Cea mai sângeroasă confruntare din istorie: 74 de ani de la Operațiunea Barbarossa

Pe 22 iunie, în urmă cu exact 74 de ani, începea confruntarea care avea să decidă câștigătorii celui de-Al Doilea Război Mondial.

”Nu trebuie decât să lovim în ușă și întregul complex putrezit se va prăbuși”. Era aproximativ ora 3:00 în dimineața zilei de 22 iunie. Anul era 1941. O serie de bombardamente devastatoare încep să lovească cele mai importante zone de la granița vestică a Uniunii Sovietice. Aeroporturi, adăposturi, instalații pentru comunicații și aglomerări de trupe, toate țintele militare sunt vizate. Alături de acestea, marile orașe sunt și ele bombardate, fără a se ține cont de prezența civililor.

Ulterior, își fac apariția escadrile de bombardiere și avioane de atac care încep să distrugă cele mai importante puncte de rezistență. Toate acestea aveau rolul de a pregăti terenul pentru 150 de divizii germane, care au pătruns pe teritoriul ocupat de Uniunea Sovietică alături de alte zeci de divizii din România, Finlanda, Ungaria, Italia și Slovacia. Alături de finlandezi, românii au contribuit cu cel mai mare număr de soldați la această primă etapă a războiului împotriva sovieticilor: peste 300.000 de români au luat parte la operațiunea de eliberare a Basarabiei și Bucovinei.

Curtea de Apel Constanța: ÎPS Teodosie va fi judecat în dosarul de cumpărare de influență

Traian Băsescu, omagiu emoționant la capela unde Silviu Prigoană a fost înmormântat, în mare secret

Cea mai mare invazie din istorie

În total, aproape patru milioane de oameni au participat la ceea a rămas până în prezent cea mai mare invazie din istoria omenirii. Aceștia erau ajutați de nu mai puțin de 600.000 de vehicule de transport și peste 3.000 de tancuri grupate în 19 divizii blindate, acestea din urmă reprezentând vârful de lance care le-a permis invadatorilor să cucerească atât de mult teren într-un timp atât de scurt. Un aspect foarte interesant este numărul impresionant de cai folosiți pe parcurs: aproximativ 700.000 de cai au fost au ajutat la transportul rezervelor de muniție, alimentelor și pieselor de artilerie.

Diferențele dintre stadiile în care se aflau cele două armate la începutul și sfârșitul războiului sunt colosale. Armele sovietice i-au determinat pe germani să-și regândească tancurile. Astfel, la finalul războiului, pe Frontul de Est puteau fi întâlnite modele cu tunuri de 122 de milimetri, în condițiile în care la început, cele mai folosite erau cele de 75 de milimetri. În ciuda superiorității tactice a Wehrmacht-ului, Armata Roșie a reușit să-i surprindă pe germani prin introducerea blindajului înclinat care era extrem de eficient în respingerea proiectilelor lansate de modelele germane.

”Orgile lui Stalin”

Pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, germanii s-au confruntat cu numeroase creații distrugătoare ale sovieticilor. Niciuna dintre acestea, însă, nu i-a speriat mai mult decât lansatoarele de rachete motorizate BM-13, rămase în istorie sub denumirea ”Katiușa”. Datorită zgomotelor incredibile pe care le produceau în timpul lansării rachetelor, acestea au fost denumite ”orgile lui Stalin”. Introduse încă din anul 1939 de către sovietici, acestea nu au început să fie folosite de către toate țările implicate decât spre sfârșitul conflagrației.

Britanicii au observat succesul acestor rachete și le-au montat ulterior pe avioane. Merită menționat și faptul că Luftwaffe a introdus primul avion de luptă cu reacție: Messerschmitt Me 262. Cu toate acestea, avionul a fost introdus abia în luna aprilie a anului 1944, cu două luni înainte debarcării din Normandia și mult prea târziu pentru a mai putea avea vreun efect considerabil.

Precursorul Kalașnikov-ului

În timpul luptelor din cea de-a doua parte a războiului, soldații sovietici s-au văzut de foarte multe ori puși în situații dificile de inamicii lor germani dotați cu arme mult mai bune. Wehrmacht-ul introdusese de ceva vreme mitraliera StG 44, care combina puterea unei puști semiautomate cu acuratețea unei puști standard. Autoritățile sovietice au fost atât de impresionate de capacitățile acestei,a încât au început să dezvolte la scurt timp două arme noi. Au mai trecut doi ani de la înfrângerea Germani Naziste până când AK-47, bazată pe designul StG 44, a devenit standardul în Armata Sovietică.

Acestea au fost doar câteva dintre cele mai impresionante progrese tehnologice care au avut loc între 1939 și 1941. Foarte interesant este că o altă invazie de proporții colosale a avut loc cu aproape 129 de ani înainte celei din ’41. De data aceasta, însă, Imperiul Rus se confrunta cu nimeni altul decât Napoleon Bonaparte, cel care reușise să îngenuncheze aproape toată Europa. Folosind aceeași tactică bazată pe retrageri ordonate, rușii au dus un război de uzură care ulterior a distrus aproape în întregime ”Marea Armată”. La fel ca germanii din 1941, francezii au fost uluiți de capacitatea rușilor de a-și da foc propriilor orașe și de a se supune unor chinuri groaznice, doar pentru a priva inamicul de absolut orice resursă.