„Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”: celebra replică a lui Armstrong ar fi fost înțeleasă eronat
Una dintre cele mai faimoase replici din istorie e cea pe care ar fi rostit-o Neil Armstrong, în momentul aselenizării consemnată în istorie pe 21 iulie 1969: „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”.
Neil Amstrong a insistat întotdeauna că a spus „un pas mic pentru un om”, nu „un pas mic pentru om”. Deşi fraza a fost corectă din punct de vedere gramatical, cea din urmă devine contradictorie atunci când este alăturată cu „omenirea” din următoarea parte a frazei, potrivit Science Alert. Dacă stăm să ne gândim puțin, varianta „un pas mic pentru un om” ar avea mai mult logică.
Motivul pentru care majoritatea nu au auzit şi articolul nehotărât „un” s-ar putea datora unei combinații nefericite de factori, inclusiv legătura radio precară, distanţa de 402.336 kilometri, împrejurările stresante în care se afla astronautul şi accentul său specific din zona nordică a Statelor Unite ale Americii, unde articolul e de obicei contopit cu următorul cuvânt, din cauza vitezei de pronunție. Un alt factor poate fi reprezentat de modul în care creierul uman percepe vorbitul. Astronautul a admis că în înregistrare nu se aude articolul „un”, însă susţine faptul că el asta a spus când se afla pe Lună.
În 2006, au fost realizate spectograme precum cele utilizate pentru amprenta vocală, în cadrul cărora s-a descoperit articolul, acoperite de interferenţe radio. Cercetătorii americani au analizat un număr mare de înregistrări ale americanilor din Vestul Mijlociu, ascultate de un alt grup de localnici din Vestul Mijlociu, pentru a observa cum se pronunță „pentru” sau „pentru un”, precum şi modul în care l-a perceput ascultătorul. Un localnic din Ohio a pronunțat-o natural atât de repede, încât experţilor le-a fost greu să despartă cele două cuvinte.
Ascultătorilor le-au fost prezentate înregistrările, majoritatea au auzit varianta „pentru”, spre deosebire de „pentru un”, chiar dacă fraza a fost spusă lent. Aşadar, chiar dacă Neil Armstrong ar fi spus „un om” probabil „un” nu s-ar fi auzit din cauza accentului său. Deseori, oamenii când vorbesc alătură unul dintre cuvinte cu precedentul sau următorul din cauza dialectului sau vitezei de pronunţie. Dacă dintr-o propoziţie pe care o persoană o aude lipseşte un cuvânt, creierul încearcă să umple golurile, intuind informația care lipsește.