Brink – Apogeul sperantelor destramate [REVIEW]

Din cand in cand se intampla sa ma entuziasmez in legatura cu lansarea unui nou joc, mai ales daca acesta are un concept nou si inovator. Pacat ca aproape de fiecare data ajung sa fiu dezamagit si realizez ca am fost incantat pentru… nimic. Brink este un joc care mi-a atras atentia inca de la primul trailer. Parea ceva nou, diferit, intrigant, cu elemente care imi incantau imaginatia si ma faceau sa am o alta parere despre industria jocurilor video. Dar de la ce speram sa fie pana la ce s-a dovedit a fi este cale lunga, atat de lunga incat nu pot sa nu mentionez situatiile deosebite cu care m-am intalnit in toata perioada in care am testat acest joc.

Jocul prezinta povestea orasului The Ark si al locuitorilor sai, suparati pentru cei 20 de ani de cand au fost uitati de lumea intreaga nestiind ce s-a intamplat cu restul populatiei de pe planeta. Personajele sunt uni-dimensionale, si nu ofera un sentiment de implicare al jucatorului. Poti juca cu fortele de securitate sau cu rezistenta, dar nu te astepta la rezultate diferite, fiindca vei avea parte de aceeasi naratiune precara. Ambele campanii incep cu o mica introducere cinematica, care ofera cateva informatii despre motivatiile fiecarei factiuni, insa imediat dupa aceasta te trezesti in lupta.

Fiecare campanie are 8 misiuni putin cam chinuite, cu probleme inca de la prima. Inteligenta artificiala este slaba. Atat de slaba incat realizez ca alte astfel de implementari din jocuri pe care le-am blamat pentru AI, sunt cu mult peste ce se gaseste Brink. Jocul iti pune la dispozitie camarazi de arme, pentru a te ajuta sa avansezi pe parcursul jocului, da aparent tehnica de lobotomizare cu sapa a evoluat considerabil, efectele fiind vizibile mai mult ca oricand. Ba mai mult, Bink si locuitorii de pe Arca ma fac sa cred ca au descoperit un nou secret legat de „aceasta tehnica”, rezultatele fiind senzationale. Presupun ca toti vreti un exemplu, asa ca o sa va fac pe plac si o sa va povestesc despre o aventura in care am avut nevoie de camarazii mei pentru a-mi acoperi putin spatele. Pacat ca ei se loveau cap in cap in baza si m-au lasat singur impotriva echipei adverse (care se pare au cel putin un neuron activ pentru ca din cand in cand reuseau sa ma nimereasca).Dar sa trecem mai departe. Spuneam de cele opt misiuni de single player. Iar aici mare atentie! Daca tineti la sanatatea voasta psihica,  alegeti cu atentie obiectele pe care le aveti la dispozitie. Incercati sa nu alegeti varianta in care sunteti ajutati de un (ne)inteligent artificial. Aveti optiunea de a scoate putin jocul din aceasta situatie problematica, adica optiunea de a oferi posibilitatea altor jucatori se se alature sesiunii tale. Acest mod este un fel de mana cereasca, mai ales ca vorbim aici de un joc in care nu poti trece de anumite misiuni decat prin noroc sau ajutorul unui om care gandeste normal. Sistemul e simplu: ambele campanii au o serie de obiective de indeplinit. Campania este insa numai o pregatire pentru experienta de multiplayer. Obiectivele sunt aceleasi, insa jocul pur si simplu recicleaza cat mai mult cu putinta din experienta single-player. Exista si misinuni noi numite Challenge Missions, dar sunt prea frustrante si …atat.

Sa vorbim putin despre inovatia pe care acest joc a vrut sa o aduca pietei: sistemul de Parkour in timp real. Apesi pe un singur buton si numai este nevoie sa navighezi printre diferitele obstacole, jocul facand asta singur. Dar acum sa nu imi spuneti ca va asteptati sa functioneze cum trebuie. Te poti obisnui cu sistemul dupa cateva ore de joc (daca rezisti atat), dar de cele mai multe ori o sa dai cu capul de toti peretii, dupa care o sa faci asta si in viata reala daca ai fost macar putin entuziasmat de acest joc.

Primul lucru pe care il faci in Brink este editarea aspectului personajului, insa nu ai acces la toate optiunile de customizare. Acestea se deblocheaza pe parcursul campaniei. Totusi optiunile pe care le ai la inceput sunt destule pentru a realiza un personaj dstul de complex. Mare atentie la tipologia musculara, deoarece afecteaza in mod direct gameplay-ul. De exemplu daca alegi varianta “pachet de muschi”, te vei misca greoi, dar vei putea manui  LMG-uri. In schimb, daca alegi varianta “aschiuta” vei putea alerga mai repede, dar nu vei putea utiliza arme mai mari si poti fi omorat mult mai  repede. Desigur, exista si o varianta de mijloc care, evident, este o combinatie intre cele doua. Exista 4 clase disponibile ce iti ofera optiuni diferite de abordare a jocului. Un soldat poate planta bombe, oferi munitie si spori armura, un inginer poate planta turete, repara anumite obiective si poate face upgrade la puterea de foc, medicul nu cred ca necesita nici un fel de explicatie, iar ultimul pe lista este operativul, sau „spionul”, care se poate deghiza, sabota si repara minele inamice. Fiecare dintre clase necesita un anumit timp de acomodare, iar acestea pot fi imbunatatite cu ajutorul unor puncte ce le acumulezi la fiecare nivel. Punctele pot fi investite in abilitati generale sau abilitati de clasa, in functie de preferintele personale ale jucatorului. Totusi, jocul nu te lasa sa upgradezi pana la refuz toate clasele, insa poti redistribui punctele dupa cum doresti.

Când se pune cenuşă la dovlecei, de fapt. Sfatul de aur al legumicultorilor de top

Ce este şvarţul? Bucureştenii din perioada interbelică îl adorau, băutura avea ceva special

Iata ca pot spune si un lucru bun despre Brink, mai exact ma refer la arsenalul acestuia. Jocul are cateva arme inspirate din alte jocuri precum Fallout si Doom, o serie de arme inspirate din viata reala si o selectie de arme futuriste. O asemenea varietate a uneltelor de ucis ofera jocului ceva complexitate, iar gradul lor de editare este un pas inainte pentru gaming, anumite nume mari de pe piata shooterelor fiind indemnate sa ia notite. Iti poti echipa arma cu un incarcator de 100 de gloante, lansator de grenade si dispozitiv optic, dar functionalitatea armei nu o sa ramana neafectata. Mie mi se pare un sentiment extrem de placut sa iti realizaezi arma asa cum ti-o doresti, chiar daca exista si cateva inconveniente.

La capitolul online, stiti voi acela pentru care ati fost antrenati in campania de single player, ce pot spune… daca gazda nu are conexiune buna mai bine joci cu boti, lagul fiind unul din motivele principale pentru care nu recomand acest joc. Chiar si cand am jucat pe PC, unde conexiunea este ceva mai stabila, m-am trezit cu teleportari sau momente absurde cand imi omoram adversarul si in doua secunde observam ca sunt eu sunt cel mort. Pe console, nu pot spune decat ca mi-a scos peri albi, optimizarea lasand foarte mult de dorit. Imagini sacadate inca din primele secunde de gameplay, teleportari peste tot si clasicele mesaje „connection failed”. Pot sa spun ca am imbatranit cu 5 ani dupa aceasta experienta.

Partea grafica este in contrast, fiind deopotriva diferita si revigoranta, dar si dezamagitoare in egala masura. Conceptele personajelor nu le-am mai intalnit pana acum decat, poate, in Team Fortress 2. Personajele seamana cu niste caricaturi, nu cu personaje realiste, aici realizandu-se distinctia intre Brink si alte shootere conventionale. Bineinteles ca nu putea fi nici macar aici totul lapte si miere, fizica personajelor fiind problematica. Da, se misca conform legilor fizicii universale, insa apar destul de des probleme de concept, mai ales in timpul segmentelor de parkour. In timpul secventelor cinematice se intampla ca acestea sa uite sa isi mai miste si buzele, ca sa numai zic ca intodeauna vorbesc ca in filmele chinezesti dublate. Texturile apar aiurea, iar cadrele intarziate sunt la ordinea zilei, mai ales pe console, unde Xbox 360 are parte de cea mai problematica versiune. Nu stiu sigur cati oameni de salubrizare lucreaza si pentru Splash Damage la partea de dezvoltare, dar ar trebui facute niste restructurari.

Sunetul e cam la fel: una alba, una neagra. Muzica, atunci cand o pot detecta, nu o pot numi decat poluare fonica, iar in loc sa ma antreneze, reuseste sa ma si demoralizeze. Vocile personajelor sunt cat se poate de generice, iar aici recomand cu caldura sa jucati cu volumul la minim si cu subtitrari. Bila alba la acesta capitol vine pentru zgomotul armelor si al mediului. De la sunetul apasat al unui sniper pana la pacanitul secvential al unui SMG, aici chiar merita laudat.

Pacat de ideile bune din Brink. Dupa cele spuse mai sus, Playtech ii acorda un 3,7, jocul reusind sa se incadreze in categoria „dezastru total”.