Românul a cărui mașină de acum un secol încă le bate pe cele Ferrari

Aurel Perșu nu este un nume de care mulți oameni să fi auzit, și asta e un păcat imens. Românul este inventatorul primului automobil aerodinamic din lume. 

[related]

Cu toate că acesta a fost construit în urmă cu aproape 100 de ani, designul folosit de Perșu este în continuare neîntrecut în ceea ce privește coeficientul aerodinamic.

Aurel Perșu s-a născut în București, pe 26 decembrie 1890, și și-a descopert, în adolescență, o înclinație deosebită spre inginerie. Reușește, înaintea primului război mondial, să termine cursurile Școlii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. La finalizarea cursurilor în 1913, Aurel Perșu termină șef de promoție.

Se duc sau nu elevii la școală luni, 25 noiembrie, după alegeri? Anunțul făcut de Ministerul Educației

De ce e bine să stropești hortensiile cu apă și oțet. Secretul grădinarilor iscusiți pentru flori superbe

De parcă asta nu ar fi fost îndeajuns, el primește și o medalie din partea Ministerului Instrucțiunii Publice din Germania pentru studiul său asupra navelor în spațiul cosmic. Trebuie să vă fi conturat deja o idee despre ce fel de om a fost Aurel Perșu. Realizările nu se opresc aici, abia împlinise 23 de ani, de acum începem să descoperim adevăratele „minuni”.

Domnul Perșu a intrat în istorie datorită cererii de brevetare solicitată la 13 noiembrie 1922 și obinuta la 19 septembrie 1924, tot în Germania. Cererea lui de brevetare viza un domeniu peste care Aurel Perșu urma să troneze următorul veac. În 1920 începe studiul asidu asupra aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mișcare la automobile. Din bani proprii construiește un vehicul inspirat de o picătură de apa în cădere. Acesta a fost primul automobil aerodinamic din lume.

Trebuie să faceți o scurtă căutare pe Google și să vă uitați cam cum arătau mașinile anilor `20 pentru a vă da cu adevărat seama cât de revoutionar a fost autovehiculul domnului Perșu. Principala caracteristică cu care se diferenția fiind roțile integrate în caroseria mașinii. Pare o ideea de-a dreptul juvenilă în zilele noastre, dar în același timp trebuie să ținem cont că la vremea respectivă era ceva cu adevărat nemaiîntâlnit. Îmi place să cred, într-o anumită măsură, că toți producători auto din ziua de azi îi datorează un „multumesc” lui Aurel Perșu pentru această revoluție a design-ului.

În industria auto, divizia de aerodiniamică este printre cele mai importante. Aerodinamica unei mașini influențând foarte multe capitole, de la ținută de drum până la consumul de carburant. Aici tronează Aurel Perșu. La aproape 100 de ani de la invenția mașinii sale, producătorii auto se luptă pentru a atinge coeficientul aerodinamic de 0,22, atins de Aurel Perșu în 1922. Pentru a vă putea face o idee despre cât de extraordinară este realizarea domnului Perșu, un Ferrari 458 Italia din zilele noastre are un coeficient aerodinamic de 0,33. Am stabilit, deci, că în 2015 Ferrari este întradevăr aproare de coeficientul atins de Aurel Perșu în urmă cu un secol.

[readmore]

Acum să nu va gândiți că doar a inventat mașina, a atins coeficientul aerodinamic dorit, după care a devenit o piesă de muzeu. Nu. Perșu a condus mașina 120.000 de kilometri, aceasta find capabilă de o viteză maximă de 80 km/h. Reluăm comparația cu zilele noastre în care și un scuter atinge acesta viteză, și punem accentul pe aia 100 de ani trecuți de atunci. Autovehiculul avea un motor de 1.400 de centimetri cubi și în jur de 10 cai putere. Deși nu putea depăși 80 de km/h mașina s-a dovedit extrem de stabilă, fiind capabilă să abordeze curbele și cu 60 de km/h.

Stabilitatea se datora unei alte inovații. Distanța dintre roți fiind foarte mică, mașină nu avea diferențial. Motorul și transmisia erau amplasate în jumătatea din spate a mașinii, în timp ce pasagerul stătea în jumătatea din față. Da, încă o inovație. În final mașina a ajuns să fie piesă de muzeu în 1969, donând-o la Muzeul Naţional Tehnic ”Dimitrie Leonida”.

Și ca să ne dea o adevărată dovadă și lecție de patriotism, Aurel Perșu a refuzat să vândă patentul mașinii sale deși Ford și General Motors s-au oferit să îl cumpere. Inginerul nostru nu a fost de acord cu vânzarea patentului dacă producătorii respectivi nu aveau de gând să îl și comercializeze. Putem înțelege această mică clauza pentru care ar fi renunțat parțial la drepturi. Să îți vezi visul împlinit e una, dar să îl vezi împlinit la fiecare colț de stradă, și nu numai pentru tine ci pentru întreaga omenire, este cu totul altceva. Nu știu cum vă simțiți voi, dar când re-realizez ce au făcut anumiți oameni pentru țara noastră nu pot decât să fiu mândru că sunt român. Mulțumim pentru tot Aurel Perșu.