Playfilm – Ant-Man întregește universul Marvel și îți va pune zâmbetul pe buze

Aseară, la Cinema City,  a avut loc avanpremiera Ant-Man(Omul Furnică) în România. Am fost la film așteptându-ne să fim dezamăgiți, am ieșit din sala de cinematograf zâmbind și impresionați.

Ant-Man pare să fie cel mai controversat film al sezonului estival. Mulți încă deplâng faptul că regizorul Edgar Wright (Shawn of the Dead, Hot Fuzz, Scott Pilgrim Against the World) nu a mai fost implicat în crearea peliculei și critică jocul actoricesc al lui Paul Rudd. Mai mult de atât, există persoane care spun că Ant-Man nu are ce căuta în universul Avengers creat de Marvel Studios în ultimii câțiva ani.

Eu cred tocmai opusul și urmează să vă explic de ce.

1. Ant-Man nu este un ”heist movie”

Toate review-urile din afară pe care le-am citit până acum fac referire la Ant-Man ca fiind un ”heist movie” (n.red. – gen de film în care acțiunea principală gravitează în jurul unui jaf aproape imposibil). Într-adevăr, în Omul Furnică, Scott Lang (Paul Rudd), cu ajutorul unui costum care se micșorează creat de geniul Hank Pym (personaj jucat de Michael Douglas), trebuie să fure un alt costum care ar putea duce la haos pe planetă. Este vorba de un jaf, dar nu vă așteptați la o producție de genul Misiune Imposibilă sau The Italian Job. Ant-Man, spre deosebire de aceste titluri sau de cele din seria Avengers de până acum, nu se bazează pe suspans. Este, în primul rând, o poveste de origine care refuză să încerce să se ia în serios.

Nu avem parte de drama lui Spider Man, nici de criza de vârstă mijlocie a lui Iron Man. Nu avem parte de îndoielile filosofice ale lui Hulk și nici de simțul dramatic exagerat al lui Captain America. Scott Lang este un tip obișnuit, care a avut o slujbă bună, o familie iubitoare și care a făcut o alegere greșită care l-a trimis în închisoare. Personajul lui Rudd nu se poartă ca și cum întâmplările care l-au marcat pe el ar trebui să ne sensibilizeze până la lacrimi ci, din contră, privește totul cu optimism și cu simțul umorului. Filmul este presărat de numeroase scene de acțiune, dar nu ne face să stăm pe marginea scaunului din cauza tensiunii, pentru că nu încearcă asta, nu pentru că nu ar fi putut. Peyton Reed a regizat filmul în conformitate cu trăirile personajului și a făcut un ”feel good movie” de toată frumusețea. Ant-Man nu este un blockbuster și nici nu ar trebui să fie, pentru că franciza Marvel este plină de astfel de filme.

2. Edgar Wright nu ar fi fost regizorul potrivit pentru Ant-Man

Oricât de mult mi-ar fi plăcut filmele regizate de Wright (Shaun of The Dead este de departe filmul meu preferat, dar sunt și mare fan al curentului zombie), nu cred că ar fi fost potrivit pentru Ant-Man. Este un regizor extraordinar, dar uitându-mă la munca lui mi-am dat seama că ar fi transformat Ant-Man într-o copie ieftină de Guardians of The Galaxy. Stilul frenetic al lui Wright, umorul întunecat și viziunea lui mult prea sumbră s-ar potrivi mai bine peste un film cu Batman (vezi filmele Batman regizate de Tim Burton).

Sub regia lui Peyton Reed, Omul Furnică capătă propria personalitate și, în același timp, rămâne în universul Marvel, lucru care îi garantează un viitor. Reed, cunoscut pentru comediile semi-romatice (Yes, Man! The Breakup, Down with Love) s-a mulat perfect peste scenariu (la care a contribuit și Wright) și i-a dat o notă de film pe care îl poate urmări toată familia și la care se poate simți bine toată lumea.

Moneda din România anilor ’90 care se vinde şi cu 18.000 de euro. De ce a ajuns să coste aşa mult, de fapt

Testul de vedere al zilei. Cărţile de joc se observă imediat, dar nu şi trifoiul cu patru foi

Lăsând la o parte scenele de acțiune ”rupte” de bucăți umoristice, interacțiunea dintre fiica lui Pym (Hope van Dyne, jucată de Evangeline Lilly) și Lang nu este una încărcată de tensiune sexuală sau de superioritate masculină (cum am văzut între Iron Man și Pepper Pots, Thor și Jane Foster) ci evoluează de la una de mentor – ucenic (mentor fiind Hope), la una de egalitate. Iar Rudd, sub îndrumarea lui Reed, face pe mielușelul când trebuie și dă dovadă de curaj când e nevoie.

Mai trebuie menționat și rolul lui Michael Pena, care îl joacă pe Luis, un hoț mexican trăsnit, al cărui umor simpatic vă va face să izbucniți în râs aproape la fiecare scenă în care apare.

3. Paul Rudd va fi perfect lângă restul distribuției Avengers

Paul Rudd, la fel ca Peyton Reed, este cunoscut pentru comediile semi-romantice și este cunoscut pentru umorul său cald și auto-ironic, dar și pentru imaginea lui de bărbat blând și corect. Cu toate că, trebuie să recunosc, unele replici au părut prea ”cheesy” chiar și pentru Rudd, actorul a reușit să-i împrumute personajului câteva din calitățile sale, oferindu-i o personalite pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Iron Man este prea încrezut, Hulk este prea întunecat, Thor este prea bădăran, Captain America este prea corect. Scott Lang este un om obișnuit, cu un simț al umorului dezvoltat, cu o inimă bună și cu o doză sănătoasă de curiozitate, iar Paul Rudd l-a făcut așa.

Seria Avengers nu a avut parte de un asemenea personaj până acum și sunt sigur că Ant-Man va oferi echilibrul perfect între Captain America și Iron Man în următorul film al francizei, adică Civil War.

În concluzie, mai am de adăugat doar faptul că Ant-Man este cel mai ”proaspăt” film cu supereroi pe care l-am văzut în ultimul timp și întregește universul Marvel. Este un film care nu te lasă încrâncenat, un film pentru toată familia și o peliculă cu supereroi distractivă de la un capăt la altul. Este un film de popcorn în adevăratul sens al cuvântului și nici nu încearcă să fie ceva mai mult (cum au făcut-o restul filmelor Marvel până acum), un film pe care merită să-l vizionați la cinema.

Îl puteți urmări la IMAX 3D, digital 2D și chiar la 4DX, începând din 17 iulie, la Cinema City.