13 iul. 2009 | 19:07

Machinarium: toată ziua… robotești

ACTUALITATE
Machinarium: toată ziua... robotești

[galleria]

Orice fan al jocurilor adventure se așteaptă, încă din startul oricărui nou joc, la sesiuni mai lungi sau mai scurte de lectură intensă. Cu Machinarium, însă, mare lucru nu ai de citit, dar ai destul de intuit, ceea ce devine realmente o plăcere pe măsură ce avansezi în acest joc în care literalmente grafica face toți banii. Iar indiciile grafice și scurtele animații spun, vorba celebrului adagiu, mai mult decât 1.000 de cuvinte.

Machinarium este o lume metalică fascinantă, populată exclusiv de mașini (și, din loc în loc, de câte-o plantă) în care misiunea ta este să-l ajuți pe simpaticul roboțel Josef să-și salveze prietena roboțică, sechestrată de detestabilii roboți cu bască neagră. Aventura te va purta prin nebănuite cotloane ale orașului, imaginate cu o impresionanta grijă pentru detaliu de echipa de la Amanita Design, un mic studio independent de jocuri din Republica Cehă, față de care chiar și cel mai rău dintre roboți ar trebui să-și scoată… basca.

Grafică
Grafica excelentă se datorează platformei Flash pe care a fost scris integral jocul, și tot platformei Flash i se datorează și cea mai mare frustrare din joc: nimic nu merge cu click dreapta (nimic în afara de enervanta fereastră de setări  a Flash-ului). Așa că, pe tot parcursul aventurii, va trebui să te descurci ca un fan Mac (mda, sunt un pic malițios, poate și pentru că încă nu mi-am luat un Mighty Mouse, dar asta e cu totul altă poveste). Altfel, jocul se mișcă impecabil, fără timpi de încărcare, și ai la dispoziție și un minim de setări, precum și un sistem de salvare a jocului. Fie că alegi opțiunea Full Screen sau pe cea în fereastră dimensiunea spațiului de joc rămâne aceeași, iar la rezoluții mari ale ecranului este posibil să scapi din vedere unele detalii, ceea ce e chiar păcat. Așa că v-aș recomanda un 1280 x 1024, în care jocul umple ecranul foarte bine.

Gameplay
Gameplay-ul lui Machinarium mi s-a părut încântător. Ritmul în care se succed diversele puzzle-uri pe care le ai de rezolvat este foarte echilibrat, dificultatea crescând progresiv,  dar fără să atingă vreodată  absurdul pe care din păcate îl mai întâlnești din când în când la jocurile adventure. Nu vei progresa pentru că ai ales replica potrivită dintr-o lungă listă sau pentru că ai comis mental diverse operațiuni artimetice cu cifre lungi, dar nu strică să fii atent la detalii, pentru că, pe alocuri, ceea ce ce îți trebuie se află într-un ecran prin care ai trecut mai demult. Interacțiunea cu diversele personaje se face cu ajutorul unor bule ca la benzile animate, iar background-ul poveștii apare din loc în loc sub forma unor crâmpeie de memorie a roboțelului sub forma unor mici animații haioase. Român fiind mi-a trecut prin cap și o mică glumiță: bancuri cu Bulă.

Dificultate
Puzzle-urile, cum spuneam, nu frizează absurdul, dar pot deveni frustrante și nu văd cum ai putea folosi cheat-uri sau altceva similar. Dacă te blochezi, există deja walkthrough-uri  (inclusiv video), dar tot prin forțe proprii vei reuși să treci de unele puzzle-uri. Spre exemplu, undeva în joc te vei lovi, la un moment dat, de un puzzle sub forma unui X și O extins, în care trebuie să ajungi  primul la o configurație de cinci piese în linie, și va trebui să câștigi acest mini-joc, care nu se repetă identic, deci ghidurile nu te ajută cu nimic. Orice fan adventure sunt convins că va fi mulțumit să descopere provocările logice ale acestui joc, care a devenit deja un clasic, încă de la lansare.

În caz de necesitate, la fiecare nivel, ai disponibil și ajutor sub forma unei idei care ii va veni roboțelului, deși vei recurge destul de rar la ea, eventual „just for laughs”.  În plus există și o carte sigilată de un mini joc care înțeleg că îți dă soluția completă (dar mai multe detalii nu vă pot oferi că nu am avut răbdare cu mini-jocul).

Muzică
O mențiune specială pentru muzica excelentă care te acompaniază peste tot, integrându-se foarte OK cu starea de spirit a jocului în orice moment, fără a deveni stridentă în vreun fel.  De fapt, am devenit conștient de calitatea ei abia după ce am trecut jocul pe mute la un moment dat și ceva parcă nu mergea, ceea ce, din punctul meu de vedere, este marca unei coloane sonore perfecte.

După un an în care producătorii i-au cam răsfățat pe fanii adventure, Machinarium este o delicioasă cireașă de pe tort. Din fericire, nu este singura, dar fără discuție este una dintre cele mai savuroase.