie ca aveti chef de un RPG mai „light”, fie ca vreti sa investiti bani intr-un joc pe care sa nu il aruncati imediat ce il duceti la bun sfarsit, in 2012 nu cred ca vor exista optiuni mai bune decat Diablo III.