Mass Effect 2: saga spațială continuă [Review]

Mass Effect a câștigat un loc aparte în inimile multor jucători ai genului RPG și ale împătimiților de Science-Fiction încă de la prima apariție, bazându-se pe o experiență de joc captivantă și complexă, conturată în detaliu de multitudinea de personaje și de intrigi. A doua parte a jocului nu se lasă deloc mai prejos, devenind un etalon clar în evaluarea viitoarelor jocuri RPG cu tematică SF și ridică, fără discuții, această franciză la rangul de „Grand Space Opera”.

Poveste „galactică”
Povestea continuă de unde a rămas în Mass Effect 1, din perspectiva binecunoscutului John (Jane) Shepard. După ce am salvat întreaga galaxie de amenințarea fatală a Reaper-ilor (cum bine știți), în timpul unei plimbări relaxante pe la periferia galaxiei, alături de întreaga ta echipă, o navă gigantică sub pavilion necunoscut își face apariția trecând prin celebra ta Normandy ca și cuțitul prin unt…CUM??? Normandy, bucăți? Shepard, bucăți? Ai citit bine, așa începe Mass Effect 2. Dacă ce am scris mai sus nu trezește curiozitatea în tine înseamnă că… nu ai jucat primul Mass Effect. Nu e nici o problemă, nu vei avea un handicap, fiindcă povestea și evenimentele din prima parte îți sunt reamintite la orice pas. Oricum, recomand cu entuziasm primul joc din serie înainte de Mass Effect 2.

Doi vloggeri britanici au rămas uimiți după ce au vizitat Bucureștiul. Ce i-a atras cel mai mult în capitala României

Ce înseamnă dacă sticla de Coca Cola are capac galben. Detaliul la care nimeni nu s-ar fi gândit, până acum

Shepard este readus la viață prin reconstrucție și implanturi cibernetice de către infama companie pro-umană (a se citi anti-specii extraterestre) Cerberus și începe să lucreze alături de ei, inspectând dispariția unor întregi colonii umane la marginea galaxiei. De aici totul năvălește peste tine, intrigi extrem de interesante cu multe mistere, cărora trebuie să le dai de capăt. Bineînțeles că nu vei putea face asta singur, trebuie să îți alcătuiești o echipă formată din cei mai ai naibii luptători din galaxie. Vei întâlni și fețe cunoscute dar vei avea parte și de noi personaje, fiecare mai ieșit din comun decât celălalt. Atmosfera jocului se schimbă față de prima parte, statutul de justițiar absolut al consiliului galactic (funcția de Spectre) pe care îl aveai se schimbă în cel de angajat al unei corporații umane foarte puternice, detestată atât de către oameni, cât și de către celelalte rase. Mai departe vă las pe voi să descoperiți ce mai ascunde Mass Effect 2, într-o experiență mai mult decât interesantă, pe parcursul a cel puțin 30 de ore (quest-ul principal).

Mass Effect 2 se remarcă, între multitudinea de jocuri cu grafică foarte atractivă lansate recent, prin scenariul solid (aspect ignorat tot mai mult în era DirectX-urilor crescătoare). Universul în care se desfășoară acțiunea se bazează pe o mitologie proprie semnificativă, fiind elaborată și descrisă pe larg în Codexurile explicative din joc. Personajele sunt complexe și nuanțate, cu trecuturi tumultuoase și relații tensionate. Din punctul de vedere al scenariului, jocul necesită răbdare și sesiuni semnificative de citit pentru a-l descoperi la adevărata sa valoare. Însă, dacă ești genul de jucător care caută acțiune efervescentă în ritm alert, nu vei avea nimic de pierdut, acțiunea fiind un alt punct forte al jocului.

Grafică la superlativ
Prezentarea grafică este impresionantă, modelele și texturile sunt foarte bine lucrate, iluminarea scenelor este foarte variată, astfel putând fi observate diferite atmosfere planetare și momente ale zilei. Gamele cromatice contrastante sunt folosite pentru a contura ambiente specifice fiecărei planete și se pretează în funcție de locul în care se petrece acțiunea (indoor sau outdoor). Locațiile sunt numeroase și se observă ușor timpul investit în modelarea tuturor detaliilor și a particularităților, cât și în fluiditatea și multitudinea de animații (din cutscene-uri și nu numai). La capitolul Concept Art, Mass Effect 2 reușește să fure privirile prin costume, arme și armuri minuțioase. Personajele și nivelurile creează un tot unitar. Spre deosebire de predecesorul său, în ME2 nu mai există problema latenței cu care se încărcau texturile. Jocul este stabil în ceea ce privește grafica și nici nu este atât de pretențios ca alte titluri lansate recent. Testarea acestuia s-a făcut pe un sistem cu procesor Intel E6750, placă video GeForce 8800GTS (640MB) și 4GB RAM, jocul rulând la o rezoluție de 1650×1080, cu detalii maxime. Framerate-ul a rămas constant pe durata jocului în intervalul 35-70, asigurând fluiditate și o funcționare normală.

Despre explorare
Locurile prin care te aventurezi au mult mai multă personalitate și identitate decât în Mass Effect, aspectul nivelurilor sugerând ușor rasa indigenă. În pofida diversității lumilor din joc, un coleg din echipa noastră reclamă lipsa posibilității de explorare neîntreruptă și limitarea acesteia la porțiuni decupate dintr-un întreg mai vast. Jocurile RPG actuale oferă posibilitatea explorării continue ale unor lumi virtuale, aspect ce contribuie la credibilitatea jocului. În Mass Effect 2 această explorare este foarte fragmentată de loadscreen-uri și de treceri pe diferite planuri (bordul navei Normandy, planete locuite, modulul de explorare planetar, sistemele solare, galaxia, etc).

Ca fan al acestei serii consider un mare minus scoaterea din Mass Effect 2 a celebrului vehicul de explorare planetara MAKO, atât de îndrăgit de fanii de pretutindeni (amintiți-va plimbările cu MAKO-ul prin furtunile de nisip și pe vârfurile neexplorate ale satelitului planetar X).

Putem concluziona că problemele legate de explorare se trag din ambiția jocului de a pune la degetul mic al jucătorului atât micro-spații (orașe, cartiere), cât și macro-spații, cu treceri cât mai rapide între acestea. Să sperăm că în Mass Effect 3 acest aspect foarte important pentru un RPG va fi remediat într-un fel sau altul.

Coloană sonoră solidă
La capitolul sunet, ME2 excelează prin efecte bine realizate, dar mai ales prin vocile și dialogurile prezente. Numeroasele conversații purtate în joc sunt pline de viață, jocul actorilor de voce fiind impecabil. Echipa de actori are un număr impresionant, dintre care îi amintim pe Martin Sheen și pe Seth Green. Efectele de sunet își fac foarte bine treaba pe parcursul luptelor, fiind foarte ușor de distins diferitele arme, puteri biotice, ordine de luptă și reacțiile verbale ale inamicilor.

În focul luptei
Ajungem în cele din urmă la aspectul cel mai important – gameplay. Controlul jucătorului și al echipei sunt similare cu cele din jocul anterior, dar rafinate. Scenele de luptă constă în „3rd person shooting” prin controlul unei unități formate din jucătorul tău plus încă doi membri ai echipei tale, la alegere, în funcție de misiune. Scena de luptă poate fi pusă pe pauză în orice moment prin apăsarea tastei Shift, fapt ce face posibilă activarea puterilor speciale ale membrilor echipei controlate de tine. Această pauză permite analizarea situației în care te afli și îți oferă șansa de a pune la cale cea mai bună strategie. Atacurile tale și ale coechipierilor tăi se pot controla foarte ușor, fixate pe ținte diferite, sau se pot combina pe aceeași țintă. AI-ul echipei tale este îmbunătățit, coechipierii tăi rămânând pe poziția aleasă de tine în cea mai mare parte a timpului. Aceștia nu rămân blocați în urma ta, ba chiar se respawnează aproape de tine la nevoie. Am observat totuși situații în care coechipierii tăi își fac de cap și se afundă în inima hoardelor de inamici înarmați cu shotgun și dornici de melee, trebuind apoi să te dai peste cap pentru a-i scoate de acolo, însă nu e o problemă frecventă.

O noutate în ME2 este introducerea mecanismului de „cover” și sprint între locuri de „cover” (similar jocului Gears of War). Acesta adaugă complexitate modulului de luptă, însă uneori temperează prea mult o bătălie dinamică, transformând-o într-un joc de whack-a-mole. Pe lângă acest aspect, sistemul de „cover” suferă de niște glitch-uri, cum ar fi ieșirea accidentală de sub cover exact pentru a prinde racheta inamicului în dinți, escaladarea misterioasă a unor suprafețe foarte înalte după care stăteai ascuns, rămânând apoi sub foc inamic în imposibilitatea de a te mișca. Aceste probleme totuși nu apar prea des și nu știrbesc atractivitatea luptelor. În ceea ce privește echilibrul dintre folosirea armelor și a puterilor, îndrăznesc să spun că balanța înclină clar spre puteri. După jumătatea jocului, când puterile sunt evoluate, poți să spulberi lejer 2-3 inamici cu o simplă apăsare de buton (înmulțește asta cu 3) fără să mai fie nevoie să golești câte un încărcător în fiecare. Un alt dezavantaj este faptul că îmbunătățirea armelor se face cu consum mare de timp și resurse, pe când puterile evoluează normal, odată cu nivelul jucătorului.

RPG. Scoate-l de unde nu e
Alte carențe ale lui ME2 se pot observa tot la aspectele de RPG ale jocului. Orice joc care se respectă din această gamă pune la dispoziția jucătorului tabele detaliate cu specificațiile fiecărei arme, armuri sau item. ME2 nu prea ține cont de caracterul documentarist al jucătorului de RPG și nu mai crează o sarcină aparte din alegerea combinației optime de echipament pentru fiecare misiune. Acum tot ce trebuie să faci este să cumperi sau să găsești ultimul model de armă, plaja de alegere fiind foarte săracă în comparație cu ME (maxim 3-4 arme în fiecare categorie la finalul jocului). Meniurile sunt simplificate excesiv, datele tehnice comparative despre item-uri lipsesc, tot ce ți se oferă fiind o descriere generală, în termeni SF. Sunt convins că aceste alegeri în mecanica jocului doresc să facă jocul foarte atractiv pentru jucătorii de shootere, însă nu în detrimentul destinatarului de bază – jucătorul de RPG.

Meniuri și alte nebunii
Și celelalte tipuri de meniuri din joc prezintă minusuri – abundența lor nejustificată, lipsa fluidității în navigare, necesitatea de a reaccesa un meniu din care te scoate jocul (vezi meniul de upgrade după cercetarea unui upgrade). Este posibil saltul peste replicile personajelor însă nu există posibilitatea de a trece peste filme. În cazul în care alegi să joci aceeași misiune de mai multe ori devine frustrant să vezi același intro de fiecare dată. Un sfat personal aici ar fi să vă folosiți de Alt-Tab (care funcționează bine) pe durata filmelor (trebuie verificată și căsuța de mail, nu?)

Mass Effect 2 primește de la mine următoarele calificative:

– RPG – nota 7. Plus: dialoguri. Minus: oferta, selecția și upgrade-ul armelor și armurilor.

– 3D Shooter – nota 8. Plus: îmbinarea fluidă între folosirea armelor și a puterilor. Minus: sistemul de țintire automat ca pe console (pentru puteri), sistemul deficitar de țintire pentru arme (zoomless, în mișcare), imposibilitatea de a sări, AI slab.

– Poveste și atmosfera – nota 10. Plus: păi… povestea și atmosfera. Minus: trebuie să așteptăm încă vreo 2 ani până la Mass Effect 3.

– Grafică și Concept Art – nota 8. Plus: varietatea mare de rase de extratereștri frumos desenați și modelați, multe moduri de iluminare. Minus: numeroase texturi nerafinate, lipsa bump-ului la texturi, shader-e puține.

Nota Playtech.ro: 9. Țin să precizez că această notă nu reprezintă media, ci mai degrabă o încadrare în situația actuală a jocurilor, o notă comparativă.

Trăgând linie, vă mărturisesc că pentru mine jocul a fost extrem de atractiv, jucându-l de trei ori succesiv pentru a parcurge întreaga scară a poveștii. Menționez și faptul că nu sunt un fan înrăit al RPG-urilor, ci mai degrabă un „3D shooter man”. Cu toate acestea, jocul mi-a menținut interesul ridicat și mi-a provocat uimirea pe tot parcursul. Am apreciat în egală măsură modul complex în care sunt conturate personajele, aspectele ușoare de filosofie, sociologie sau politică prezente în discuțiile dintre personaje, tematicile SF clasice ale poveștii (toleranța rasială, evoluția popoarelor, roboții avansați și statutul lor și așa mai departe), cât și incitantele scene de luptă. Vă asigur că veți avea parte de o experiență de calitate și de o distracție pe cinste indiferent de gusturile pe care le aveți.