Eu nu am mers cu Uber în București

Uber s-a lansat ieri în București și toată lumea (inclusiv noi) deplânge sfârșitul companiilor de taxi din România. Dar acest sfârșit nu va veni atât de repede pe cât îmi imaginam (a se citi ”speram”) dintr-un singur motiv.

Încă din momentul în care am stabilit interviul cu reprezentantul Uber, mi-am propus să fiu printre primii oameni care merg cu Uber. Totuși, ieri, serviciul nu a devenit activ decât pe la orele prânzului, ore la care eu încă transcriam respectivul interviu. Încă un vis dus pe apa sâmbetei. Pățești. Măcar Titus A. Technicus m-a distrat cu materialul lui despre Uber.

Între timp, pe Internet au apărut fel de fel de povestioare de la persoane care au vieți profesionale mai flexibile decât a mea, persoane care chiar s-au plimbat cu Uber în București. Am murit de ciudă la fiecare pasaj în care un blogger explica cât de ușor este să folosești aplicația și scârșneam din dinți când vedeam explicații privind sistemul de rating pe diverse site-uri.

Astăzi eram decis. Joi, 26 februarie, urma să fie ziua în care plecam spre casă (mai devreme, iei!) într-o mașină curată, preferabil în două uși, condusă de un șofer cu gusturi muzicale similare cu ale mele, șofer care nu ar fi simțit nevoia să discute situația politică a României folosind formulări de genul ”e toți niște hoți” sau ”era mai bine pe vremea lui răposatu, măcar avea toți ce să mănânce, pupați-aș gurița ta”.

Mihaela Geoană, un exemplu de eleganță la vot. Ținuta ei a atras toate privirile. Cum s-a îmbrăcat soția lui Mircea Geoană

Prezența la vot în timp real la alegerile prezidențiale 2024. Câți români au votat până la ora 14.00

Astăzi urma să vărs eu (într-un articol foarte subiectiv) fraze precum ”Uber este pentru bucureșteni cum a fost focul pentru omul preistoric”, ”când am coborât din mașină, m-am simțit ca Neil Armstrong când pus primul pas pe Lună” sau ”după ce am folosit Uber am fost mai fericit decât un copil după ce a venit Moș Crăciun”.

Astăzi nu am mers cu Uber. Și nu din cauza mea, ci din cauza zonei în care lucrez. Pentru că știu că vă plac detaliile despre viața mea personală și profesională, vă mai dau unul: biroul meu e în minunata zonă Pipera, cunoscută și sub numele de ”locul unde spiritul liber vine să moară” sau ”îmi pare rău, nu v-am găsit mașină” (pentru că niciun șofer de taxi nu e suficient de nebun să se bată cu traficul de pe Fabrica de Glucoză sau de pe Dimitrie Pompeiu la orele la care toți corporatiștii se retrag spre existențele lor sterpe).

Din cauza acestei zone nu am reușit să găsesc niciun șofer Uber care să-mi îndeplinească visul. Serviciul fiind abia lansat, numărul de șoferi este mic, iar majoritatea (din câte am observat în review-urile norocoșilor) sunt concentrați în zona centrală a Capitalei. Sunt sigur că, în timp, acest lucru se va schimba, iar numărul persoanelor culte cu mașini curate și parfumate care vor să facă bani ducând străini la serviciu va crește.

Rob Khazzam, International Launcher în cadrul Uber, mi-a spus că timpul de așteptare va fi de aproximativ 7 minute în prima zi, urmând ca acesta să scadă. Domnule Khazzam, eu zic să refaceți calculul și să dați drumul, domnule, la transportul civilizat pe care mi l-ați promis. Mai vine odată revoluția mobilității urbane? Nu de alta, dar am stat 30 de minute lângă telefon sperând să nu mai văd mesajul ”Nu sunt mașini disponibile”. Nu s-a întâmplat. Aproape am rămas fără smartphone, pentru că simțeam nevoia să-l dau de pământ. Și nici sfârșitul companiilor de taxi nu a venit. Dacă mâine-poimâine se dă vreo lege care interzice activitatea Uber în România și eu rămân neplimbat? Sunt cetățean internațional și am drepturi!

Acum că am zis ce aveam pe suflet, simt nevoia să vă mulțumesc că (sau dacă) ați avut răbdarea să citiți până aici. Problema mea cu Uber e o non-problemă și, ca să fiu sincer, eu nu mă așteptam ca serviciul să fie disponibil încă din prima zi din care s-a făcut anunțul, ceea ce e de apreciat. Încă sunt de părere că Uber în București poate schimba modul în care ne deplasăm (sau cel puțin gradul de confort fizic și psihic), dar va mai dura până mă voi putea deplasa de fiecare dată când am nevoie cu o mașină uberX.

Acum că am terminat cu acest discurs de om frustrat, îmi iau ghiozdanul în spate și cartela de metrou în mână. Poate mâine va fi ziua în care voi merge cu Uber în București.