Playfilm – Zootropolis este o animație plină de umor, dar cu un substrat serios

Zootropolis (Zootopia) rulează în cinematografele din România, iar aceasta este recenzia noastră pentru el. Filmul este distribuit de Forum Film România și poate fi văzut atât în versiune dublată cât și în versiune subtitrată.

Fie că ai 5, 20 sau 60 de ani, trebuie să recunoști că desenele animate sunt fascinante. Culorile vii te țin cu ochii pe ecran, nimic nu este imposibil și nimic nu este absurd. Am o plăcere aparte să urmăresc filme de animație, iar unele pe care le-am văzut în ultimii ani sunt mai bune – atât ca realizare cât și ca acțiune – decât multe dintre filmele ”live action” care mi s-au derulat în fața retinelor.

Anul trecut, am consumat un pachet întreg de șervețele în timp ce urmăream Inside Out, animația care a câștigat și un premiu Oscar, iar anul 2016 pare să fi început foarte bine, având în vedere comedia Zootropolis. Filmul, cu toate că se ascunde în spatele unor ”pufoșenii” digitale, aduce în evidență probleme ale societății actuale, cum ar fi discriminarea în funcție de rasă sau de gen.

Semnul de circulație pe care puțini șoferi români îl cunosc, dar nu trebuie ignorat când îți apare în drum

Cu ce să stropești Crăciunița ca să înflorească spectaculos toată iarna

Recenzie Zootropolis

Zootropolis este o producție Disney, iar în echipa de producție și regie se regăsesc oameni care au lucrat și la filme precum Wreck It Ralph, Frozen sau Big Hero 6. Filmul pornește din start cu un mare avantaj, la care se adaugă și vocile unor actori precum Ginnifer Goodwin, Jaons Bateman sau Idris Elba. Povestea aduce în prim plan o societate în care animalele au trăsături umane și trăiesc ca oamenii. Au locuri de muncă, bani, haine, instituții și, bineînțeles, infractori. 

Judy Hopps, o iepuroaică dintr-un orășel micuț, este personajul principal și, pe parcursul filmului îi vedem încercarea de a deveni polițistă în Zootropolis, un oraș imens, modelat după metropolele lumii reale. Judy nu reușește să fie luată în serios nici de către părinți, nici la academia de Poliție, nici când ajunge ofițer în cadrul Poliției din Zootropolis. În film, acest lucru se întâmplă pentru că Judy este un iepure și nu vreun animal masiv, dar la o analiză mai atentă, vedem că este vorba despre încercarea Disney de a duce mai departe trendul început cu Frozen: iei un personaj de gen feminin, arăți greutățile prin care trece din cauza discriminărilor, îl arăți cum le depășește și cum sparge toate stereotipurile.

Cam asta se întâmplă pe tot parcursul filmului. Și, pentru că tematică legată de discriminările de gen nu era suficientă, filmul încearcă să spargă și barierele de rasă, iar aici lucrurile sunt mai ”pe față”. Iepurașii se ofensează dacă li orice alt animal le zice că sunt drăguți, iar vulpile nu sunt considerate de încredere. O vulpe este personajul secundar, Nick Wilde (Bateman), care ajunge să o ajute – de voie, de nevoie – pe Judy, dar care este deranjată de imaginea pe care o au vulpile în societate. Pe parcursul filmului, aflăm că Nick este cum este (o vulpe vicleană), pentru că celelalte persoane s-au purtat cu el de parcă ar fi fost un infractor încă din copilărie. Nu de puține ori această problemă a fost ridicată și în societatea reală, mai exact faptul că felul (stereotipic) în care este percepută o persoană aparținând unei anumite rase ar putea influența negativ dezvoltarea ei.

Aceste probleme sunt ascunse (nu foarte adânc) sub scene comice la care am pufnit în râs, dar și sub scene de acțiune și de mister. Animația în sine este excepțională, iar voice actingul este impecabil. Povestea este destul de ușor de deslușit ca adult și devine ușor previzibilă spre final, dar copiii sigur vor rămâne uimiți de finalul filmului.

Per total, Zootropolis rămâne un film ”de văzut”, chiar dacă ești copil, adolescent, părinte sau bunic. Are toate elementele unui film reușit și dacă nu vei pleca ușor pe gânduri din cinematograf, cu siguranță vei pleca de acolo cu zâmbetul pe buze.