GoldenEye 007: Gloante in scafarlii… pe Wii [Review]

Nu o sa ma ascund dupa deget. Cand vine vorba de GoldenEye pe Nintendo 64 sunt un fan-boy convins. Jocul asta nu numai ca a reusit sa demonstreze ca shooterele pot fi portate cu succes pe console, dar a facut pasul de la camera fixa la camera 3D, ceea ce, chiar si pentru acea vreme parea imposibil. Multi dintre cei care se joaca pe console MW2 sau Halo trebuie sa multumeasca acestui titlu clasic pentru ceea ce a facut in industrie. Asa ca va puteti inchipui cam cat de bucuros, dar si sceptic am fost cand am auzit ca Activision o sa scoata o noua varianta pentru Wii. Oricum, jocul a iesit de ceva timp si probabil ca multi l-au jucat deja, dar daca nu ai facut asta, da tu cel care citeste acest articol, te indemn sa o faci. Este printre putinele shootere bune de pe Wii care include poveste, gameplay si multiplayer asa cum Wii-ul nu a mai vazut pana acum.

Povestea incepe cu 007 si 006 infiltrandu-se intr-o baza militara ruseasca, ce este suspectata de catre MI6 ca ar sustine teroristi. Dupa o mica rafuiala cu fortele sovietice, 006 este capturat, in timp ce Bond, James Bond, este agitat si nu amestecat de catre inamici, asta nu inainte sa scape ca prin urechile acului, detonand o bomba si scapand cu un avion, exact ca in filmul cu acelasi nume. Totusi, locatia filmului nu este plasata in ’86, ci undeva cu noua ani mai tarziu, Pierce Brosnan fiind inlocuit de Daniel Craig, actualul 007. Noul Bond nu a fi fost el dezvoltat de catre cei de la Rare, asa cum a fost odata, dar, spre mirarea mea, a fost predat unor studiouri competente, capabile sa ofere o poveste de fundal credibila unei noi generatii de gameri. Bine, si-au aratat muschii si in trecut cei de la Eurocom cu Dead Space Extraction pentru Wii, dar pana acum este cel mai memorabil joc al lor, munca depusa in Extraction facandu-le un bine major in acest caz. Dar ce nu mi-a placut a fost omiterea unor personaje din jocul original si a catorva nivele clasice, element pentru care o sa ii cam trag de urechi. Bine, daca luam in calcul ca Pierce nu mai este prezent in joc, poate putem scuza intr-un fel absenta anumitor personaje, dar nivelele niciodata. Daniel Craig este intr-adevar un Bond mult mai credibil, dar parca Sean Connery ramane cel mai memorabil Bond… hai ca am luat-o pe aratura si fac review la seria de filme nu la joc.

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale 2024. Orarul secțiilor din țară și diaspora

Apare o nouă firmă pe piața RCA din România. Ce prețuri propune și care este originea companiei

Goldeneye, cel putin jocul original, era o combinatie de actiune pura cu misiuni stealth, abordarea fiind decisa chiar de jucator. Puteai sa te transformi in Rambo si sa impusti tot nivelul de la cap la coada, sau, daca aveai destula rabdare, puteai sa ii linistesti pe adevrsari folosind metoda ninja schija, casapindu-i in liniste si pace, fara ca restul bazei sa isi dea seama de prezenta ta. Totusi, in varianta de Wii parca accentul pica mai mult pe luptele cu arme, lucru care iarasi nu prea mi-au placut. In timpul gameplay-ului mi-ar fi placut sa iau prin surprindere un inteligent artificial si asa prost ca noaptea, in unele cazuri, si sa ii troznesc gatul… dar dehh.. . baietii de la marketing! Cu alte cuvinte, gameplay-ul clasic ma indoiesc ca ar fi facut fata in ziua de astazi, mai ales ca vorbim de ceva jocuri bune pe piata care se vand in milioane de exemplare, astfel, Wii Goldeneye a primit un lifting la capitolul gameplay, dar a incercat sa pastreze sentimentul classic al seriei. Adica, pentru numele lui Dumnezeu, au dus productia atat de departe incat s-au apucat sa faca motion capture cu toate personajele din joc pentru a oferi un sentiment mai autentic. Mici adaugiri precum cover-ul care se deterioreaza in timp ce inamicii trag in tine, mediul care se poate distruge, conditiile meteorologice schimbatoare, viata care se regenereaza si lista continua, il fac extrem de similar cu Modern Warfare 2 pentru Wii la acest capitol.

Un lucru care mi-a atras atentia este faptul ca producatorii si-au dat seama ca nu toata lumea prefera Wiimote-ul ca metoda control principala, implementand astfel trei tipuri de controlere in joc: GameCube Controler, Wiimote si Wii-Classic Controler, lucru care poate satisface si pe cel mai hard core gamer. Sincer sa fiu, se vede ca este un Wii, in sensul ca am inceput sa joc cu un controller clasic si, pana la final, deja eram cu Wii Zapper-ul in brate zburand scafarlii si impuscand in voie tot ce misca. Nu cred ca a fost atat de bine optimizat pentru controlul clasic, dar pentru acei cativa care deja au abordat controllerul cu doua analoguri o sa fie o mare dezamagire, mai ales in multiplayer, unde cei care detin un Wiimote sunt clar avantajati. Unde mai adaugi ca poti sa ajustezi miscarea pointerului si a camerei, ba mai mult, inclinand usor intr-o parte controler-ul te poti uita dupa colturi,  facand experienta mai prietenoasa.

Chiar daca intreaga campanie dureaza intre sapte si opt ore, asta daca nu stai sa alergi dupa unlockables si sa termini pe toate modurile de dificultate, modul la care o sa revii periodic este multiplayerul. Nu pot sa spun nimic de rau aici, chiar nu pot. Mi-a placut cap-coada, fara exceptii, cu o mica adnotatie, aceea ca ar trebui sa jucati cu Wiimote-ul, altfel pregatiti-va sa o luati pe coaja grav si includerea unui chat online nu ar fi stricat. Fie ca joci online, din confortul canapelei tale, fie ca joci cu alti trei amici intr-un split screen in patru, jocul ofera una dintre cele mai bune experiente online de pe Wii. In review-ul la Call of Duty Black Ops pentru Wii aminteam de sistemul avansare in nivel. Ei bine, si aici a fost implementat si adaptat experientei, fiind un plus notabil, astfel jucatorul fiind atras si mai mult in lumea lui 007, dar si dandu-i un motiv sa se intoarca pentru a ajunge la cel mai inalt nivel si a debloca acea super arma. Pe langa asta, fiecare mod este distractiv si incitant, personajele clasice din jocul original fiind si ele incluse. Acum, sa fim seriosi, cine nu isi doreste sa joace cu Gold Finger sau Jaws … pe bune acum!

M-am bucurat cand acest joc a aparut, dar m-am temut sa nu fie o vacuta buna de muls pentru cei de la Activision si imi pare bine ca m-am inselat. Grafica jocului, si tineti cont ca vorbim de un Wii aici, este curata, fara prea multe pixelari si mai ales fluenta. O sa amintesc de fluiditate, pentru ca aici chiar mi-a facut placere sa surprind un inteligent artificial si sa il vad cum cade precum o gaina fara cap dupa ce i-am aplicat procedeul de jiu jitsu “Capu’ la subtioara cu piciorele pliate dupa ureche”. Cadavrele oponentilor nu prea se intampla sa ramana blocate in picioarele mele si mai ales cad anatomic corect, lucru putin intalnit pana acum pe Wii. Chiar si texturile, atat ca s-a putut, au fost aplicate pentru a oferi o experienta placuta, atat pe pereti si nivele, cat si pe fetele personajelor din joc, iar daca asta nu va convinge, exploziile chiar nu au cusur. Dar, exista si probleme. Uneori, mai ales cand ecranul este foarte aglomerat, o sa experimentati ceva caderi de cadre, Wii-ul aratandu-si lipsa de putere de procesare in acest caz, element care chiar nu o sa placa multora dintre voi. Iar sunetul este Bond. Daniel Craig si-a imprumutat vocea in acest joc, secondat de Judy Dench, replici pe care fanii seriei o sa le devoreze silaba cu silaba. Se vede ca s-a muncit la acest joc, Eurocom oferind un Bond pentru Wii cum aceasta micuta consola nu a mai vazut pana acum. A si apropo… muzica este cea din jocul original, usor remasterizata cu ceva elemente tehno ici-colo, dar fanii primului GoldenEye o sa le recunoasca instantaneu. In cuvinte simple… fan service.

Pentru un remake al unui joc clasic, GoldenEye livreaza o experienta moderna pentru un joc clasic, lucru pentru care ii laud pe Activision. Se vede ca au existat ceva progamatori si level designeri care au experiementat jocul pe N64 la vremea lui, dar mai presus de astea, se vede cat s-a muncit. Noi, pentru ca suntem mai rautaciosi de felul nostru, nu ii acordam un 10, pentru ca, deh, suntem mici si rai, dar un 8,4 tot merita, cu mentiunea ca se putea mai bine si asteptam un Bond la care sa nu adormim, cat de curand.