De ce sunt asiaticii mai buni la matematică decât restul oamenilor

Toată lumea are impresia că asiaticii sunt extrem de inteligenți nativ, ceea ce nu e tocmai departe de adevăr. Totuși, se pare că talentul lor la matematică depinde într-o măsură foarte mare și de educația din școală.

Singapore și Japonia ocupă primele locuri în performanțele matematice în Program for International Student Assessment (PISA), un test internațional cu scopul de a oferi rating sistemelor de educație din întreaga lume. Prin comparație, Australia ocupă a12-a poziție. Care e, totuși, secretul?

Încă de la șapte ani, copiii japonezi învață tabla înmulțirii kuku. În japoneză, „ku” înseamnă „nouă”, iar titlul reflectă ultima linie a tablei (nouă ori nouă înseamnă opt-unu, adică optzeci și unu), făcută în așa fel încât să poată fi recitată ca o poezie. Apoi, se organizează concursuri, în care copiilor de clasa a doua li se cere să recite cât mai repede cu putință toate cele 81 de versuri ale tablei kuku.

Evident, e necesară multă practică, inclusiv cu ajutorul cronometrului. Constanta asociere dintre problemă și răspunsul corect îl ajută pe copil să știe ce să spună de îndată ce e pus în fața exercițiului. Alex Bellos, scriitor, a notat că adulții japonezi știu că 7×7=49, dar nu pentru că își amintesc asta matematic, ci pentru că muzical, „șapte șapte patruzeci și nouă” sună bine în japoneză.

Valea Largă, cel mai nou bulevard inaugurat în București. Șoferii vor mai scăpa de aglomerația din cartierul Drumul Taberei

Cele mai puternice rugăciuni pe care să le spui zi de zi

Oricum, copiilor japonezi le place să se întreacă în calcule mentale și chiar văd asta ca pe un sport. Există numeroase competiții, la care pot participa atât băieții, cât și fetele. Dacă tot am folosit exemplul cu Australia, sistemul de învățământ funcționează diferit acolo, iar competițiile nu sunt încurajate. De exemplu, în liga de fotbal pentru juniori, copiii sub 10 ani nu au puncte, nu au scor, nu au premii, așadar motivația e una de suprafață.

Antrenamentul contează mai mult decât talentul. Cercetările arată că sunt necesare 10.000 de ore de antrenament intens pentru a deveni expert într-un domeniu. Asiaticii folosesc competiția drept cea mai mare motivație, potrivit celor de la IFL Science. De asemenea,  în momentul în care încep clasa I, asiaticii care își fac școala în SUA au un IQ de 85 în medie, iar americanii ajung la 100, în medie. Însă, în clasa a V-a, americanii au 100, asiaticii ating 115. Justificarea pentru acest progres uimitor, conform studiilor invocate de ministrul român, sunt cele trei ore de muncă în plus zilnic în cazul asiaticilor față de americani.

Lucrurile stau similar în privința chinezilor. Sistemul asiatic este de așa natură construit, încât, spre exemplu, în şcolile din Shanghai copiii nu sunt lăsaţi niciodată să lenevească la clasă, fiind tot timpul ocupaţi cu activitate, și nu doar din spectrul excelenţei intelectuale. Lipsa atenţiei la ore este sancționată, iar temele sunt esenţiale în procesul de educaţie. În familie se acordă deosebit de multă atenţie educaţiei celor mici, părinţii se aşteaptă ca micuții lor să îşi facă temele în fiecare după-amiază, iar membrii familiei dedică timp pentru educarea copiilor, se arată într-o analiză Pearson Foundation.

De asemenea, preocuparea sistemului de educație din Shanghai este să dezvolte capabilităţile elevilor, în loc să-i oblige să acumuleze foarte multă informaţie teoretică. Începând cu anii ’90, programa școlară a fost reformată pentru a nu se mai axa pe examenele naţionale, ci pe învăţământul de calitate. S-au făcut clase mixte, formate din elevi cu abilităţi variate, au fost eliminate examenele de la sfârşitul ciclului primar, reforma aceasta fiind similară cu cea din Finlanda.

În ceea ce privește România, lucrurile nu stau chiar pe roze. Expertul Alexandra Anton, absolventă a unor cursuri de master în Finlanda, a susținut pe blog-ul spreadingeducation că ultimele rezultate PISA au reflectat o diferență foarte mare, de 245 de puncte, între țara cu cel mai bun rezultat înregistrat și cea cu cel mai slab rezultat, fiind echivalentul a aproximativ 6 ani de studiu. În cazul României, diferența de 168 de puncte reprezintă aproximativ 4 ani de studiu diferență între elevii noștri și cei din Shanghai. „Și acesta este doar începutul”, a declarat directorul unei școli din Shanghai, citat de către New York Times.

În opinia expertului român, o explicație a acestui fapt ar putea fi înalta valorizare a educației în rândul populației asiatice. Țările asiatice se remarcă printr-un stil de predare-învățare în profunzime, prin care se pune accentul pe o bună înțelegere a conceptelor matematice și pe utilizarea creativă a conceptelor dobândite printr-o gândire matematică. La aceste aspecte se adaugă și perspectivele diferite ale educației din familie, care sunt fundamental diferite de educația occidentală. Astfel, părinții chinezi le cer copiilor să ia întotdeauna cele mai bune note, pentru că ei sunt convinși că aceștia le pot obține. Astfel, o notă de minus 10 este considerată o notă proastă, semnalează The Wall Street Journal.