„Noul” iPhone 7: fără surprize și cu prea puțin curaj

Aș fi vrut să fiu surprins, dar lansarea iPhone 7 și iPhone 7 Plus a fost la fel de previzibilă precum o plimbare prin ploaie fără umbrelă, după care rămâi ud. 

Este incredibil de ușor să te entuziasmezi la un iPhone (și nu vorbesc despre iPhone 7 aici). Iei unul în mână pentru prima oară, te joci cinci minute prin meniuri, faci câteva poze și începi să zâmbești. Se mișcă bine, fără să plece nicăieri. Poate din acest motiv, până la iPhone 6S, le-am avut pe toate, încă de la prima generație care era surprinzător de dificil de procurat în afara Statelor Unite. În plus, era incredibil de greu de decodat.

La lansarea primului iPhone, Apple nu a avut foarte mult ,,curaj”, cuvântul cheie al lansării iPhone 7. Primul iPhone, deși a fost lansat cu surle și trâmbițe de către Steve Jobs, la momentul respectiv CEO Apple, nu putea fi achiziționat decât în SUA, printr-un singur operator de telefonie – AT&T. Privită în retrospectivă, respectiva lansare era un experiment. Vedem dacă merge și după aceea ne extindem. Nu investim foarte mulți bani într-un experiment care poate nu o să meargă. 

Întâmplarea face ca iPhone-ul a fost un succes și au urmat multe alte modele care au ajuns la un număr din ce în ce mai mare de utilizatori. Partea cea mai bună era că, dacă investeai o sumă semnificativă de bani în huse și carcase de iPhone, acelea funcționau doi ani, pentru două modele diferite de smartphone Apple. Acest principiu s-a aplicat la iPhone 3G și 3GS, iPhone 4 și 4S, iPhone 5 și 5S.

Iar apoi s-au lansat iPhone 6, iPhone 6S și iPhone 7, împreună cu frații lor mai mari – Plus. Exceptând, într-o oarecare măsură iPhone 7 Plus, cu două camere, cele trei versiuni de 4,7 inci pot fi protejate cu o singură husă, iar același principiu se aplică și în cazul variantelor de 5,5 inci. Din nou, dacă ați investit o sumă semnificativă de bani într-o carcasă, acest detaliu s-ar putea să vă bucure. Dacă rezonați cu schimbările radicale de design pe care Apple obișnuia să le introducă la fiecare doi ani, evenimentul de astăzi s-ar putea să vă frustreze.

Părțile bune sunt absurd de previzibile și au fost rezultatul unor zvonuri care s-au dovedit a fi adevărate încă de acum 6 luni, dacă nu mai mult. Lăsând la o parte cifrele și detaliile tehnice pe care le puteți citi în alte câteva materiale editoriale de pe site, iPhone 7 și iPhone 7 Plus sunt mai rapide, fac poze mai spectaculoase în condiții de lumină scăzută, au un ecran mai bun și o autonomie îmbunătățită datorită un procesor A10 Fusion. Precum primele procesoare octa-core lansate în urmă cu câțiva ani, A10 Fusion are câteva nuclee mai rapide ce consumă mai multe resurse și alte câteva mai lente, menite să sporească autonomia, executând sarcini mai puțin pretențioase.

Oraşul din România considerat de străini o bijuterie neştiută. Uită de Sibiu, Braşov sau Oradea!

Programul CFR de Paște. Cum circulă trenurile în perioada 1-6 mai

Într-o oarecare măsură, iPhone 6S era rezistent la apă, o particularitate confirmată la momentul lansării de către cei de la iFixit. iPhone 7 este rezistent la apă și praf în mod oficial. În contextul în care Galaxy S5 se mândrea cu asta în urmă cu 2 ani, aceasta e mai degrabă o aliniere la un trend din piață, decât un motiv de mândrie. În plus sau mai bine zis în minus, mă sperie foarte tare afirmația de la finalul clipului de mai sus. ,,Pagubele create de lichide nu sunt acoperite de garanție.” Cu alte cuvinte, puteți avea încredere să-l băgați în apă, dar nu veniți la noi să vă plângeți dacă se strică.

Faptul că antenele sunt în sfârșit ascunse în carcasa noului smartphone ar putea fi o încântare vizuală, dar după câțiva ani în care am fost convinși că acest lucru este imposibil, e greu să te mai bucuri. Îmi este și frică de noul buton principal Home, care în iPhone 7 vine cu feedback taptic și e sensibil la presiune. Cu alte cuvinte, are foarte multă tehnologie în spate.

Eu însă, m-am obișnuit să apăs pe Home și să aud un click, iar între timp, respectiva experiență a devenit sinonimă cu utilizarea unui iPhone. La iPhone 7, clickul nu mai există, iar un redactor The Verge a sintetizat experiența utilizării sale în doar câteva cuvinte. ,,Este îngrozitor. […] Nu se simte ca un buton deloc. E trist.” Aștept cu interes să-mi formez propria opinie pe marginea acestei particularități, dar momentan sunt reticent că voi fi încântat.

iPhone 7 nu are mufă de căști, dar are difuzoare stereo. Se bucură cineva de acest schimb? În momentul în care directorul de marketing al Apple, Phill Schiller a anunțat eliminarea mufei de căști din iPhone 7, a abuzat de cuvântul curaj, în asociere cu respectiva decizie. S-a speculat mult pe marginea lansării unui iPhone fără mufă de căști și mulți dintre noi au sperat ca acesta să fie doar un vis urât. În contextul în care ai investit o sumă semnificativă de bani într-o pereche de căști pe care să le ai în fiecare deplasare conectate la iPhone, nimic nu este mai inestetic decât adaptorul din imaginea de mai sus care atârnă din mufa Lightning. Dacă se strică la fel de ușor precum un cablu original Lightning, experiența o să devină și mai stresantă, respectiv costisitoare.

Din punct de vedere practic, o astfel de decizie se justifica dacă noul iPhone 7 ar fi fost mai subțire decât o mufă de căști. Nu este. S-au mai lansat telefoane și în trecut fără mufă de căști, dar asta nu înseamnă nici pe departe că vorbim de o evoluție pe care trebuie să îmbrățișăm cu brațele deschise ca fiind pozitivă. Moto Z, Moto Z Force, LeEco Le 2, Le 2 Pro și Le Max 2 sunt doar câteva exemple de telefoane fără mufă de căști. Eventual, acei producători pot spune că au avut curaj. Mai mult decât atât, în urmă cu doi ani, când se lansa Oppo R5 cu o grosime de 4,85 milimetri, fără mufă de căști, acel producător era cu siguranță mult mai îndreptățit să arunce același termen plin de substanță. Are rost să menționăm și faptul că  HTC făcea telefoane cu difuzoare stereo frontale, de o parte și de alta a ecranului de mai bine de doi ani?

Scopul nostru a fost din totdeauna ,,să simplificăm și să îmbunătățim”. Astfel definește Jony Ive designul la iPhone 7 și s-ar putea să fie cea mai bună sinteză a noului aparat. În 2016, este evident chiar și pentru un ochi neantrenat că iPhone-ul nu mai este revoluționar. Este o îmbunătățire previzibilă, logică și, dintr-un punct de vedere, semnificativă, adusă modelului de acum un an. Acesta nu mai este un telefon după care să întorci privirea pe stradă când îl vezi la urechea cuiva. Nu de alta, dar dacă acel cineva nu are un iPhone 7 cu finisaj Jet Black sau Black, s-ar putea să-l confunzi cu modelul de acum doi ani. Oare doar diferența de culoare te mai poate face să diferențiezi între iPhone-uri?

Ar putea fi adus argumentul că Samsung a făcut același lucru cu vârfurile sale de gamă în ultimii doi, trei ani. Fiecare model nou a fost cel mai bun, chiar dacă vizual nu s-a diferențiat semnificativ de vechea iterație. Galaxy S7 Edge este imposibil să nu-ți aducă aminte de Galaxy S6 Edge, iar noul Galaxy Note 7, în cazul în care nu lua foc, ar fi făcut valuri semnificative în industrie doar prin intermediul unor upgrade-uri incrementale.

În trecut însă, Apple cu siguranță nu ar fi împrumutat filozofia Samsung în privința lansării de noi dispozitive. Am încercat din tot sufletul să evit o afirmație devenită clișeu în ultimii ani, dar mi-e frică de faptul că se potrivește mai bine în 2016, decât în ultimii 5 ani, de când fostul CEO nu mai este printre noi. Pe vremea lui Steve Jobs, cei de la Apple parcă erau mai curajoși.