4K și UHD, explicate: 4K este ”aproape” același lucru cu UHD

4K este ”aproape” același lucru cu UHD, însă nu reprezintă aceleași tehnologii, iar denumirile 4K și UHD pot fi ușor interpretate și încurcate.

A existat o dispută destul de importantă acum câțiva ani legată de HD și HD Ready, dispută care în anumite situații nu a fost înțeleasă nici până acum. E drept, se întâmplă la fel de fiecare dată când apare o tehnologie nouă și cel mai des observ că are loc în domeniul display-urilor. În special televizoarele sunt produsele de la care pleacă aceste discuții, mai exact metodele de promovare ale acestora. Este bine știut faptul că TV-ul este un produs foarte cerut de consumatori și în care se investește foarte mult pentru dezvoltare, dar și un buget foarte mare de marketing. După smartphone sau tabletă, este încă un produs universal, a cărui achiziție ne golește buzunarele din ce în ce mai des.

Din punct de vedere al consumatorului, 4K și UHD reprezintă cam același lucru. Diferențele tehnice din spatele acestor denumiri sunt relativ mici, dacă le privim doar din perspectiva rezoluției. Este important să cunoaștem însă puțin și din dedesubturile acestor denumiri, înainte să facem o greșeală în exprimare sau în traducerea unor specificații.

Dispare cea mai mare fabrică de mobilă din România și Europa. Kaufland și Dedeman pregătesc o transformare de 10 milioane de euro

Prima zi de Crăciun aduce cod portocaliu de viscol, ger și ninsori în România. Zonele cele mai afectate

Ce este 4K?

4K reprezintă un standard profesional de producție cinematografică. Termenul 4K vine din partea DCI – Digital Cinema Initiatives, un consorțiu de studiouri mari de producție, care au standardizat specificațiile pentru producția și difuzarea conținutului cu rezoluție înaltă. În cazul de față, 4K înseamnă 4096×2160 pixeli, exact de 4 ori standardul anterior 2K, de 2048×1080 pixeli. După cum se observă, 4K reprezintă puțin mai mult de 4000 de pixeli, adică 4096 pentru că vorbim de imagine digitală. 4K nu este doar o rezoluție, standardul definind și modalitatea în care materialul este codat. Un stream 4K este comprimat folosind codecul JPEG2000, poate avea un bitrate de aproape 250 Mbps și o adâncime de culoare de 12 biți.

Ce este UHD?

UHD reprezintă pasul următor de la Full HD, fiind denumit Ultra HD. Full HD a rămas mai degrabă un instrument de marketing, pentru că în lumea reală toți folosim rezoluția specifică, 1920×1080 pixeli. UHD reprezintă astfel de 4 ori acea rezoluție de 1920×1080 pixeli, adică 3840×2160 pixeli. Din acest motiv, cam toate panourile televizoarelor și ale monitoarelor UHD dețin această rezoluție, puțin mai mică decât cea a standardului 4K real.

Nu putem vorbi de conținut UHD din punct de vedere tehnic, pentru că nu există specificații clare legate de modalitatea în care este codat acest conținut, ce codecuri și ce bitrate sunt folosite. Conținutul UHD face referire așadar doar la rezoluția amintită mai sus și atât.

De ce nu 2160p?

Dacă până acum s-a folosit destul de mult 1080p pentru a face referire la televizoarele sau monitoarele cu rezoluție de 1080 pixeli pe verticală, de ce nu se mai folosește și acum 2160p? Răspunsul este simplu: dacă 1080p era ceva mai ușor de rostit, în special în limba engleză, cât și în multe alte limbi, 2160p nu mai are aceeași naturalețe atunci când îl auzi sau când îl pronunți.

Chiar dacă 2160p ar fi mai corect, 4K și UHD sună mult mai bine pe pliante, în specificații și pe clipurile promoționale ale companiilor producătoare de display-uri și televizoare. Pentru a se crea o standardizare a acestor produse, ar fi normal folosirea lui 2160p, la fel cum s-a folosit și 720p sau 480p în trecut. Acum este prea târziu pentru acest lucru, pentru că 4K și UHD deja sunt pe buzele tuturor consumatorilor și ale producătorilor de echipamente. Raționamentul pur și simplu nu mai funcționează.

Problema UHD-ului

UHD-ul în sine nu are o problemă majoră, ci doar denumirea este problematică. Există un alt standard care are o rezoluție de 7680×4320 pixeli, tot derivat din 3840×2160 și care se numește tot UHD. Ar fi normal ca pe acesta din urmă să îl denumim Quad Ultra HD pentru a eficientiza procesul, însă momentan nu există prea multe dispozitive care să înregistreze și să redea la această rezoluție, iar ele nu sunt cu siguranță accesibile oricui.

Probabil că peste câțiva ani, dacă trendul continuă, producătorii vor fi nevoiți să se gândească și la acest aspect, însă până atunci mai sunt mulți bani de făcut din actualele display-uri. Totuși, legat de diferențele respective, putem presupune că se va folosi 4K UHD și 8K UHD la momentul respectiv, așa cum acum se folosește deja denumirea 4K UHD pentru anumite servicii și produse .

Concluzii

În concluzie, la momentul actual, este destul de corect să folosim și 4K, dar și UHD. Dacă producătorii de televizoare și de display-ul l-au adoptat ca denumire generală pentru acest standard, noi îl putem folosi relaxați. Legat de acea dispută dintre HD șu HD Ready, unde primul reprezenta rezoluția de 1920×1080 pixeli, iar al doilea 1366×768 pixeli, problema nu mai este atât de gravă, diferența fiind foarte mică și doar pe orizontală. Standardul pe partea de afișare va fi păstrat în acest fel.

Mai rămâne doar problema legată de conținut. Aici conținutul denumit impropriu UHD va exista într-o varitetate mare de formate și codec-uri, în special pentru că acesta va fi distribuit cu ajutorul internetului. La conținutul 4K, este destul de simplu să ținem cont de faptul că o cameră care filmează 4K la nivel profesional va avea un bitrate de 250 Mbps și va folosi un anume codec, în cazul UHD-ului rămâne doar rezoluția de 3840×2160 pixeli.