Știința și religia nu sunt chiar rivale: cât de credincioși sunt oamenii de știință

Lumea, în general, se împarte în cei care cred în știință și cei care cred în Dumnezeu. Sau cel puțin așa ai crede, la o privire superficială, plecând de la prejudecata potrivit căreia evoluționismul și creaționismul se exclud în mod obligatoriu.

Elaine Howard Ecklund, de la Universitatea Rice este coordonatoarea unui studiu asupra acestui subiect. Aceasta descrie această controversă mai degrabă ca fiind un „război al cuvintelor alimentat de cercetători, oameni religioşi şi persoane aflate între cele două tabere”, iar rezultatele cercetării au contrazis ateismul universal al oamenilor de ştiinţă, arătând că „peste jumătate din cercetătorii din India, Italia, Taiwan şi Turcia se autodescriu ca fiind religioşi. Cercetătoarea susține că ea nu a văzut niciodată religia și știința ca fiind într-un dezacord atât de mare, dar se pare că majoritatea o face, potrivit unui interviu pentru R&D.

Studiul a fost desfășurat timp de patru ani, iar rezultatele sale sunt cel puțin surprinzătoare. Ecklund a implicat în jur de 61.000 de fizicieni și biologi eligibili, dintre care au rămas 9,422, din toate părțile lumii. După cum spuneam, rezultatele nu au fost unele chiar previzibile. De exemplu, în populaţia generală din Hong Kong există de două ori mai mulţi atei convinşi (55%) decât în rândul comunităţii ştiinţifice din regiune (26%).

Totuşi, studiul a dovedit că cercetătorii tind să fie, în general, mai puţin religioşi decât segmentul majoritar al populaţiei. În ceea ce priveşte conflictul dintre religie şi ştiinţă, autorii cercetării au constatat că doar o minoritate a oamenilor de ştiinţă din fiecare regiune analizată consideră că acesta chiar există. În Marea Britanie, una dintre ţările cu tradiţie care au fost studiate, doar 32% dintre oamenii de ştiinţă au caracterizat raportul dintre religie şi ştiinţă ca fiind de natură conflictuală. 25% dintre cercetătorii de la Hong Kong, 27% din cercetătorii indieni şi 23% dintre cercetătorii taiwanezi consideră că ştiinţa şi religia pot coexista şi se pot ajuta reciproc.

Autostrada Prieteniei, considerată a opta minune a lumii moderne. Se întinde pe 1.300 kilometri și este mai periculoasă decât Transfăgărășanul

Taina celui mai gustos salam de biscuiți cu fistic. Se prepară repede și se poate consuma, fără probleme, în post

Autorii au menţionat faptul că mulţi dintre cei chestionaţi au fost de părere că religia poate reglementa unele practici când vine vorba de „zonele gri” ale moralei și că nu le-o refuză copiilor lor, tocmai pentru că speră că le poate oferi un anumit reper moral în viață, pe care poate știința nu îl poate oferi.

Un alt profesor de ştiinţe exacte a dezvăluit că este de părere că există mai multe tipuri de ateism. „Nu am nicio problemă cu participarea la serviciul religios pentru că, de cele mai multe ori, este o manifestare culturală”, a susţinut un cercetător în domeniul fizicii care a adăugat că deseori a luat parte la slujbe pentru că fiica sa cânta în corul bisericii. „Te simţi de parcă ai admira o altă parte a culturii tale, cu toate că nu am nicio credinţă personală din punct de vedere religios. Nu mă îngrijorează deloc faptul că religia încă există undeva în lume”, a spus acesta.

Dincolo de datele cantitative pe care le-au obţinut, au descoperit şi că există multe nuanţe în ceea ce priveşte percepţia oamenilor de ştiinţă asupra religiei, majoritatea dovedind toleranţă faţă de practicile, tradiţiile şi convingerile religioase ale celor din jur. „Dezbaterile pe teme religioase sunt destul de frecvente aici, mai ales pentru că toate lumea vorbeşte despre templul la care merge, despre biserica la care participă la slujbe. Deci, practic, nu este o problemă pe care să o ascundem. Pur şi simplu discutăm despre subiect. Asta pentru că în Taiwan convieţuiesc oameni de religii diferite”, a explicat un profesor de biologie taiwanez.

Realizatorii studiului au creat cel mai amplu studiu făcut vreodată în ceea ce privește relația dintre știință și credință. În plus, se bazează pe 609 interviuri aprofundate, iar ceea ce a revelat e destul de îmbucurător: linia de demarcaţie între ştiinţă şi religie este mult mai permeabilă decât consideră majoritatea oamenilor.