ASUS O!Play HD2 – Vorbim de multi-format, nu? [REVIEW]

Piata gadget-urilor este destul de complexa incat sa includa produse pentru toate gusturile si la toate gamele de pret posibile. Revolutia sistemelor de mici dimensiuni create special pentru avantajul consumului redus de energie, pentru dimensiuni si pentru capabilitatile de a rula continut de mai multe tipuri printre care si continut HD s-a facut mai putin resimtita in Romania. Pretul la care vin aceste sisteme este foarte redus insa totusi se pastreaza in jurul nivelului de 1000 de lei. Era nevoie de ceva putin mai accesibil asa ca playerele multimeia au luat un avant mai mare la noi in tara. Acestea pot rula o multime de formate, majoritatea chiar si la rezolutie de 1920×1080 si au un pret ceva mai redus de achizitie fapt ce i-a incantat pe consumatori.

Asus O!Play HD2 nu este singurul produs de acest gen, nu este nici macar primul produs al companiei, insa este unul care ne-a atras atentia in mod deosebit. In primul rand avem nevoie de o conectica destul de complexa pentru a rivaliza cu celelalte produse, precum si de un design si de o functionalitate inovatoare, trei elemente pe care acest produs le detine.

Designul este atragator, cu o forma nu foarte simpla, insa destul de utila. Partea din fata este acoperita de conectori de toate tipurile. Avem un cititor de carduri CF (Compact Flash), destinat utilizatorilor de camere foto DSLR, care isi pot transfera si vizualiza imaginile direct pe un televizor LCD, doua slot-uri pentru carduri SDHC si Memory Stick cu acelasi scop. Alaturi de acestea se afla un conector E-SATA pentru HDD-uri externe, iar langa acesta un conector USB 2.0. Motivul pentru care conectorii sunt atat de complecsi este posibilitatea de a iti  conecta orice fel de dispozitiv extern de stocare, chiar daca folosesti stick-ul normal sau un HDD de mare viteza.

Iustina de la Insula Iubirii a născut. Prima fotografie cu fetița ei și a lui Cornel Luchian

A murit actorul Petrișor Stan. Artistul și-a dat ultima suflare pe patul de spital, medicii nu l-au putut salva

Exista o diferenta majora intre prima varianta de la Asus si cea actuala, anume dimensiunea. Inainte de toate, al doilea este ceva mai mare, as spune chiar semnificativ mai mare pentru a putea acomoda in interior un HDD de 3,5 inci. O problema comuna cu aceste playere este aceea ca, in functie de alegerea producatorului, suporta un anume tip de sistem de fisiere compatibil cu mai putine sisteme de operare. O!Play poate citi insa chiar si formatele de Mac OS, acel HFS+ intalnit la ultimele versiuni, fara a avea nevoie de o formatare in prealabil conectat la player. Astfel puteti copia muzica, filmele si imaginile pe orice HDD fie si el unul de capacitate mare si de pe orice sistem de operare si le puteti reda linistiti de pe acest dispozitiv.

Partea din spate a player-ului include, de asemenea, o conectivitate ridicata pentru multe tipuri de display-uri existente. Poate fi conectat un TV analog prin iesirea coaxiala de video si prin conectorii de audio de tip RCA sau, daca aveti un model mai nou de televizor, prin conectorii de Componente Video. Iesirea de sunet separata catre o combina sau o statie de aplificare se poate face prin intermediul unui cablu digital sau chiar prin fibra optica. HDMI-ul, unul dintre cel mai des folosite porturi, permite iesirea atat a semnalului audio, cat si a celui de video prin intermediul aceluiasi cablu.

Pe langa posibilitatea extinsa de conectare a dispozitivelor externe de stocare, O!Play HD2 isi poate prelua informatiile atat prin retea – portul LAN este pe spatele acestuia, cat si prin Wireless – antenele sunt incluse in interior si nu sunt vizibile. De asemenea, ca in cazul formatelor de fisiere multiple suportate, tipul de sisteme de operare cu care se poate interconecta este multiplu. Suporta atat MAC OSX, cat si Windows, dar si mare parte a protocoalelor folosite pe Linux. Astfel, daca aveti colectia de fisiere multimedia si nu doriti sa scoateti HDD-ul din computer, atunci conectati playerul la PC si rulati direct de pe acesta filmele preferate. Acelasi scop il are si conectorul de USB 3.0 [review] de pe spatele acestui produs care, nu va lasati inselati, este mult mai rapid decat altul prezent pe acest player. Astfel update-ul fisierelor de pe HDD-ul intern poate fi realizat mult mai rapid fara a fi nevoie mutarea acestuia pe PC.

Hardware si formate: Mai jos sunt cateva caracteristici tehnice de redare ale player-ului:

• Video: MPEG1/2/4, RM/RMVB, VC-1, H.264
• Extensie Fisier Video: .trp, .mp4, .mov, .xvid, .avi, .divx, .asf, .wmv, .mkv, .rm, .rmvb, .flv, .ts, .m2ts, .dat, .mpg, .vob, .mts, .iso, .ifo
• Audio: MP3, WAV, AAC, OGG, FLAC, AIFF, Dolby Digital AC3, Dolby Digital Plus, DTS Digital Surround, Tag ID3, Dolby True HD (Passthrough), Dolby True HD (downmix)
• Imagini: JPEG, BMP, PNG, GIF, TIFF
• Subtitrari: SRT, SUB, SMI, SSA, TXT(SRT), TXT

Dupa cum se poate observa, la partea de video, scopul sau principal de altfel, sta destul de bine. Cele mai comune formate pentru HD sunt compatibile de asemenea si fisierele .mts pentru bluray sunt acceptate de pe un HDD.

La pornirea am avut o surpriza: LED-ul este destul de puternic incat sa va deranjeze daca aveti o pozitie direct in fata player-ului. O alta surpriza, dar placuta, este aceea ca poate fi oprit din meniu pentru a nu mai fi deranjant.

Testarea propriu-zisa ne-a mai dezvaluit o mica problema: in momentul in care aveti un HDD intern montat, iar acel HDD intern se incalzeste, ventilatorul micut de pe spatele player-ului incepe sa faca zgomot, devenind astfel un chin pentru cei care se uita la un film, mai ales in timpul serii, la un volum ceva mai redus. Sfatul nostru este sa montati un HDD mai rece, cum ar fi seria Caviar Green de la Western Digital sau orice alt model care ruleaza la o viteza mai mica de 7200 rpm sau are o viteza oscilanta. In acest fel puteti preveni in mod direct incalzirea HDD-ului intern.

Software si meniu.

Meniul este curat, elegant si, mai ales, usor de folosit. Nu prezinta functii limitate sau indisponibile, ci toate submeniurile ce se regasesc pe pagina de Home pot fi accesate si modificate, o situatie destul de generala cu care ne-am intalnit la alte playere din cauza versiunii mai primitive de firmware. La fel ca la orice alt dispozitiv ce se poate conecta la retea, setarile se vor face din cadrul meniului general atat pentru wireless, cat si pentru LAN. Pentru acestea este disponibila optiunea DHCP sau manual, iar tipul de securitate acceptat pentru wireless include si standardul WPA2.

Firmware-ul poate fi updatat in mod constant de la producator de pe site cu ajutorul unui USB stick. Exista acum si o serie de firmware-uri pentru HD2, create sau modificate de terti utilizatori cu o serie de cunostinte mai avansate al sistemului de operare Linux folosit in acest dispozitiv care ofera o serie de optiuni suplimentare, versiuni de firmware pe care insa daca le gasiti pe internet va recomand sa le folositi cu mare grija, pentru ca nu sunt garantate sa mai mentina player-ul in stare de functionare dupa update. 🙂

Meniul te introduce destul de direct in optiunile de selectare a continutului pe care vrei sa il rulezi. Pentru partea de audio, imagini precum si fisiere video exista meniuri separate. Acesta nu este un lucru rau avand in vedere ca este desigur mai usor sa cauti un film printre fisierele de filme decat sa ai pe ecran tot continutul HDD-ului, vorbim aici de cazul in care acestea nu sunt frumos asezate pe directoare.

Toate cele trei meniuri sunt aproape identice, cu deosebirea ca in cel de video exista o casuta in partea din dreapta jos care face un preview la fisierul selectat de catre utilizator. Si pur si simplu nu refuza deloc sa ruleze cele aproximativ 25 de formate uzuale sau mai putin uzuale pe care le-am incercat. Am ramas destul de surprins de altfel de viteza cu care poti derula inainte sau inapoi chiar si un fisier MKV de aproximativ 13 GB, fara nici un fel de intarzieri sau decalaje vizibile ale sunetului cu imaginea. O alta functie demna de luat in seama este aceea ca playerul tine minte unde a ramas cu fiecare fisier in parte si il poate relua din acel punct, chiar daca HDD-ul a fost scos din acesta si reconectat, insa cu conditia ca acel fisier sa se afle in acelasi loc pe HDD si sa aiba acelasi nume ca cel initial.

Aditional, playerul poate accesa si continut online prin intermediul serviciului Muzee, insa din pacate nu exista facilitatea de a adauga stream-urile personale la cele predefinite.

Avantajul de a avea un HDD intern montat in player este, de exemplu, posibilitatea functionarii ca un client independent pentru torente, dar si ca NAS (Network Attached Storage) sau ca server de fisiere FTP.

[album: http://playtech.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/asusoplayhd2/|=480]Concluzii:

Pot spune ca mi-a placut acest produs, dupa ce m-am jucat cu el aproximativ doua saptamani. In primul rand datorita faptului ca am putut rula aproape orice format am dorit, in al doilea rand pentru functiile extra de NAS, server multimedia sau de fisiere si client de bittorrent, precum si pentru robustetea si rapiditatea de care da dovada la accesul in meniuri.

Nu mi-a placut un lucru: fiind un utilizator ceva mai pretentios, preferam ca functiile de server sau client pentru torente sa poata rula in primul rand simultan, precum si in modul de standby. Banuiesc insa ca limitarea a fost facuta din cauza procesorului care nu putea face fata la toate cerintele respective in mod simultan, una dintre ele cel putin ruland mai greu si in detrimentul experientei de utilizare a clientului.

De asemenea, continutul care poate fi vizualizat online este destul de restrans avand in vedere ca serviciul Muzee nu este disponibil chiar in toata lumea si nu se pot adauga, cel putin pentru varianta cu firmware standard a acestuia, stream-uri si site-urile preferate ale utilizatorilor. In rest, pot sa spun ca este un device care isi merita in primul rand toti banii si va fi pe viitor, cu ajutorul update-urilor, un dispozitiv de nelipsit din casa multora dintre noi.