Red Faction: Armageddon – Infestatie de gandaci pe Marte… [REVIEW]

Red Faction este sinonim in mintea mea cu “distrugere”. Inca de la primul joc din serie, accentul a fost pus pe sistemul Geomod, care oferea posibilitatea de a distruge orice perete sau cladire, oferind astfel noi optiuni de gameplay, care nu se gasesc in niciun alt joc.

Seria a avut o istorie destul de zbuciumata, trecand de la shootere la persoana intai (primele doua jocuri) la medii open world din perspectiva persoanei a treia (Guerrilla). Noul Armageddon pastreaza camera la persoana a treia din jocul precedent, insa abandoneaza complet conceptul de open world, fiind un titlu cat se poate de liniar.

Ce sărbători sunt în luna noiembrie 2024. Evenimentele importante pe care creștinii nu le pot rata

Culiță Sterp, implicat într-un nou scandal uriaș: Acuzat că a luat bani de la pro-ruși pentru a le face campanie. Cum răspunde după ce Irina Rimes l-a pus la zid

Jocul incepe brusc, si ne pune in pielea lui Darius Mason, un descendent al lui Alec Mason (personajul principal din Guerrilla). Acesta este inrolat in fortele Red Faction, care intre timp s-au transformat din forte revolutionare, in gardieni ai ordinii pe Marte. Terraformerul, constuctia care face viata pe aceata planeta posibila, este asaltata de o grupare terorista numita “The Cultists”, iar fortele armate Red Faction se mobilizeaza pentru a respinge acest atac.

Evident, lucrurile merg rau, iar Adam Hale, conducatorul Cultistilor, reuseste sa distruga Terraformerul. Din pacate, acest eveniment nu reuseste sa aiba vreun impact emotional asupra jucatorilor, intrucat in acest moment nu stim CINE este Adam Hale, de ce il uraste pe Darius Mason si de ce vrea sa distruga Terraformerul.

Pe scurt, populatia de pe Marte se refugiaza in subteran, insa introducerea jocului nu se incheie aici: o alta misiune prezinta intriga, care va da startul actiunii propriu-zise. Nu era destul ca suprafata planetei nu mai este locuibila, dar acum si o rasa de insecte extraterestre eliberata de Mason incepe sa distruga tot ce intalneste in tunelurile de sub Marte.

Povestea nu este unul din punctele forte ale acestui joc, iar descrierea primelor cateva minute de gameplay de mai sus ar trebui sa confirme ca nu aceasta este atractia principala a sa. Cei care nu cauta o poveste coerenta insa, se vor putea multumi cu un gameplay neasteptat de distractiv.

Gratie tehnologiei Geomod 2.5,  Volition a inclus o noua mecanica de reconstruire a mediului distrus. Astfel intra in prim-plan device-ul Nano Forge, care poate restaura aproape orice cladire sau obiect distrus de Darius sau inamicii sai. Aceasta devine foarte utila, intrucat de multe ori chiar podeaua pe care trebuie sa paseasca pentru a duce misiunile la bun sfarsit poate fi distrusa.

Arsenalul din joc este de asemenea foarte interesant, arme precum Charge Launcher, Plasma Canon si Plasma Beam, sau deja clasicul ciocan fiind unele din cele mai destructive arme din jocurile ultimilor ani. Pe langa acestea exista si o arma care trage cu gauri negre si o arma care magnetizeaza oricare doua puncte din mediul de joc, insa developeri au pus la dispozitie si clasicele Rocket Launcher, Assault Rifle sau Shotgun. Astfel, cei care prefera shooting-ul pot folosi arme cu gloante , in timp ce jucatorii care prefera distrugerea pot nimici cladirile din joc cu ajutorul armelor cu explozibil sau celor care topesc pur si simplu materia (Nano Rifle for the win!).

Evident, toate aceste arme ar fi inutile fara inamici pe masura, Volition aruncand in calea lui Darius mai multe feluri de insecte ucigase. Avem de a face cu insecte mici, insecte mai mari, insecte care trag cu laser rosu, insecte care se teleporteaza, insecte imense si chiar tentacule. Din pacate, cam la asta se rezuma grosul inamicilor, acestia fiind prezenti pe tot parcursul jocului. Ce deranjeaza la capitolul diversitate este strategia inamicilor de abordare a situatiilor care este destul de limitata. Fiecare inamic are un anumit stil de navigare al hartii, care nu se schimba pana la sfarsitul jocului. Jucatorul invata repede ca fiecare inamic este vulnerabil la un anumit tip de arma, iar comportamentul lor devine atat de previzibil, incat orice grup de inamici poate fi elimina in numai cateva secunde.

Am avut cateva probleme serioase cu anumite checkpoint-uri care sunt pozitionate destul de prost, fix intre 2 batalii destul de grele. Daca mori inainte de urmatorul checkpoint, risti sa pierzi aproximativ 10-15 minute de joc. Pe dificultatea medie, nu pot spune ca am intampinat multe probleme de acest gen, dar cele doua-trei situatii in care am patit acest lucru au fost de-a dreptul frustrante.

In urma distrugerii cladirilor, jucatorii pot colecta “Salvage”, care este folosit drept moneda de schimb in joc. Cu ajutorul acesteia pot fi cumparate upgrade-uri care imbunatatesc abilitatile lui Darius precum viata, acuratetea sau timpul de incarcare al armelor, dar poate si debloca noi abilitati pentru Nano Forge. Astfel, “banii” pot fi investiti intr-o lovitura puternica care poate sparge pereti, pot cumpara abilitatea de a ameti toti inamicii din jurul personajului sau pot sa aduca posibilitatea de a crea un scut de energie in jurul lui Darius.

Pentru a diversifica gameplay-ul, in afara de shooting avem de a face cu o serie de secvente in care suntem la bordul vehiculelor. Fie ca este vorba despre un exoschelet care trage cu rachete, sau despre un tanc in forma de paianjen, aceste secvente sunte destul de scurte, iar jucatorul este aproape invincibil. Satisfactia daunelor create in cadrul acestor secvente este astfel mica, intrucat nu exista o provocare reala…

Daca ati trecut cu vederea povestea slaba , dar v-a placut ce ati citit despre gameplay, cand vine vorba de grafica, este posibil sa fiti dezamagiti. Jocul nu se poate compara cu aparitiile mai noi de pe piata, oferind medii intunecate, lipsite de diversitate, si personaje nu tocmai aratoase. Problema nu pare a fi capabilitatea grafica a motorului din spatele jocului, ci directia artistica. De exemplu, pentru a putea vedea mai usor inamicii in mediile intunecate, acestia au fost texturati cu ajutorul unor culori stridente, insa asta nu rezolva problema faptului ca nu exista destula lumina in niveluri. Designul traseelor ce trebuie urmate in joc poate fi haotic uneori, dar din fericire developerii s-au indurat de nervii nostri si au inclus un sistem de “GPS”, care indruma intotdeauna jucatorii catre obiectiv.

Nici sunetul nu este extraordinar, vocile personajelor fiind destul de prost alese, iar replicile sunt uneori de-a dreptul stupide. Este foarte posibil ca bugetul pentru acest joc sa fi fost limitat, intrucat multe aspecte ale acestuia par grabite pentru lansare. Anumite niveluri si secvente din joc par a fi scurtate, povestea sarind din loc in loc fara prea mari explicatii.

Dupa terminarea campaniei Single Player se deblocheaza un nou mod de joc numit New Game+, care ofera noi arme, printre care si Mr. Toots, un unicorn care arunca din fund curcubee explozibile. Cei care sunt dispusi sa suporte inca odata campania pot sa mai stoarca inca vreo 6-7 ore de joc din aceasta, insa cei care vor sa se distreze pot incerca componenta online.

Aceasta se numeste Infestation Mode, si include niveluri inspirate din single player. Infestation poate fi jucat fie singur (offline), fie in retea sau pe internet cu pana la trei alte persoane. Scopul acestui mod este supravietuirea la cat mai multe valuri de insecte, factorul de distractie fiind munca in echipa. Upgrade-urile din Single Player se transfera si in multiplayer, insa sunt accesibile numai dupa indeplinirea anumitor conditii online.

Cei care nu vor sa aiba de a face cu inamici, pot incerca Ruin Mode, care ofera distrugere gratuita a cladirilor. Fiecare harta are un Highscore, un timp limita in care trebuie sa il dobori, munitie infinita si arme la discretie.

Chiar daca ofera mai multe moduri de joc, nu pot spune ca pachetul Red Faction: Armageddon este unul foarte atragator. Daca aveti si alti prieteni care detin deja jocul, modul multiplayer poate justifica achizitia, insa imi este cam greu sa recomand acest joc celor care se asteapta la o campanie single player de calitate. Aceasta este scurta, iar povestea sub asteptari. Gameplay-ul, in schimb reuseste sa fie distractiv, ceea ce poate sa convinga o anumita categorie de jucatori sa incerce acest joc. Avand in vedere cele de mai sus, Red Faction: Armageddon ia nota 7 cu “felicitari”, iar cei de la Volition sunt invitati sa mai bage o moneda in tonomatul seriei.

[album: http://playtech.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Red Faction Armageddon/]