O nouă șansă împotriva autismului: marijuana mimează hormonii dragostei

Canabisul este singurul gen de plante care conţine o clasă unică de compuşi moleculari, canabinoizii, o familie de substanţe chimice complexe ce acţionează asupra receptorilor canabinoizi (molecule de proteine situate pe suprafaţa celulelor). Cercetătorii au descoperit mai multe tipuri de canabioizi, dintre care cei mai importanţi sunt delta-9 tetrahidrocanabinolul (THC), un compus psihoactiv, şi cannabidiolul (CBD), un compus anti-psihoactiv.

Marijuana este folosită în jurul lumii mai ales datorită proprietăţilor sale psihoactive produse de THC, principalul ingredient activ din plantă. De altfel, aceasta este diferenţa dintre cânepa obişnuită şi cea marijuana: dacă în drog THC-ul depăşeşte nivelul de 20% din conţinutul total al plantei, în planta folosită pentru a produce fibre şi alte produse THC-ul nu trece de 0,3%, fiind predominant CBD-ul.

În ciuda faptului că oamenii au folosit plantele de cânepă în scopuri recreaţionale şi medicinale preţ de câteva mii de ani, canabinoizii au fost obţinuţi pentru prima dată în anii ‘40, când au fost purificaţi din plante de canabis. Structura THC-ului a fost descoperită în anii ‘60. După alte două decenii, cercetătorii au găsit primul receptor canabinoid din corp şi au descoperit în scurt timp că producem în corp substanţe similare canabinoizilor, ce poartă numele de endocanabinoizi.

Oamenii au două tipuri de receptori canabinoizi, CB1 şi CB2, ce se găsesc în locuri diferite şi au funcţii diferite. Receptorii CB1 se găsesc în mare parte în celulele din sistemul nervos, inclusiv în anumite zone ale creierului şi la capetele nervilor situaţi de-a lungul corpului, pe când receptorii CB2 se găsesc în cea mai mare parte în sistemul imunitar. Deoarece sunt situaţi în creier, cercetătorii cred că receptorii CB1 sunt responsabili pentru efectul psihoactiv al plantei de canabis. Receptorii CB2 sunt responsabili de efectele benefice pe termen lung pe care marijuana le are asupra inflamaţiei şi ale bolilor similare.

Deși este ilegală în multe state, inclusiv în România, poate că ar trebui să i se acorde mai mult credit în uzul medicinal. De exemplu, dincolo de ajutorul oferit în cazul crizelor de epilepsie, un grup de cercetători de la Universitatea din South Carolina a efectuat un experiment, care arată că THC-ul poate întârzia respingerea organelor incompatibile în cazul șoarecilor. Rezultatele au fost publicate în Journal of Leukocyte Biology.

Aceștia au realizat un transplant de piele de la un grup de șoareci la un alt grup cu diferențe genetice considerabile. Țesutul incompatibil a fost tratat cu THC, compusul activ din cannabis. Din cauza diferenței genetice, sistemele imunitare ale cobailor ar fi trebuit să respingă țesuturile incompatibile. Totuși, se pare că substanța a întârziat această respingere.