Nokia N900, computerul de buzunar [Review]

Concurența în zona telefoanelor mobile „exagerat” de inteligente devine tot mai acerbă pe măsură ce potența hardware a crescut considerabil și în domeniul gadgeturilor. În cazul lui Nokia N900 Maemo putem discuta despre adevărata experiență a computerului de buzunar pe care finlandezii o tot anunță cam de la apariția gamei N-Series. Undeva la granița între telefon, tablet PC și centru multimedia portabil, Maemo sigur are câte ceva pentru fiecare tip de utilizator, iar conectivitatea și navigarea mobilă pe un ecran atât de generos ating cote care stârnesc invidia concurenților.

Să-l cunoaștem mai bine
Fără urmă de dubiu, elementul definitoriu pentru uzabilitatea și chiar și pentru aspectul lui Nokia N900 este ecranul de 3,5 inch, sensibil la atingere, capabil de rezoluție 800 x 480 pixeli. Nu numai dimensiunea ecranului merită laude, dar și paleta coloristică pe care acesta a îmblânzit-o, iar toate cele 16 milioane  de culori transformă vizionarea unui film sau chiar și simpla navigare prin meniuri sau online într-o experiență extrem de plăcută. Ecranul ocupă 99% din suprafața frontală a telefonului, iar restul este ocupat de mica fantă a difuzorului, de senzorii de proximitate și de lumină și de camera VGA pentru eventualele video-conferințe.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Dimensiunea și mai ales volumul telefonului sugerează că Nokia N900 va fi folosit de „oameni serioși” și aproape că ai putea jura că la vederea vreunei piți curioase, Maemo se va scutura ca dintr-un coșmar și va fugi repede către cineva care-l apreciază într-adevăr. Oricum, probabil că nici piți nu ar fi fost tocmai încântată de „gigantul” care măsoară 110.9 x 59.8 x 18 mm (ceea ce pentru curioși înseamnă un volum de 113 cc). Cât despre gabarit, Nokia N900 e un „greu” în adevăratul sens, cele 181 grame ale sale fiind uneori o amenințare pentru integritatea buzunarelor mai slabe de înger. Și totuși, tastatura completă QWERTY (dispusă pe trei rânduri) suficient de confortabilă și ecranul tactil atât de mare sunt principalii „vinovați” pentru alura impozantă.

Partea frontală păcătuiește numai prin atracția de nestăvilit pe care o resimte pentru amprente, iar dacă vrei să previi cât mai mult decorarea ecranului cu urme inestetice lăsate de degete, ar fi de preferat să navighezi prin interfață cu ajutorul stylus-ului din dotare, accesoriu ascuns discret în colțul stânga-jos al telefonului (în poziția închis). Iar dacă tot ai pretenția de a folosi Nokia N900 și pe post de player multimedia, crede-mă că nu vrei să știrbești cu nimic calitatea imaginii oferite de unul dintre cele mai performante ecrane de smartphone disponibile la ora actuală, deci, deși reacțiile la comenzile date ecranului cu ajutorul degetelor sunt excelente, ar fi de dorit să te folosești de stylus, chiar și pentru simplul motiv de a proteja telefonul de amprente.

Ar mai fi o situație în care folosirea stylus-ului este absolut indicată, mai precis dacă vrei să lansezi o comandă localizată în vreun colț al ecranului. La capitolul precizie periferică, ecranul lui N900 mai are nevoie de ceva lucru. Totuși, dacă ai impresia că un telefon cu ecran tactil și stylus la purtător este musai să aibă și funcții de recunoaștere a scrisului, pentru acest model Nokia, regula asta nu se aplică.

Al doilea element definitoriu pentru acest smartphone este tastatura completă QWERTY, cu butoane plasate pe trei rânduri și taste suficient de mari încât să permită o butonare comodă și rapidă. Reacția oferită de apăsarea fiecărei taste și senzația de atingere sunt ambele plăcute și te vor convinge să folosești tastatura fizică drept modalitate principală de introducere a datelor în detrimentul apelării la butoanele virtuale. Tastatura este iluminată mai mult sau mai puțin, în funcție de informațiile primite de la senzorul de lumină care studiază iluminarea ambientală.

Difuzoarele telefonului sunt plasate diametral opus una de cealaltă, prima pe latura superioară, cea de-a doua pe cea inferioară, iar la capitolul butoane-butonele, N900 nu prezintă decât tastele clasice precum cea pentru controlul volumului, tasta pentru închiderea/deschiderea telefonului, declanșatorul foto și butonul de tip slider pentru deblocarea ecranului. Profilul telefonului nu mai este „deranjat” decât de mufele USB (în zona superioară) și de cea audio de 3,5 mm, plasată pe latura inferioară. Partea dorsală este gazdă pentru camera foto de 5 MP, protejată de o apărătoare care culisează, și sub care se pot vedea atât lentilele Carl Zeiss, cât și Flash-ul de tip LED. De jur împrejurul „aparatului” foto există un stativ al cărui rol este să sprijine telefonul pentru momentele în care se urmărește un film sau se parcurge automat o galerie foto.

Unul din motivele pentru care Nokia N900 atentează la statutul de computer mobil este și memoria internă extrem de generoasă, telefonul fiind dotat cu 32 GB din start. Dacă nevoia de expansiune a utilizatorului nu este satisfăcută cu atât, telefonul poate primi fără probleme încă un card de memorie microSD, de maximum  GB. Cardul se inserează sub capacul telefonului (funcția hot-swap este suportată), iar o privire rapidă în măruntaiele lui Nokia N900 ne dezvăluie o baterie mamut, mai precis de 1320 mAh BL-5J. Totuși, pe durata testării nu  pot spune că am uitat complet de încărcător, asta pentru că am avut mai mereu activate funcțiile wireless/3G și pentru că nu am menajat telefonul nici în zona multimedia, evident și autonomia a avut de suferit. Per total, Nokia N900 a luat legătura cu priza cam o dată la două zile în condițiile de folosire descrise mai sus.

Merge mereu de-a latu’
Afinitatea pe care N900 o are pentru modul landscape este o consecință directă a sistemului de operare Maemo, care deocamdată o ține una și bună: landscape. Cu alte cuvinte, toate meniurile, afișarea paginilor web și a aplicațiilor sunt redate de-a latu’ și în zadar vei vrea să scuturi telefonu în speranța că vreun accelerometru pune piciorul în prag… n-ai să vezi așa ceva. Numai modulul de telefonie și jocul Blocks prestează pe verticală. Dar dincolo de această mică „scăpare”, nu prea am găsit motive de critică pentru Maemo, un OS capabil și bine gândit, rapid și care nu a dat rateuri și nici n-a înțepenit pe durata testării. Bine, la capitolul ăsta ajută cu siguranță și specificațiile hardware care introduc în scenă procesorul Cortex A8 de 600 MHz și cei 256 MB RAM.

Personalizarea extensivă a ecranelor principale cu diferite widget-uri și bookmark-uri, plasarea în prim-plan a task-managerului și a tuturor aplicațiilor care rulează la momentul respectiv și afișarea paginilor deschise în browser simplifică foarte mult navigarea și optimizarea modului de folosire a telefonului.

Meniul principal este afișat pe două ecrane și cuprinde toate aplicațiile instalate „by default”, opțiunile de setare ale telefonului, accesul rapid către jocuri și camera foto sau zona multimedia. Fiind vorba despre un telefon inteligent, n-ar trebui să te surprindă că aici sunt trimiterile către aplicații precum PDF Viewer, Suita Office to Go, un administrator de fișiere și unul de aplicații, dar și o trimitere către mesagerie și către Ovi Store.

Dacă deschiderea acestor meniuri și avansarea prin ele nu pune vreo problemă, pentru revenirea la opțiunile anterioare se face prin apăsarea unei zone în afara icoanelor clar delimitate. Un buton fizic sau virtual pentru back ar fi fost mult mai intuitiv. Totuși, Maemo își spală păcatele prin integrarea unor funcții arhi-cunoscute utilizatorului de PC. Astfel, clasicele comenzi Ctrl+C, Ctrl+V, Ctrl+Z funcționează de minune, iar apăsarea simultană a tastelor control și spațiu aduce în prim-plan task manager-ul.

Mesagerie
Pentru că discutăm despre un telefon cu tastatură full QWERTY, e normal să ai pretenții  la capitolul mesagerie, suport email și editare de documente, iar în cea mai mare parte, N900 se supune fără probleme sarcinii. Singura surpriză neplăcută este absența suportului pentru MMS-uri, inconvenient care poate trece neobservat în condițiile în care segmentul email este atât de bine reprezentat.

Clientul email compensează cu vârf și îndesat pentru absența MMS-urilor, astfel începând cu procesul de setare a contului de poștă electronică (fie el POP3, SMTP sau protocoale SSL) și până la verificarea mesajelor primite în paralel pe mai multe adrese, totul se derulează în pace și liniște.

Mesajele sunt redate integral, nu există posibilitatea să vezi doar header-ele, ceea ce ar putea pune o problemă dacă te-ai împrietenit cu toți spammer-ii din lume. Totuși, ai opțiunea de a primi mesajele fie în format HTML, fie în text simplu, iar intervalele de verificare pentru mesaje noi pot fi setate sau se poate opta pentru scanarea pentru noile mailuri în momentul în care se stabilește o conexiune WLAN. Nici măcar deschiderea atașamentelor nu cunoaște impedimente pentru Nokia N900, cu atât mai mult cu cât ai la dispoziție un arsenal de aplicații multimedia și office care să le rezolve.

Multimedia
Trebuie stabilit din start că Nokia N900 nu e un telefon dedicat multimedia. Bine, oricine își dă seama de asta după o primă privire. Este totuși un model  care nu trece cu vederea acest aspect al divertismentului mobil, iar în condițiile în care ecranul este într-adevăr unul de excepție, ar fi fost chiar păcat dacă telefonul ar fi rămas corigent la acest capitol. Altfel spus, Nokia nu excelează, dar nici nu se face de rușine la materia multimedia. Nu supralicitează cu artificii precum meniurile 3D, dar suportă minunat chiar comenzile trasate prin gestică Astfel, mișcarea de derulare a galeriei foto, de apropiere și vizionare în detaliu a unei imagini sunt gesturi preluate natural din viața de zi cu zi, pe care telefonul le pune în operă fără hibe. Singurul gest care a fost uitat a fost cel specific zoom-ului progresiv, acela de „ciupire” a imaginii, iar pentru realizarea acestei acțiuni va trebui să apeși butonul pentru controlul volumului.

Pentru acest telefon serios, fotografia pare să fie doar o funcție complementară, una care trebuie bifată pe lista de „to do”. Senzorul de 5 MP este capabil de o rezoluție maximă 2576 x 1936, iar soluția pentru iluminare este un flash LED. Elementele principale nu descriu deloc minuni de vitejie la capitolul foto, deși sistemul de lentile este furnizat de Carl Zeiss. Bineînțeles, ai posibilitatea de notare a datelor geo-tagging, se pot seta condițiile de echilibru la alb, sensibilitatea ISO și compensarea expunerii, dar toate sunt deja funcții standard. Calitatea pozelor, indiferent de condițiile de lumină, se axează undeva în zona de mijloc pentru un senzor de 5 MP, iar singurul domeniu unde lucrurile par să scape de sub control este cel al zgomotului de imagine. Câteva mostre de fotografii prestate de Nokia N900 s-ar putea să-ți explice mai bine ce poate și ce nu senzorul foto:

Telefonul are și posibilitatea de filmare, dar și aici opțiunile sunt destul de limitate. Calitatea de filmare este la standard WVGA (848 x 480 pixeli), iar cele 24 de cadre înregistrate pe secundă nu fac telefonul de rușine, ba chiar dimpotrivă, lucru care se poate proba prin clipul de la sfârșitul postului (sper să iertați tremurul mâinii, dar clipul a fost filmat la -19 grade Celsius). Din păcate, setările pentru modul de înregistrare video se rezumă la reglarea compensării expunerii și la echilibrul la alb. Scurt și la obiect.

Și la ora de muzică, Nokia N900 arată că și-a învățat lecția, dar n-are nici un interes să studieze la Conservator. E conștiincios și are temele făcute în privința redării de muzică, a suportului grafic pentru coperțile albumelor redate, iar colecția muzicală poate fi ordonată în funcție de criteriile clasice: artist, album, piese. Odată stabilită ordinea, utilizatorul are la dispoziție un câmp de căutare pentru descoperirea piesei dorite. În rest, playerul este cât se poate de spartan, iar singurele funcții pe care și le permite sunt cele de activare sau oprire a redării aleatoare și de repetare.

Transmițătorul FM este un bonus neașteptat din partea unui tip serios precum N900, iar funcția asta îți permite să partajezi simplu și rapid muzica stocată pe telefon către orice alt receptor radio, fie el sistemul audio al mașinii sau, pur și simplu un alt modul FM, conectat pe aceeași frecvență și aflat în imediata apropiere (la o distanță mai mare de 2-3 m, calitatea semnalului are de suferit).

Conectivitate
Aici, Nokia N900 își spală mai toate păcatele, pentru că în materie de conectivitate se înțelege cu toate standardele disponibile și chiar și cu „preistorica” tehnologie infraroșu. Deci, pentru a vă demonstra că telefonul nu iartă nimic, voi enumera tehnologiile care îi permit să transfere date: USB 2.0, Bluetooth 2.1 cu suport A2DP, Wi-Fi și infraroșu, tehnologie utilă mai ales dacă ai de gând să folosești telefonul pe post de telecomandă.

În ceea ce privește rețelele în care funcționează, N900 acoperă toate standardele, de la GSM quad-band, GPRS și EDGE până la mai eficientele 3G și HSPA (HSDPA înseamnă transfer de 10 MBps, iar HSUPA e limitat la 2 Mbps).

Cei care aşteptau su nerăbdare versiunea pentru mobile a browserului dezvoltat de Mozilla au ocazia să îl întâlnească în premieră pe acest telefon, iar experienţa este una excelentă. Evident, ecranul gigantic, suportul pentru gestică și puterea hardware care elimină timpii de aşteptare sunt elemente care pun în valoare browserul, iar navigarea este dusă la parametri specifici browsing-ului de desktop. Există suport pentru vizionarea mai multor tab-uri (da, ştiu că și Opera oferă asta), dar având în vedere câtă memorie RAM ai la dispoziţie, numărul de ferestre deschise simultan creşte considerabil. Punctul forte al browserului este suportul Flash.. a se înţelege Full flash. Asta înseamnă că aproape tot ce puteai realiza cu browserul  de desktop ţi-e permis și de pe Nokia N900. Asta îţi va fi confirmată printr-o simplă accesare a reţelelor sociale precum Facebook.

Pe calea cea bună
Rar mai găsești un telefon cu pretenții high-end care nu include modul GPS, iar Nokia N900 nu comite o asemenea greșeală. Iar pentru că ai la dispoziție un ecran de mari dimensiuni, chiar poți folosi fără îngrădiri telefonul și pe post de navigator. De asta se asigură și aplicația Ovi Maps, cu hărți detaliate și capabilă să stabilească rute pe care le urmărești pe baza instrucțiunilor afișate, suportul audio fiind (din păcate) scos din ecuație. Poți alege modalitatea de vizualizare a hărților fie în varianta clasică, fie perspectiva din satelit, fie în modul Terrain.

Motivele pentru care Nokia N900 merită să fie considerat un computer de buzunar sunt greu de ignorat, iar echilibrul foarte bun între puterea dată de hardware, conectivitatea extinsă, opțiunile multimedia și navigatorul GPS fac din N900 o ofertă tentantă pentru un power-user care respiră business. N900 ar putea deveni tovarășul de încredere al unui asemenea personaj, un instrument capabil să jongleze sarcini la care nu s-ar înhăma decât un laptop. Marele dezavantaj al telefonului rămâne gabaritul greu de palmat. Dacă ești dispus să treci peste acest inconvenient și te poți convinge că tastatura QWERTY merită un asemenea sacrificiu, N900 merită toată atenția.