Westworld – episodul VI: Totuși, cine e adversarul? [PLAYFILM]

Dacă spuneam de episodul V din „Westworld” că a fost primul cu adevărat dinamic din toate cele apărute până acum, a apărut VI, care ne-a cam dat peste cap această declarație. Asta pentru că episodul VI chiar e neobișnuit de intens pentru ritmul pe care ni l-a propus serialul până în acest punct.

În cuvinte mai puține, gazdele și oaspeții s-au cam plictisit de meditațiile filosofice și au trecut la acțiune, fără ca asta să afecteze în vreun fel profunzimea poveștii. Oricând mi-ar plăcea să îmi consum timpul citind cărți și urmărind seriale care încurajează la reflecția asupra sinelui, admit că începeam să mă tem că serialul va deveni ușor plictisitor și că va dura prea mult până să se întâmple ceva concret. Din fericire, timpul n-a mai avut răbdare nici cu oamenii, nici cu roboții, iar astfel a apărut episodul VI, numit sugestiv „Adversarul”.

Este primul episod în care nu o vedem pe Dolores, care în episodul anterior s-a arătat foarte determinată să își depășească statutul de domniță la ananghie. În schimb, avem parte din plin de Maeve, la rândul ei foarte determinată să își primească răspunsurile. Nu știu alții cum sunt, dar episodul ăsta m-a făcut să uit de câteva ori că Maeve e doar o inteligență artificială îmbrăcată în țesut uman.

Între Maeve și Felix se leagă o relație foarte interesantă, dar despre care încă nu știu ce să cred. Aș detalia mai mult aici, dar nu vreau să dau spoilere fix despre cea mai intrigantă parte din episod. Pot, însă, să spun atât: Felix e mai mult decât un tehnician care repară roboți avariați. Din nou, nu am reușit să mă hotărăsc dacă e foarte inteligent sau, dimpotrivă, revoltător de naiv, dar măcar am certitudinea că e unul dintre personajele care vor contribui la acel plot twist după care tânjeam.

Câte ore de somn sunt necesare pentru creier, în funcție de vârstă. Ora de culcare ideală potrivit specialiștilor

Horoscop zilnic 25 noiembrie 2024. Doar o zodie se bucură de succes absolut – Ești printre norocoși?

Tot din interacțiunile celor doi, aflăm mai multe despre modul în care sunt programate gazdele și despre nivelul maxim de inteligență care le este permis. E lesne de observat că Maeve are o rețea neurală mai complexă în raport cu alte gazde din Westworld, dar, firește, și ea are limite de care se lovește abia în acest episod. M-am întrebat cum ar fi dacă și oamenii ar avea un prag de inteligență „din fabrică”. Cum ar fi ca, într-o zi, să aflăm că nu putem să trecem de 20 de puncte la logică, oricâte eforturi am depune?

După cum am spus și mai sus, e o artă să reușești să oferi publicului atât o acțiune intensă, cât și o invitație la meditație. Dintre toate episoadele de până acum, „Adversarul” excelează din punctul acesta de vedere. Dacă nu l-ați văzut până acum, vă sfătuiesc să vă puneți toată concentrarea în scenele cu Maeve. Scenariștii merită un premiu pentru modul fascinant în care au reușit să transpună asupra unui robot o dramă atât de umană: teama de a nu avea control asupra propriei persoane.

Scriam într-un articol nu tocmai vechi că o bună parte din miliardarii lumii sunt aproape convinși că trăim într-o simulare a realității. Elon Musk, un om de a cărui capacitate intelectuală nu avem cum să ne îndoim, a spus că e o șansă de unu la un miliard să nu trăim într-o simulare pe computer. Avansarea uimitoare a tehnologiei ne duce cu pași repezi în punctul în care nu vom mai putea diferenția realul de virtual. Musk crede că, dacă noi trăim această experiență, nu există niciun motiv pentru care ne-am îndoi de faptul că altă civilizație a atins această performanță înaintea noastră. Așa cum Ford se joacă de-a Dumnezeu cu gazdele, poate și cu noi a jucat cineva același joc.

Desigur, această teorie e ușor dusă la extrem, dat fiind faptul că nu avem dovezi palpabile care să o sprijine. E grozav, totuși, simplul fapt că un serial ca Westworld ne face să ne gândim că, la fel cum Ford s-a jucat de-a Dumnezeu cu gazdele, cineva ar fi putut să o facă și cu noi, fără să avem habar. La fel cum roboții umanoizi din decadentul parc de distracții nu au nici cea mai vagă idee că personalitatea lor atârnă de niște linii de cod, nici noi nu am avea cum să știm că trăim, de fapt, în Matrix.

Apropo de Ford, futuristul care a reușit să creeze o realitate alternativă uimitoare și înfiorătoare deopotrivă: aflăm, în sfârșit, mai multe despre el. Și poate cea mai surprinzătoare informație e că îl pasionează mai mult trecutul decât viitorul.

Trecând peste aceste teorii ale conspirației, pe toată durata episodului, m-a mai frământat o dilemă: „Cine e adversarul?” Să fie oare Bărbatul în Negru? Să fie Theresa? Să fie „fantoma” lui Arnold? Să fie toată lumea? Rămâne de văzut. Având în vedere că mai sunt doar patru episoade din acest prim sezon, probabil că în acest punct nu ar fi imprudent să ne așteptăm la o intensitate crescută a acțiunii.

P.S.: Să fiți foarte atenți la easter eggs. Episodul VI a plasat strategic unul legat de clasicul filmul omonim, dar vă las să îl depistați singuri.