Istoria Android – de la 1.0 la 4.0, in cativa pasi simpli (Partea I)

Incercand sa surprindem toata evolutia sistemului de operare Android, la ora actuala cel mai popular dintre cele dedicate dispozitivelor portabile, vom atrage atentia asupra tuturor modificarilor esentiale din istoria platformei.

Construit in jurul unui nucleu Linux, intocmai precum Chrome OS sau Mac OS X, Android a fost initial efortul unei companii omonime – Android Inc., achizitionata de Google in 2005. Nu a durat mult si in 2007, sub atenta supravegere a celor de la Google, s-a infiintat Open Handset Alliance, un concern creat pentru a stimula evolutia tehnologica in domeniul dispozitivelor portabile si, odata cu ea, a sistemului de operare care va rula pe noile dispozitive apartinand acestei clase de produse. Tot in 2007 a fost anuntat sistemul de operare Android intr-o forma nu foarte apropiata de cea pe care o cunoastem astazi.

Inca de la lansare, noul OS a a apartinut comunitatii, fiind declarat open source. Totusi, a fost creata si o institutie intitulata Android Open Source Project, avand drept scop supravegherea atenta si dezvoltarea permanenta a proiectului.

Andreea Marin, radiantă la 50 de ani. Mesajul emoționant transmis de vedetă de ziua de naștere: “Poate că sună banal”

Atenționare de vreme rea în toată țara. Lapoviță, ninsori și temperaturi de până la -15°C

Android 1.0

In ultimul trimestru al lui 2008, in octombrie, la mai bine de un an dupa lansarea primului iPhone, apare primul terminal cu Android. Intitulat G1 sau Google 1, dupa cum ii spuneau apropiatii, noul smartphone a fost lansat sub stindardul celor de la T-Mobile, un brand care a ramas imprimat pe majoritatea modelelor din aceasta clasa chiar si dupa ce HTC a inceput sa comercializeze respectivul terminal si pe alte canale, sub numele de HTC Dream.

Telefonul avea mult lipsuri. Nu suporta interactiunea cu mai multe degete, ca urmare a lipsei suportului de multitouch. Nu oferea posibilitatea achizitiei de aplicatii, deoarece la acel moment nu existau aplicatii contra cost in Market. Lipsea o tastatura virtuala, motiv pentru care primul smartphone cu Android a venit cu o tastatura glisanta. Dincolo de lipsuri, elementele pozitive si originale au fost extrem de atractive si un motiv de achizitie.

Sistemul de notificari a fost intotdeauna incredibil la Android. Ideea de a trage efectiv in jos de bara de stare marcata cu operatorul de telefonie mobila pentru a vedea toate informatiile noi de la telefonul tau era simpla si eficienta. Incepand cu mesaje sau apeluri pierdute si terminand cu notificari legate de Facebook, acest sistem de anunturi, pe langa faptul ca s-a pastrat intr-o forma apropiata chiar si pe cea mai noua iteratie a OS-ului 4.0, acum intr-o forma extrem de apropiata este si pe iOS.

Ideea de widget asa cum o stim astazi a fost prezenta inca de la primul Android. Gandite ca mici casute pline de informatie ce se actualiza singura, widgeturile erau create initial doar de Google, nu si de dezvoltatori terti. Chiar si in acest stadiu insa dadeau un sentiment de dinamism platformei in momentul  in care deblocai telefonul si puteai vedea zone de informare al caror continut era schimbat in timp real.

Contul de Gmail sau posta electronica de la Google era o conditie sine qva non pentru orice utilizator de Android la inceput. Trecat peste aceasta obligatie, noul sistem de operare venea si cu cea mai completa experienta de navigare printr-un astfel de cont de mail. Chiar daca suportul pentru POP3 si IMAP a existat aproape dintotdeauna la Gmail, Android a fost o prima platforma care suporta functii avansate, precum arhivare sau etichetare de mailuri, particularitati care se sincronizau cu serverul Google.

Prima versiune de Android Market nu avea nici in clin nici in maneca cu ceea ce vedem azi pe un smartphone cu Android. In definitiv, era la inceput. La acel moment, nici AppStore-ul Apple nu era mult mai evoluat, insa avea mult mai multe aplicatii. Prima versiune de Android Market venea cu cateva propuneri de aplicatii pe prima pagina, o zona de cautare si cam atat. Nu puteau fi cumparate aplicatii, iar aplicatiile postate nu geberau profit, dezvoltatorii nu erau motivati sa imbratiseze noua platforma. Acesta a fost si motivul pentru care a fost destul de dificila expansiunea magazinului virtual Android Market.

Legat strict de interfata, indiferent daca o iubiti sau nu, aceasta este creata in colaborare cu o companie intitulata The Astonishing Tribe, cu sediul in Suedia. Compania a fost achizitionata ulterior de RIM, iar odata cu respectiva tranzitie olaborarea dintre Google si TAT s-a incheiat.

Android 1.1

La aproximativ 3 luni de la lansarea primului varf de lance branduit de Google – G1, a aparut pe piata si primul update a sistemului de operare.

Noul update, intititulat 1.1, a rezolvat un numar foarte mare de buguri si a integrat primul avantaj major in fata iOS-ului de la Apple. Actualizarile OTA – Over the Air au venit la 1.1 si au permis utilizatorilor sa isi actualizeze smartphone-ul fara sa mai fie legati de un PC si fara sa aiba nici un fel de cunostinte tehnice. Din acest moment, tranzitia la noile versiuni a mers ca unsa pentru fanii ideii de actualizare.

Android 1.5 – Cupcake

Prima noua versiune imbracata in haine de prajitura va ramane probabil si in istorie tocmai sub numele desertului sub care era ascunsa. Un detaliu care nu este extrem de popular e dat de faptul ca, desi aparent nu este nici o regula in ceea ce priveste denumirile versiunilor de Android, cu Cupcake a inceput ordonarea alfabetica, un algoritm care se mentine si acum.

1.5 a integrat un set de actualizari menite sa mentina sistemul competitiv, un principiu extrem de important daca e sa avem in vedere cursa in care se angrenase platforma. Si interfata a suferit cateva actualizari minore insa in realitatea acestea erau greu observabile daca cineva nu iti atragea atentia in legatura cu existenta lor. Elemente de transparenta, umbre, mici schimbari ale icoanelor – toate au venit sub forma unor finisari care aveau ca scop rafinarea interfetei, nu obligarea utilizarului sa inveti lucruri noi.

Pe langa detalii, 1.5 a venit cu schimbari radicale. Tastatura virtuala, o particularitate care pare incredibil ca a lipsit vreodata, a permis aparitia primelor noi terminale, precum HTC Magic care nu mai veneau cu tastatura fizica, glisanta sau de orice alt tip.

O particularitate democratica, daca o putem numi asa, legata de acest detaliu a fost permisiunea data de Google dezvoltatorilor pentru a-si dezvolta propriile tastaturi virtuale. Initial, au aparut cateva plangeri legate de timpul de raspuns al tastaturii de pe Android in comparatie cu cea de pe iOS, insa cu libertatea descrisa mai sus fiecare OEM si-a definit propria tastatura pe care si-a particularizat-o pana la ultimul detaliu, atat estetic, cat si ca functionalitate. Aceasta permisiune marca Google a fost primul pas catre temele pe care am ajuns sa le indragim.

Daca pe un terminal cu Android inca de la 1.0 am putut vedea widget-uri, din pacate respectivele veneau doar de la Google, insa odata cu 1.5 situatia la acest capitol s-a schimbat. SDK-ul a fost dat dezvoltatorilor de aplicatii, iar de atunci ecranele principale ale smartphone-urilor au fost bombardate cu aceste mici ferestre pline de continut concentrat. Ideea de copy-paste a fost intotdeauna adoptata cu dificulati de sistemele moderne de operare pentru portabile, iar Android-ul nu a fost o exceptie. Desi cu foarte multe limitari ideea de clipboard a existat de la 1.0, odata cu Cupcake, utilizatorii puteau copia bucati de text din pagini web, aceasta fiind si una dintre cele mai importante utilitati.

Captura video a fost o limitare software care a existat pana la Cupcake pe G1. Desi acum aproape orice telefon filmeaza, posesorii de Android au avut de asteptat pana la versiunea de software 1.5 pentru a se bucura de aceast functionalitate. Existand mici reprosuri legate de interfata aleasa de cei de la Google pentru aceasta activitate, a fost aplicat acelasi algoritm ca in cazul tastaturii virtuale. Fiecare producator de smartphone-uri a avut optiunea de a-si personaliza interfata programului de captura cu diverse tipuri de scena, expuneri, touch to focus si altele.

La capitolul detalii, 1.5 a mai venit cu: posibilitatea de a sterge sau arhiva mai multe emailuri simultan in Gmail, optiunea de a urca cotinut foto sau video pe Picasa, respectiv YouTube din din aplicatia de camera, integrarea informatiilor din contul de Google Talk in diverse zone al sistemului de operare. Din pacate, cum in tara noastra nu sunt extrem de populare nici serviciul, nici suportul celor de la Google pentru Google Talk, foarte multi utilizatori nu au experimentat nici pana acum functionalitatea GTalk.

Android 1.6 – Donut

Integrand un set foarte mare de noutati fata de versiunea anterioara, Donut a fost si prima versiune care a confirmat principiul denumirii versiunilor ulterioare. D vine dupa C in alfabet, Donut vine dupa Cupcake la Android.

Introducerea suportului pentru CDMA a fost una dintre cele mai importante schimbari din istoria platformei, deschizand portile catre noul sistem de operarea catorva sute de milioane de utilizatori de smartphone din ASIA si Statele Unite ale Americii. Un alt aspect important care a facut din Donut un deschizator de drumuri a fost independenta sistemului de operare de diverse limitari de rezolutie. Din acel moment, sistemul de operare Android a putut rula fara probleme pe ecrane diferite de clasicul 320 x 480. Indiferent daca vorbim de panouri QVGA, HVGA, WVGA, FWGA, qHD sau 720p, multitudinea de optiuni pe care o au acum utilizatorii de smartphone-uri cu Android a plecat de la Donut.

Ideea care a ajuns sa fie acum recunoscuta ca o cautare universala a fost introdusa, de asemenea, odata cu Donut. Daca pana la 1.6 casuta de cautare din ecranul principal ar fi fost doar o poarta catre Google, acum va ajuta sa cautati contacte din agenda, aplicatii, mailuri, plus Google. Practic, aceasta casuta facea o treaba foarte buna in a accesa continut online si offline fara nici o diferenta.

Tot la 1.6, magazinul virtual a fost redesenat. Android Market a inclus sectiuni cu topuri de aplicatii gratuite si contra cost, o functie binevenita, avand in vedere fluxul foarte mare de aplicatii create pentru platforma. Si aplicatia de captura a celor de la Google a beneficiat de cateva schimbari, printre care reducerea lag-ului aferent declansarii shutter-ului, din pacate prea putini creatori de smartphone-uri nu inlocuiau respectiva aplicatie cu propria iteratie a concepului de captura.

Android 2.0 – Eclair

Noua versiunea de Android, ca prima schimbare de prefix, a fost extrem de importanta si venea cu foarte mari promisiuni in ceea ce priveste viitorul platformei. Lansata la aproximativ un an dupa G1, in noiembrie 2009, noua „prajitura” Eclair a inceput sa apara pe telefoane din ce in ce mai mari si, pentru prima oara, a putut fi gasit in exclusivitate pe Motorola Droid, noul varf de lance al Google la momentul respectiv.

Eclair, pe langa faptul ca se comporta extrem de bine pe ecranul cu o rezolutie cam dubioasa – 854 x 480 de pe Droid, integra foarte multe schimbari atat estetice, cat si de fond pentru a atrage un numar si mare de utilizatori si dezvoltatori. Un avantaj major pentru utilizatorii cu o viata activa a fost introducerea suportului pentru mai multe conturi de Gmail, de munca si personal, de exemplu. Aceasta mutare se reflecta atat in prezenta unor casute de mail separate care puteau fi accesate cu usurinta, cat si prin definirea unor grupuri de contate in aplicatia de telefon in functie de provenienta.

Tot pentru utilizatorii din segmentul business, cu 2.0 a fost introdus suportul pentru Microsoft Exchange. Odata cu crearea unui API care permitea dezvoltatorilor sa-si ancoreze si sincronizeze campuri speciale de informatie cu contactele din agenda, nici o informatie nu mai putea fi ratacita. Si multiplele nume de utilizator ale proprietarului aferente diverselor servicii online putea fi asociate unui singur contact din agenda, iar in secunda urmatoare puteau fi sincronizate cu serverele Google pentru fi puse la pastrare.

Google Maps Navigation, un alt upgrade important care nu venea neaparat cu un beneficiu major pentru utilizatorii din Romania, a fost un hit imens in SUA si intr-o mare parte din vestul Europei. Era o chestie incredibila sa primesti pe smartphone un serviciu gratuit de navigatie turn by turn care folosea informatia deja cartografiata din Google Maps pentru a te duce unde trebuie. Pe langa asta, comenzile vocale erau extrem de naturale, facand o treaba foarte buna si din a citi numele strazilor pe care urma sa ajungeti.

O lovitura imensa pentru companiile care traiau din comercializarea de solutii de navigatie, serviciilor celor de la Google aveau si cateva handicapuri, cel mai mare dintre ele fiind necesitatea unei conexiuni permanente la internet. Din fericire pentru utilizatori si din nefericire pentru creatorii de solutii dedicate GPS, odata cu trecerea timpului putine lucruri li s-au mai putut reprosa celor de la Google in legatura cu implemenetarea acestei functii.

Ideea de Quick Contact a fost o notiune noua integrata odata Eclair care se reflecta intr-un meniu de tip pop-up care aparea la o apasare prelungita pe poza unui contact, fie in agenda, fie intr-o aplicatie care iti prelua contactele din agenda. Marele avantaj al acestei functii era posibilitatea de a apela, de a da un mail, un mesaj pe Facebook sau orice altceva extrem de usor din aproape orice colt a sistemului de operare. Pe langa asta, continutul respectivului pop-up era dinamic. Astfel, daca adaugati un nume de utilizator de Twitter unui contact din agenda, respectiva informatie se reflecta intr-un buton suplimentar.

Chiar daca primul Droid venea de asemenea cu o tastatura fizica, ca G1, odata cu noua versiune 2.0, Google a mai adus cateva imbunatatiri tastaturii virtuale. Printre cele mai importante aspecte se numara suportul pentru multitouch pe tastatura, un aspect care, chiar daca nu pare vital, creste exponential precizia la tastare a celor care fac performanta din a scrie repede pe o tastatura virtuala. Legat de multitouch, la momentul respectiv aplicatia de Browser si Maps inca nu aveau suportul pentru deja banalul pinch to zoom.

Redefinirea browser-ului web a venit implicit ca un beneficiu major al posesorilor de smartphone-uri cu ecrane din ce in ce mai mari, pe care fiecare isi dorea sa vada o pagina de internet ca pe ecranul notebook-ului din geanta. In aceasta directie, Android 2.0 a integrat suportul pentru HTML5 in browser, a permis rularea de filme in acest format pe intregul ecran, iar in partea de sus a ferestrei de navigare a fost asezat un camp de adresa care functiona fara probleme si ca o zona de cautare pe Google. Desi inca lipsea functia  pinch to zoom, alternativa destul de eficienta gasita de cei de la Google a fost dublu tap-ul pentru zoom in/out in orice pagina de internet.

Citeste:  partea a 2-a a Istoriei Android