57 de ani de la prima misiune pe Lună: cine a ajuns înaintea lui Armstrong

În această zi se împlinesc 57 de ani de la prima misiune pe Lună.

În anul 1969, misiunea Apollo 11 își atingea obiectivul, iar Neil Armstrong devenea primul om care a pus piciorul pe Lună. Dar articolul acesta nu este despre misiunea efectuată de NASA în urmă cu 47 de ani, ci despre una care avusese loc în urmă cu zece ani și care fusese organizată de către marele rival ale Statelor Unite ale Americii din acea perioadă: Uniunea Sovietică.

Ceea ce mulți dintre noi nu avem în vedere de foarte multe ori este faptul că, deși americanii au fost primii care au trimis un om pe Lună, sovieticii sunt cei care au reușit pentru prima oară să aterizeze un obiect pe suprafața Lunii. După cum scriu și cei de la Motherboard, la finalul anilor ’50, Uniunea Sovietică câștiga în mod clar cursa spațială în fața americanilor. Astfel, pe 14 septembrie, cu aproape doi ani de zile înainte de a trimit un om în spațiu, sovieticii au devenit primii care au reușit să pună un obiect pe Lună.

Este vorba despre Luna 2, a doua misiune din cadrul programului Luna. Inițial, Luna 1 trebuia să fie primul obiect trimis de om pe Lună, însă din cauza unor probleme ale sistemului de ghidare, sovieticii au ratat ținta cu aproximativ 6.000 de kilometri. Luna 1 și-a continuat drumul și a devenit prima creație omenească intrată în orbită în jurul Soarelui.

Motivul sinistru pentru care Kate Middleton ține mereu haine de doliu în mașină. Puțini s-ar fi gândit la asta

Răspunsul oficial al Ucrainei pentru interdicția lui George Simion pe teritoriul statului: „Activități antiucrainene sistematice ale acestui politician”

Cât despre Luna 2, trebuie spus că astronomii americani nu au putut la început să creadă că misiunea sovieticilor fusese un succes. Până la urmă, aceștia avuseseră parte de un eșec enorm cu doar câteva luni în urmă, iar NASA era de părere că sistemele de ghidare folosite în URSS nu sunt destul de performante pentru a ținti un obiect aflat în mișcare, precum Luna. Informațiile au fost ulterior verificate de cercetători din Marea Britanie, iar presa din Uniunea Sovietică s-a folosit de această reușită pentru a afirma încă o dată superioritatea comunismului.