10 filme care nu ar fi la fel dacă protagoniștii nu ar fuma

Dacă nu ai luat cumva înțeleapta decizie de a te ține departe de Facebook zilele astea, cu siguranță știi că cel mai dezbătut subiect al momentului e controversata Legea Antifumat, care a intrat în vigoare de astăzi, 17 martie. 

Ca să rezumăm eficient micul război dintre fumători și nefumători, n-avem decât să-l parafrazăm pe Shakespeare: mult zgomot pentru nimic. E de înțeles, cel puțin parțial, atât revolta fumătorilor, cât și entuziasmul celor care s-au ținut departe de țigări și cărora nu le e prea drag fumul care obișnuia să sufoce restaurantele și barurile.

Un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății a arătat că tinerii au și alte motive de a se apuca de fumat, dincolo de teribilismul vârstei sau influența anturajului. Unul ar fi, în mod nu chiar surprinzător, filmele în care fumatului îi sunt știrbite efectele nocive și sunt înlocuite de o aură de mister și strălucire. Hollywood a avut o relație profitabilă cu fumatul, încă de pe vremea când făcea primii pași în industrie. Cumva, prin staruri clasice precum Bette Davis, Paul Henreid sau Audrey Hepburn, Hollywood a reușit să dea senzația că umplerea plămânilor cu chimicale e un obicei al oamenilor interesanți, enigmatici și profunzi.

De asemenea, producătorii de țigări au făcut plasare de produse în filme până în 1998, când Tobacco Master Settlement Agreement a interzis această practică. Una peste alta, chiar dacă ești total împotriva fumatului, sunt filme care nu ar fi fost la fel dacă protagoniștii nu ar fi avut acest viciu pe post de accesoriu.

Ninge în Capitală în a doua zi de Crăciun 2024. Primele imagini cu prima ninsoare din București

Pericol de avalanșe în Rânca, în a doua zi de Crăciun. Viscolul a închis drumul către stațiune, ce spun autoritățile

Breakfast at Tiffany’s

Filmul, lansat în 1961, îi are ca protagoniști pe iconica Audrey Hepburn și pe George Peppard. Hepburn a fumat pe tot parcursul filmului, iar toate posterele o arată cu clasicul port-țigaret negru în mână. Breakfast at Tiffany’s e o reprezentare atemporală a strălucirii hollywoodiene, și credem cu tărie că Holly Golightly nu ar fi fost la fel de fermecătoare fără ca imaginea să îi fi fost, chiar și într-o mică măsură, pervertită de acest viciu.

A Streetcar Named Desire

Filmul a fost lansat în 1951 și e o adaptare a piesei de teatru omonime. Atât Marlon Brando, cât și Vivien Leigh au avut interpretări extraordinare, dar i-a mai unit ceva: personajele lor, deși foarte diferite în ceea ce privește gândirea și atitudinea, au fumat pe tot parcursul filmului. În cazul lui Brando, a fost un plus de farmec adăugat atitudinii de bad boy, iar în cazul lui Blanche, s-a potrivit întocmai cu instabilitatea care îi caracterizează personajul.

Rebel Without a Cause

Rareori se întâmplă ca titlul unui film să sintetizeze atât de bine mesajul. Jim Stark, interpretat de regretatul James Dean, întruchipează tipologia adolescentului chinuit de frământările interioare și de faptul că nu își găsește locul și înțelegerea în lume. Filmul rămâne de departe cea mai bună producție a anilor ’50, care se ocupă de un subiect insuficient tratat până în acel moment: delicvența juvenilă. Fumatul este încă un mijloc prin care Jim își manifestă revolta față de tot ceea ce îl înconjoară și mai ales față de părinți.

Casablanca

Poate (de fapt, mai mult ca sigur) unul dintre cele mai frumoase filme ale tuturor timpurilor. A fost desemnat ca fiind filmul cu cel mai bun scenariu din istoria cinematografiei, iar în el regăsim mai mulţi interpreţi legendari, replici memorabile şi clişee hollywoodiene decât în orice altă producţie aparţinând „epocii de aur”. Actorii principali sunt Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman, în rolurile lui Rick Blaine și Ilsa Lund. Fumătorul principal din Casablanca este, evident, Rick Blaine, patronul barului din Casablanca, în care se petrece acțiunea.

Casino

Subiectul acestui film poate fi rezumat la următoarele două cuvinte: crimă și pedeapsă. În ansamblu, „Casino” este cronica a trei personaje : „Ace” Rothstein (Robert De Niro), un adevărat maestru al pariurilor, Nicky Santoro (Joe Pesci), om important al Mafiei și bun prieten cu Ace și Ginger Mckenna (Sharon Stone), o fostă prostituată pasionată de bijuterii și dornică de bunăstare. Ace se încadrează în limitele legii din Laș Vegas (deși vocea din off a lui De Niro declară că în oricare alt stat el nu ar fi altceva decât un criminal), în timp ce Nicky și Ginger mint, trișează, fură, într-un cuvânt ar face orice pentru a ajunge în vârf. Și cum altfel să adaugi un accent de viciu și decadență, dacă nu printr-un protagonist care fumează cu pasiune?

La Dolce Vita

La Dolce Vita este unul dintre filmele de referință ale anilor ’60, și ne aduce puțin aminte de piesele lui Caragiale și de clasica ironizare a presupusei clase sociale superioare. Admirator doar al femeilor pe care le consideră o formă de artă protagonistul este Marcello Rubini, interpretat de Marcello Mastroianni. E un jurnalist ratat, un intelectual incapabil să-şi găsească adevărata vocaţie, un suflet neliniştit aflat într-o căutare de sine permanentă:”Eu doar pierd timpul. Nu menajez nimic niciodată. Odată aveam ambiţie, dar acum cred că pierd tot.” i se confesează el prietenului său, Steiner.

Grease

Filmul, lansat în 1978, nu e doar despre clasica și clișeica poveste de dragoste dintre fata bună și băiatul rău, ci e și un omagiu adus rock’n’roll-ului. Distribuția acestui musical reprezentativ despre fabuloșii ani ’50 e impresionantă și include o multitudine de nume sonore, printre care John Travolta, în rolul lui Danny Zuko și Olivia Newton-John, în rolul lui Sandy.

Fight Club

Viața e un iad. Fără bani, cu o slujbă monotonă și stresantă, cu fiecare nouă zi la fel ca cea de ieri, un tânăr trăiește fără speranță de mai bine și fără idealuri. Dar în viața lui apare cineva care îl învață să se miște și să trăiască liber. Pătrunde în labirintul unui joc dur, anarhic, al unor lupte mortale, nemotivate. Devine membru al unui club unde învață să se bată, înlocuind, pentru a-și dovedi puterea, amorteala spiritului cu agresivitatea. Dar înțelege curând că nu acesta e răspunsul la întrebările sale. Tyler Durden (Brad Pitt) este, probabil, rebelul liber care visează să fie toți oamenii mult prea adânciți în monotonie.

The Breakfast Club

Cinci liceeni din grupuri sociale diferite (Andrew, Brian, Bender, Claire și Allison), care la început par să nu aibă nimic în comun, sunt siliți să își petreacă sâmbăta în detenție, împreună în aceeași sală. Directorul le impune reguli stricte pentru ca apoi să-i lase pentru o mare parte a timpului nesupravegheați, revenind doar din când în când să-i verifice. Dacă la început atmosfera tensionată este întreruptă doar de replicile ofensatoare ale lui Bender, treptat aceștia încep să fie mai deschiși și să comunice. Claire pare, în primă fază, exact prototipul fetiței cuminți și bogate, a cărei viață e o întreagă luptă pentru a dovedi că poate mai mult de atât.

Gilda

De-abia venit din Argentina, Johnny Farrell, jucător profesionist, este salvat de la moarte de sinistrul Ballin Mundson, care-l va obliga în schimb să-i devină mână dreaptă. Prietenia lor, bazată pe o lipsă comună de scrupule, este zdruncinată în momentul în care Mundson se întoarce dintr-o călătorie cu o soție nouă: frumoasa Gilda (Rita Hayworth), pe care Johnny a cunoscut-o bine în trecut. Am putea spune că Gilda e una dintre femeile fatale de referință la Hollywood.