Max Payne 3 – Durere in Sao Paulo [REVIEW]

Remedy Entertainment a schimbat complet scena jocurilor third person shooter in 2001, prin lansarea originalului Max Payne. Acesta nu numai ca oferea pentru prima data posibiltiatea de a incetini timpul, oferint efecte asemanatoare cu cele din filmul The Matrix, ci venea cu o poveste foarte bine scrisa, voci bine alese si o atmosfera de film noire, lucruri care nu se regaseau in jocuri la acea vreme.

Ei bine, suntem la noua ani de la cel de-al doilea Max Payne, iar Rockstar Games, detinatorii licentei au decis sa invie aceasta serie cu Max Payne 3. Daca reuseste noua echipa sa se ridice la standardele impuse acum mai bine de zece ani de Remedy, aflati in continuare.

Poveste

Povestea din Max Payne a fost intotdeauna unul din punctele forte ale seriei, iar Rockstar sunt cunoscuti pentru scenariile exceptionale din titluri precum Grand Theft Auto sau Red Dead Redemption. Din pacate, povestea din Max Payne 3 nu reuseste sa aiba un impact la fel de mare ca cele din jocurile amintite anterior si in niciun caz nu se poate ridica la nivelul scenariilor din primele doua jocuri ale seriei. Max, acum retras din politie, se muta in Brazilia si se angajeaza ca garda personala pentru una din cele mai influente familii ale orasului Sao Paulo.

Unde să așezi bradul natural în casă pentru a rezista mai mult timp. Contează și specia pe care o alegi

Programul Metrorex de sărbători. Cum vor circula trenurile de Crăciun și în noaptea de Revelion

Cum era de asteptat, protectia pe care Max o ofera este necesara, intrucat crima organizata este foarte dezvoltata in acest oras. Nu dureaza mult pana cand sotia sefului sau este rapita de una din gastile din Sao Paulo, iar Max impreuna cu partenerul sau Raul Passos pornesc in cautarea ei. Evident, fiind vorba despre un titlu Max Payne, este clar ca lucrurile nu merg exact conform planurilor si ca nu totul este intotdeauna ceea ce pare.

In pofida rasturnarilor de situatie si a stilului de prezentare non-linear al anumitor elemente ale povestii, scenariul pare pus la punct pe fuga, iar jucatorii, alaturi de Max, nu inteleg intotdeauna ce si de ce se intampla pe parcursul jocului.

Nici stilul de prezentare nu este tocmai usor de urmarit, Rockstar preferand sa foloseasca un stil artistic ceva mai ciudat decat am fi obisnuiti. Vechile panouri de benzi desenate au fost inlocuite cu secvente cinematice realizate cu grafica din joc, iar diverse efecte grafice au fost aplicate peste aceasta pentru a oferi un ton unic. Intr-adevar este un stil de prezentare inedit, insa cand ecranul se imparte in trei, iar tot felul de cuvinte apar si dispar de pe ecran, este greu sa nu te simti asemeni lui Max dupa o zi intreaga de betie.

Gameplay

Fanii primelor doua titluri Max Payne isi amintesc probabil cu cea mai mare placere de gameplay-ul din cele doua jocuri. In timp ce in mare parte aceasta componenta nu s-a schimbat foarte mult la baza, seria a fost adusa in zilele noastre cand vine vorba de tehnologia folosita. Aceste noi elemente influenteaza gameplay-ul, iar rezultatele sunt cel putin interesante.

Desi in mod normal sistemul de animatii nu ar fi mentionat in sectiunea in care vorbesc despre modul in care jocul se comporta la nivel de utilizare, in cazul lui Max Payne este necesara amintirea lui.

Rockstar a folosit tehnologia Euphoria, care genereaza animatii in mod procedural, fiecare comanda din partea utilizatorului si fiecare element din decor influentand modul in care Max se comporta pe ecran. Astfel, jocul ofera o experienta mult mai autentica, care poate de multe ori sa ii frustreze pe cei care prefera ca jocurile sa pastreze un stil mai artificial.

Acest lucru este probabil cel mai evident in momentele in care celebra mecanica de Shoot Dodge, in care eroul plonjeaza, iar timpul incetineste, oferindu-i ocazia de a elimina mai multi inamici intr-o fractiune de secunda. In momentul in care Max se loveste de un element din decor, fie el un perete de beton sau o masa din lemn, acesta este automat scos din Bullet Time. Nu ar fi un lucru rau daca ai ramane in control asupra personajului insa aproximativ o secunda Max nu raspunde la nicio comanda, timp in care incearca sa isi revina.

Un alt mod in care sistemul de animatii afecteaza gameplay-ul este limitarea inventarului de arme la maxim trei: doua arme usoare, care pot fi utilizate cu o singura mana si una mai puternica si mai grea. Max poate insa sa utilizeze aceste arme intr-un mod destul de realist, insa nu obligatoriu placut pentru jucator. Acesta poate opta sa foloseasca pe rand oricare din cele trei arme sau sa traga in acelasi timp cu ambele arme usoare. Din pacate, in momentul in care este selectat modul “dual weild”, arma de calibru mare este aruncata pe jos.

In functie de preferintele jucatorilor, aceste mici inconveniente pot fi avantaje sau dezavantaje ale jocului. Fanii realismului vor lauda aceste decizii, in timp ce utilizatorii care prefera experiente mai putin realiste vor fi stresati la culme. Ei bine, Rockstar nu s-a oprit aici cu incercarea de a oferi o experienta cat mai autentica. In timp ce pe nivelul de dificultate cel mai scazut Max este aproape invincibil, pe nivelurile mai ridicate sunt de ajuns doar cateva gloante pentru a-l dobori pe erou.

Un headshot este moarte sigura, fie ca este vorba despre Max sau despre oponentii sai. Si ca tot veni vorba despre inamicii din joc, trebuie sa recunosc faptul ca sunt destul de buni. Acestia il pot nimeri pe erou de la distante mari si pot lucra in echipa, folosind peretii pentru a se ascunde si grenade pentru a-l scoate pe Max la iveala. Din pacate, nu este tocmai corect, intrucat jocul nu ofera utilizatorilor posibilitatea de a folosi grenade in Single Player.

Cei care s-au obisnuit cu viata infinita a jocurilor mai recente vor avea un soc in momentul in care descopera ca sistemul de sanatate din Max Payne 3 este neschimbat fata de cel din titlurile mai vechi. Singura metoda prin care Max se poate “vindeca” este sa consume pastile, care sunt raspandite prin toate colturile nivelurilor. Mai mult, daca va asteptati ca experienta din Max Payne sa lase loc de explorare, va sugerez sa cautati in alta parte, intrucat nivelurile sunt lineare, iar abaterea de la calea prestabilita nu va aduce decat la diverse obiecte colectionabile sub forma de “Golden Guns”.

Dupa ce terminati jocul, care poate dura intre 7 si 9 ore (in functie de abilitati), aveti mai multe optiuni la dispozitie. Exista doua moduri de joc arcade care se intorc din titlurile precedente: Score Attack si New York Minute, care va pot intoarce la poveste pentru a aduna cat mai multe puncte sau pentru o cursa contra cronometru.

Complet nou insa este modul Multiplayer, care a reusit sa pastreze gameplay-ul din campanie intr-un mediu online.

La capitolul progresie, nu avem de a face cu vreo inovatie, jocul fiind bazat pe experienta, deblocari de echipament si loadout-uri personalizabile. Interesant este faptul ca, in functie de cat echipament cara avatarul din multiplayer, acesta va avea acces la alte abilitati. Cei care au putina armura si arme usoare vor putea alerga la infinit, iar bara de viata va fi umpluta mult mai repede, in timp ce soldatii inarmati pana in dinti vor alerga mai putin si mai lent si se vor vindeca mai greu. Este o mecanica interesanta care poate lasa loc de experimentare pentru a gasi balansul de echipament si abilitati potrivite fiecarui jucator.

Exclusiv modului multiplayer sunt asa numitele “bursts”, care sunt echivalente cu renumitele “Killstreak rewards” din Call of Duty. Acestea sunt strans legate de bara de adrenalina, care poate fi folosita fie pentru activarea unui Burst, fie pentru Shoot Dodge (da, bullet time exista si in multiplayer). In functie de cata adrenalina este adunata, Burst-ul poate fi mai slab sau mai puternic.

Si modurile de joc sunt foarte bine puse la punct, desi sunt foarte putine la numar. Deathmatch si Team Deathmatch sunt nelipsite, insa in completarea lor vin Payne Killer si Clan Wars. In Payne Killer doi dintre jucatori sunt Max Payne si Raul Passos, iar acestia castiga mai multe puncte la fiecare oponent eliminat. De asemenea, personajele speciale au mai multa viata si vin “din fabrica” cu doua cutii de pastile. In momentul in care Max sau Passos sunt eliminati, jucatorul responsabil pentru eliminarea oricaruia dintre ei devine eroul, iar cel cu scorul cel mai mare la final castiga.

Clan Wars este un mod de joc ce incearca sa spuna si o poveste, pe parcursul a cinci capitole cu obiective diferite. Acest mod de joc se intinde pe harti ceva mai vaste, iar durata medie a unui astfel de meci poate fi mult mai lunga decat a celorlalte moduri de joc.

Grafica si Sunet

Avand in vedere ca suntem in anul 2012, ne asteptam ca jocurile din ziua de azi sa arate foarte bine din toate punctele de vedere. Ei bine, Max Payne 3 nu dezamageste la acest capitol, insa nici nu uimeste pe nimeni. Motorul grafic RAGE a fost imbunatatit pentru titlul de fata, insa nici acum nu reuseste sa ofere un aspect realist personajelor. Dintr-un motiv sau altul, acestea nu dau impresia de oameni reali, insa sistemele de animatii si vocile reusesc sa mai compenseze.

Locurile in care se petrece actiunea sunt insa realizate in foarte mare detaliu, iar multe dintre elemente pot fi distruse, inclusiv peretii dupa care Max se ascunde din cand in cand. Este o placere sa incetinesti timpul si sa te lupti cu forte paramilitare intr-o cladire de birouri unde poti distruge mai toate obiectele din decor, inclusiv peretii de sticla care se sparg intr-un mod foarte satisfacator. Decorurile sunt si foarte diferite, putand varia de la cluburi de noapte la mlastini, favele sau chiar un aeroport, toate realizate intr-un mod foarte credibil.

La capitolul sunet, sunt mai multe aspecte de luat in seama. Vocile sunt excelente, chiar daca jumatate dintre ele sunt in portugheza si nu exista subtitrari pentru ele, iar efectele sonore sunt realizate aproape perfect. Muzica, in schimb, nu va da pe nimeni pe spate. In momentele in care aceasta este folosita pentru autenticitate avem de a face cu muzica house sau latino caracteristica locatiei, iar in momentele de actiune jocul include muzica ambientala repetitiva si de multe ori nepotrivita.

Concluzii

Chiar daca am avut probabil mai multe lucruri negative decat pozitive de spus despre Max Payne 3, nu pot sa neg faptul ca jocul mi-a placut. Din pacate, acesta nu a reusit sa se ridice la nivelul titlurilor mai vechi din serie pe partea de single player. Aici s-a vazut lipsa echipei originale de la Remedy. Totusi, experienta oferita de Max Payne 3 este oricum mult peste majoritatea shooterelor din ziua de azi la capitolul poveste. Modul multiplayer salveaza “onoarea” seriei, realizand astfel din pachetul jocului ceva cu mai multa substanta. Fanii Max Payne nu trebuie sa rateze acest titlu, iar cei care vor ceva diferit ar putea macar sa il incerce pentru ceva diferit.