Uncharted 2: Among Thieves – Baladă pentru PS3

În Uncharted 2: Among Thieves vei face pe Drake în patru să nu mori. Și nu pentru că orgoliul tău de gamer ar fi știrbit în vreun fel, ci pentru că jocul arată atât de bine încât vrei să vezi ce se întâmplă mai departe fără întreruperi. Și pe urmă și mai departe și tot așa, din Istanbul, până în creierii munților din Nepal. Prea puține jocuri te pot prinde în asemenea hal încât să uiți de tot și să te trezești că nici nu știi când s-a făcut dimineață. Dar Uncharted 2 este un astfel de joc.

Unul dintre cele mai bune jocuri produse vreodată pentru PlayStation 3 și fără îndoială jocul anului 2009, cel puțin pentru PS3, Uncharted 2: Among Thieves îți oferă un excelent mix de aventură și acțiune. Premisa? Căutarea comorii, care, deși poate suna a deja-vu, se dovedește a fi o poveste absolut captivantă, din care vei accepta să ieși doar pentru a reîncărca controllerul wireless al PS3-ului. Chiar dacă din start ai de-a face cu două locații destul de exotice, Istanbul și un pic mai târziu jungla din Borneo, în cele din urmă vei ajunge până la mama exotismului, descoperind locația miticei Shambala (Shangri-La).

Povestea are toate ingredientele la care te-ai putea aștepta: documente misterioase care trebuie descifrate, trădări și răsturnări de situație care se succed cu un timing tocmai bun pentru a nu te lăsa să te plictisești vreun pic, locații exotice (în plus față de cele menționate deja), artefacte ascunse pe care le poți colecționa pe tot parcursul jocului, urmăriri spectaculoase, lupte crâncene din care poți ieși destul de lejer maestru al headshot-urilor (ceea ce m-a surprins extrem de plăcut, având în vedere experiențele precedente – deși, trebuie să recunosc, nu prea multe – cu shooterele de consolă), segmente în care trebuie să rămâi cu orice preț nevăzut, puzzle-uri care nu te fac să arunci cu controllerul, dar nici la mintea galinaceelor nu sunt, un triunghi amoros care din păcate se rezolvă, și multe alte detalii încântătoare.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

De altfel, atenția pentru detaliu pe care au arătat-o producătorii jocului de la Naughty Dog este absolut impresionantă și vei avea mult mai multe de descoperit decât artefacte ascunse. Uncharted 2 este un third-person shooter, combinat cu elemente de adventure și platforming. Gameplay-ul este, în linii mari, intuitiv iar desfășurarea liniară a poveștii nu te pune prea des în situația de a te învârti în jurul cozii. O experiență decentă în materie de jocuri video îți va permite să te prinzi foarte repede de toate indiciile și să-ți găsești calea. Alternative nu ai prea multe pentru a rezolva diversele porțiuni din joc, dar dacă te pasionează jocurile stealth, până la un punct vei savura Uncharted 2. Rareori poți scăpa de schimburi masive de focuri, dar cu puțină răbdare poți să mai rărești din inamici folosind tehnici stealth, înainte ca gloanțele să-ți vâjâie pe la urechi. Din fericire luptele au o dinamică la fel de pasionantă ca partea de stealth, așa că nu vei fi prea dezamăgit că te-au văzut mai devreme decât te așteptai.

Poți folosi aproape orice ca acoperire, iar tirul mi s-a părut aproape la fel de precis ca în shooterele de PC, chestie la care chiar nu mă așteptam. Când nu tragi cu tot ce-ți pică în mână, va trebui să te cațeri cam peste tot și să-ți dozezi cât mai precis tot felul de sărituri pe care trebuie să le faci. Ai toate șansele ca orice pauză vei lua în timpul jocului să fie un cliffhanger (de multe ori la propriu). Momentele de acțiune alternează foarte echilibrat cu segmente video, care avansează povestea. De asemenea, nu vei rămâne un singuratic pănă la sfârșit, NPC-urile din joc devenind de multe ori parteneri de luptă, exact când ai nevoie de ei. În general nu ai de ce să-ți faci griji pentru vreun NPC, dar apar și momente în care trebuie să-i salvezi de valurile succesive de inamici. AI-ul inamicilor nu este infailibil, desigur, dar nici plicticos de previzibil. Inamicii știu să se ascundă după diverse obstacole, vor încerca să te ia prin învăluire și va trebui să te ferești de grenadele lor aruncate cu o enervantă precizie. În general, constituie o provocare suficientă, dar nimic revoluționar, nefiind mai buni decât inamicii din, să zicem, Modern Warfare 2, dar nici mai răi; doar mai puțini.

Ceea ce conferă gameplay-ului un grad ridicat de spectaculozite este maniera în care au fost create mișcările extrem de fluide ale personajelor din joc. Tehnica Motion Capture a fost folosită extensiv și asta se simte. Jocul a fost creat într-o manieră foarte asemănătoare cu filmul Avatar și poți vedea în Bonus-uri scene de la „filmarea” jocului, în care actorii reali care furnizează vocile personajelor efectiv joacă scenele din joc. Dacă în precedentul Uncharted cei de la Naughty Dog au folosit doar aproximativ 30% din puterea procesorului Cell al PS3-ului, de data asta s-au ambiționat să folosească integral resursele hardware, afirmând că este pentru prima oară când un joc folosește 100% puterea PS3. Și nu prea ai cum să nu-i crezi când vei vedea cât de bine arată totul în joc. Pe tot parcursul procesului de creație cuvântul de ordine a fost „awesome”. Și le-a ieșit, din plin. Detaliile jocului sunt cât se poate de minuțios realizate, chiar și în porțiuni în care trebuie să te abați ușor de la drum ca să ajungi. Și nu doar în zonele „naturale”, cum ar fi jungla sau zonele montane, unde peisajele sunt – cum altfel? – superbe.

Cu adevărat impresionant este nivelul de detaliu al așezărilor umane, fie ele orașe sau sate de munte. La început dai de muzeul din Istanbul, cu multiple curți interioare, coridoare și catacombe și o adevărată frenezie a detaliilor arhitecturale și ai atâtea de văzut că de multe ori a trebuit să reiau jocul, pentru că din „adventurist” deveneam simplu „turist”. Ulterior ajungi într-un oraș din Nepal, parțial distrus de lupte, unde nici nu știi unde să privești mai întâi, dar locația unde am pierdut cel mai mult timp admirând peisajul este un mic sat tibetan de munte, în care tot ce ai de făcut este să mergi de la o casă la altă casă în partea cealalaltă a satului. Ei bine, chestia asta mi-a luat cam cât un nivel cu valuri succesive de inamici, fiind primul sat din Tibet pe care am senzația că l-am vizitat pe bune. Cât despre Shambala, locul este pur și simplu fascinant, maiestuos și ruinat, și pe cât de misterios, pe atât de periculos. Ca să n-o mai lungesc, Uncharted 2 are o grafică absolut impresionantă, la un nivel care sper să stabilească un precedent pentru console.

La o așa grafică ar fi fost păcat să nu ai parte și de o coloană sonoră pe măsură, iar Uncharted 2 m-a sedus din primele minute. Mai precis, din momentul în care am auzit inconfundabila voce a unei mari doamne a SF-ului, Claudia Black, care interpretează (la propriu, deci și fizic în Motion Capture) personajul Chloe. Personajul principal, Nathan Drake, este interpretat de unul dintre cei mai solicitați actori de voce din industrie, Nolan North. Dacă vă întrebați unde l-ați mai auzit, el e Desmond Miles din Assassin’s Creed (ambele), prințul din Prince of Persia și aproape 100 de alte jocuri în care dat voce multor personaje, inclusiv, desigur, primul Uncharted. De remarcat că vocile au fost înregistrate sincron în Motion Capture, deci sunt perfect integrate cu animația ulterioară. Dialogurile sunt bine scrise, cu un umor foarte bine plasat. Câteva poante mi s-au părut memorabile, în special momentul în care Elena se întâlnește cu Chloe, recomandându-se drept „last year’s model”.

La fel de spectaculos este și modul multiplayer, care menține fluiditatea mișcărilor din campania single player. Se poate juca în mai multe moduri cooperative, dar și competitive. În modul cooperativ ai echipe de trei (Drake plus alte două personaje), cu misiuni care implică schimburi de focuri, platforming sau lucru în echipă, în vreme ce modul competitiv opune 2 echipe a cinci personaje, care pot juca în patru moduri: Deathmatch, Plunder (similar cu capture the flag), Elimination și Chain Reaction (tot capture the flag, dar într-o anumită ordine). În modul cooperativ se poate juca Gold Rush (capturezi comori contra AI-ului) sau Survival (lupți în echipă de 2-3 împotriva a zece valuri de inamici, din ce în ce mai dificil de învins).

În mod normal, campania single player ar trebui să dureze undeva în jur de 15 ore, dar dacă te lași furat de peisaje, ceea ce mi s-a cam întâmplat prima oară, sau dacă te încăpățânezi să duci stealth-ul cât poți de departe, ceea ce iar mi s-a întâmplat, dar la o a doua tură, poate dura lejer peste 20 de ore. Dar chiar și a doua experiență e la fel de interesantă, întrucât nu ai cum să vezi toate detaliile din prima. Dacă ții neapărat să obții toate trofeele jocului, chiar n-am idee cât poate dura, dar nu cred că jucătorului îi va păsa prea mult.

Uncharted 2 este destinat exclusiv consolei PS3, pe care dacă nu o ai încă, Uncharted îți oferă pretextul perfect s-o cumperi. Mai ales că PS3 a reușit pentru prima oară să devanseze eterna rivală Xbox 360 în ochii criticii de specialitate. Și asta fără îndoială și datorită lui Uncharted 2, care a fost cel mai apreciat joc din 2009, cu un scor GameRankings de 96,22%, GameStats de 9,6/10, și Metacritic de 96 din 100. Nu pot să-i acord nici eu un calificativ mai mic decât perfect, oferindu-i prima notă maximă Playtech: 10.