Destiny – Jocul multiplayer în care te simţi singur [REVIEW]
Ultima creaţie a studiourilor Bungie a fost intens criticată din mai multe puncte de vedere. Destiny are multe probleme, dar pentru cei care au crescut alături de seria Halo, sunt uşor de iertat.
Cel mai anticipat joc al ultimilor ani a ajuns, în cele din urmă, și în redacția Playtech. L-am testat prima dată la Gamescom 2014 și ne-a plăcut. Acum, l-am luat mai bine la puricat și i-am găsit câteva hibe. Jocul este disponibil pentru PS4 și PS3, Xbox One și Xbox 360 (consolă pe care l-am testat și noi).
Destiny – Introducere
Destiny este un proiect ambiţios în care s-au investit foarte mulţi bani şi foarte mult timp. Este evident că producătorii au pus foarte multă pasiune în crearea lumii acestui joc dar, din cauza diverselor probleme legate de capacitatea hardware şi software, Destiny nu prezintă jucătorilor o lume suficient de închegată pentru a fi credibilă. Voi intra în detalii puţin mai tărziu, dar mai întâi nişte veşti bune pentru fanii Bungie.
Cu siguranţă Destiny ar putea fi numit succesorul spiritual al seriei Halo. Influenţele Halo sunt imposibil de ignorat: de la combat-ul rapid dar tactic, la feel-ul de space opera al jocului, pare că acest joc ar fi putut trece ca Halo 5 cu succes. Aş putea îndrăzni să spun că, în anumite privinţe, acest joc este o îmbunătăţire faţă de jocurile precedente: lumea este mai credibilă, combat-ul are mai multe varietate iar producătorii au evoluat de la gama de culori închise şi spălăcite la întregul spectru pentru o experienţă cromatică cu adevărat vie. Pentru persoanele ca mine, care au jucat Halo încă de la Combat Evolved, acest joc este o gură de aer proaspăt.
Destiny pierde cel mai mult acolo unde ar fi trebuit să ofere cel mai mult. Acest joc se poate juca numai online, dar eu nu pot înţelege de ce. Singurul loc în care vă puteţi întâlni cu alţi jucători fără a trece printr-un proces de matchmaking este în oraşul principal (The City), iar chiar şi acolo, singurele interacţiuni in-game sunt trei gesturi şi un buton pe care puteţi face personajul să danseze.
Destiny – Puncte pro
Arta şi lumea jocului – După cum spuneam şi mai înainte, nu are cum să nu-ţi placă acest joc dacă ai fost fan al seriei Halo. Dar în cazul în care nu v-a interesat vreodată tatăl tuturor shooterelor de consolă, trebuie menţionat că Destiny se ţine destul de bine pe propriile picioare. Ce mi-a plăcut cel mai mult este experienţa vizuală pe care o oferă jocul. Peisajele sunt absolut superbe iar grafica este vie şi colorată. Uneori mă deranjau momentele de combat atunci cănd mă întrerupeau de la admirarea scenelor. Lumea jocului este imensă şi oferă o diversitate fantastică de peisaje demne de admirat. Se poate vedea că producătorii au investit foarte mult timp în design-ul fiecărui nivel astfel încât să nu pară repetitiv nici o secundă.
Sistemul de combat – Producătorii au promis luna şi stelele de pe cer atunci când vine vorba de profunzimea şi complexitatea sistemului de combat. Deşi nu ne-au îndeplinit complet aceste aşteptări, există totuşi o îmbunătăţire faţă de jocurile precedente.
Probabil că cel mai bun aspect care ajută în această privinţă este design-ul hărţilor. Se poate vedea experienţa vastă pe care o au cei de Bungie în creare de hărţi dinamice care să stimuleze creativitatea tactică a jucătorilor. Nu există un singur traseu de tip railroad pe care să te plaseze jocul. Fiecare zonă de combat poate fi abordată într-o infinitate de moduri şi nu vor exista niciodată două lupte la fel.
Abilităţile speciale ale fiecărei clase au fost un alt punct de vânzare a jocului. Deşi nu oferă tocmai complexitatea cu care s-au mândrit producătorii, există suficientă variaţie astfel încât să fie mai mult decât un simplu shooter.
Destiny – Puncte contra
Principalul punct slab de care s-au şi plâns toţi este faptul că acest joc nu pare a fi multiplayer în mare parte din timp. Eu personal nu am nici un prieten în lista mea de pe Xbox live, pentru că prietenii mei fie nu au Xbox, fie nu au investit bani în acest joc. Sigur, misiunile pot fi jucate de unul singur, dar în acest caz, de ce trebuie să fiu permanent conectat la internet? De asemenea, există şi alte moduri de joc care pur şi simplu nu pot fi jucate single player, iar în momentul scrierii acestui articol, producătorii nu au oferit nici o unealtă in-game de matchmaking. Există deja pe internet comunităţi care speră să rezolve această problemă, dar faptul că jocul nu oferă direct această opţiune este un mare minus.
Am lăudat foarte mult lumea jocului, dar trebuie să menţionez că pentru a admira această lume, va trebui să treceţi de foarte multe loading screen-uri. Ştiu că este aproape un standard al industriei, dar aici pare a fi exagerat. Păcat de lumea extraordinar de frumoasă a jocului că este împărţită în segmente atât de mici care rup continuitatea experienţei de joc şi pe mine personal mă scot din starea jocului die fiecare dată.
Cât despre gameplay, sunt puţin dezamăgit că nu există posibilitatea de a coopera mai bine cu alţi jucători. Singurul avantaj tactic care există atunci când se alătură alţi jucători este faptul că puteţi ucide mai rapid inamicii prin simplul fapt că există mai multe arme care împart gloanţe monstruleţilor. Nu există un rol de suport, nu există combo-uri de abilităţi, există doar mai mult damage individual.
Concluzie
Din toate review-urile reiese că acest joc nu merită timpul şi banii, dar nu sunt de acord. Are multe probleme, dar cea principală cu matchmaking-ul (sau lipsa lui) este ceva ce se poate remedia doar cu puţin efort şi voinţă din partea producătorilor.
Poate că vreau eu prea mult să-mi placă acest joc, dar într-o piaţă dominată de shootere precum Call of Duty şi Battlefield, cred că o experienţă space opera atât de vastă merită trăită. Oferă acţiune cel puţin la fel de intensă precum jocurile menţionate mai sus cu bonusul de a fi plasat într-o lume vie şi vibrantă.
Autor: Ștefan Luca