Dependența de nicotină e mai ușor de combătut decât am crede
Nicotina se află pe o poziție fruntașă în topul drogurilor care dau dependență, tocmai pentru că oamenii asociază consumul ei cu o stare de fericire și relaxare.
Dincolo de faptul că filmele hollywoodiene ne-au făcut să percepem fumatul ca fiind un obicei caracteristic oamenilor misterioși și fascinanți, un alt motiv pentru care o consumăm e faptul că avem impresia că ne dă o stare de bine. Un nou studiu publicat în Frontiers în Psychiatry arată că secreția de dopamină din timpul fumatului are loc doar dacă noi credem asta.
Cercetarea arată că doar fumătorii care sunt convinși că țigara lor conține nicotină simt o satisfacție în timpul consumului. Oamenii de știință au analizat 24 de fumători cronici și le-au analizat activitatea cerebrală imediat după stingerea țigării. Fiecare voluntar a vizitat laboratorul de patru ori separat, dar a primit o țigară obișnuită doar în două ocazii. O dată, subiecților li s-a spus că are în compoziție nicotină, altă dată li s-a spus că nu.
Aparent, efectul pozitiv asupra stării de spirit s-a remarcat doar în momentul în care exista certitudinea prezenței nicotinei în țigară. Scanările obţinute de specialişti au arătat o activitate crescută în insula, una dintre principalele zone din creier care controlează dorinţa pentru substanţele care provoacă dependenţă, sugerând că fumătorii îşi satisfăceau dependenţa doar în prezența nicotinei. Ţigările false nu au putut satisface subiecţii, indiferent de ce li se spunea acestora.
În mod normal, fumătorii se simt fericiţi datorită dopaminei atunci când simt nicotina în organism, pentru că, în sfârşit, au în mână ţigara la care râvneau. Acesta este motivul pentru care e atât de simplu să capeți dependență: fumătorii râvnesc la acea senzaţie de plăcere sau relaxare, atât fizic, cât şi psihologic. Dacă nu crezi că ai parte nicotină când fumezi, satisfacţia nu vine niciodată.
Dacă acest simplu act de a crede atenuează efectele nicotinei, ar putea exista şi alte metode de a renunţa la acest obicei, în afara medicaţiei, a plasturilor antifumat sau a altor metode din aceeași gamă. Folosind propria convingere ca o unealtă împotriva dependenţei ar putea ajuta unii fumători, cu condiția ca ei să își implanteze în creier ideea că starea de bine e o iluzie.